Primele intrebări serioase ale copilulului: auto-identificarea. Cum răspundem corect copilului - sfatul psihologului

Primele intrebari serioase ale copilulului -  auto-identificarea. Cum raspundem corect copilului - sfatul psihologului

Primele intrebări serioase ale copilulului: auto-identificarea. Cum răspundem corect copilului - sfatul psihologului

Dupa vârstă de 3 ani, copilul trece printr-un proces de auto-identificare si cauta raspunsuri la intrebari de genul “Cine sunt eu?”, “Cum am aparut pe lume?”, “Cum am ajuns în burta ta, mama?”.
Este important ca părinţii să se astepte la acest sir de intrebari şi să se gandeasca puţin înainte cum îi vor raspunde. Pentru ca în functie de informaţiile primite, copilul îşi formeaza o imagine despre sine şi despre lume, imagine care trebuie să corespunda realitatii.

• Iata sfatul psihologului despre cum putem ajuta copilul sa primeasca intrebarile corecte despre propria sa indentitate.

- veti citi:
Cand copilul se descopera pe sine
Copiii transpun şi imita prin joc comportămentele care le vad exersate în familie
Perioada oedipiana

Cand copilul se descopera pe sine

Dupa vârstă de 3 ani, copilul trece printr-un proces de identificare, el se descoperă pe sine, cauta raspunsuri la intrebari de genul “Cine sunt eu?”, “Cum am aparut pe lume?”, “Cum am ajuns în burta ta, mama?”. Este important ca părinţii să se astepte la acest sir de intrebari şi să se gandeasca puţin înainte cum îi vor raspunde. Pentru ca în functie de informaţiile primite, copilul îşi formeaza o imagine despre sine şi despre lume, imagine care trebuie să corespunda realitatii.

Raspunsuri de tipul: “Te-a adus barza” sau “Te-am cumparat de la spital” etc nu sunt deloc indicate, dimpotrivă produc şi mai multa confuzie în mintea copilului. Va urma curand alt sir de intrebari care au ca scop lamurirea confuziei initiale. Copilul nu se lasa, el afla căte o frantura de adevăr din mai multe surse şi vrea să inteleaga cum stau lucrurile.

In mod normal copilul se cunoaşte pe sine identificându-se mai activ cu părintele de acelaşi sex. Fetitele doresc să semene mamei, sunt atente la comportamentul ei fata de sot (atitudinea mamei poate fi de supunere sau de egalitate) şi fata de alte femei (descoperă gelozia, rivalitatea, prietenia).

Copiii transpun şi imita prin joc comportămentele care le vad exersate în familie

Aceste prime impresii despre barbati şi despre relaţia cu acestea (vazute prin ochii mamei) poate să ramana intipărite în mintea lor pentru tot restul vietii. Copiii transpun şi imita prin joc comportămentele care le vad exersate în familie. Fetitele se joaca hranind ursuletul, schimband de haine papusa, se arata incăntata de achizitionarea unei minibucatarii, etc.

Baietii devin interesati de tata. De aceea se joaca astfel: merg cu masina la servici, repara un camion, bate cu ciocanul, etc. De fapt nu exista un comportăment prestabilit pentru fetite şi pentru baieti. Exemplele de mai sus sunt clasice şi poate des intalnite printre copii dar în societatea noastră, rolurile sociale de barbat şi femeie au suferit modificari.

Intr-o anumita familie se poate bineinteles intampla ca tatal să se ocupe de gospodarie şi să lucreze de acasa iar mama să calatoreasca mereu cu diferite afaceri şi să fie pasionata de repararea autovehiculului. în astfel de cazuri copilul va imita activităţile care le face părintele de acelaşi sex, fără să fie considerat mai puţin fetita sau mai puţin baiat.

Pana la urma copilul alege singur identitatea care doreste să o aibă, în functie şi de modelele parentale dar şi tinand cont de preferintele şi dorintele personale. Nu-i nimic rau în a-i cumpara masinute şi mitraliere unei fetite dacă aceasta doreste. Asta indica prezenta unei personalitati puternice, revendicative. îi cultiva spiritul practic şi încrederea în sine. La fel în cazul baietilor să nu ne temem să-l lasam să se joace cu papusi. Jocul în compania papusilor îi va sensibiliza, vor fi mai tandri în relaţia cu persoana iubita, mai tarziu, îi va cultiva calităţile unui bun tata.

Perioada oedipiana - complexul lui Oedip

Dupa 4-5 ani baietii pot fi atrasi de mama, iar fetele de tata. Este vorba de perioada oedipiana, când baietii doresc să semene tatălui (virilitate, putere) şi se simt atrasi de mama printr-un fel de atasament romantic. Aceasta situaţie este cunoscuta cu numele de complexul lui Oedip. Baiatul idolatrizeaza mama, este convins ca se va casatori cu ea când va creşte mare, chiar dacă nu are o imagine clara despre ce inseamna casatorie, este convins ca ea este cea mai atragatoare femeie din lume.

Ca urmare a acestor sentimente baiatul devine gelos pe tata, doreste să-i ia locul, să fie “capul familiei”, sau să dispara o perioada pentru a rămâne fără rival. Dar pe de alta parte, el e constient ca mama apartine de fapt tatălui şi se simte vinovat de sentimentele negative fata de tata, pe care de fapt îl  iubeste.

Urmand acelaşi mecanism, fetitele incep o idila cu tatal lor. Dorindu-si să semene mamei (sa aibă feminitate, putere de seductie) exerseaza aceste sentimente fata de tata, pe care îl  admira foarte mult, dorind să petreaca cat mai mult timp în compania acestuia. Devin astfel geloase pe mama şi pe atentia care i-o acorda tatal. Mai tarziu, în adolescenta, poate să-si formeze o imagine despre barbatul ideal plecând de la aceasta imagine a tatălui.

In urma acestui proces de identificare decurg o serie de stari emotionale care poate dezorganiza comportamentul copilului, acesta poate trai confuzie initiala, disconfort, stari care pot fi depasite curand cu ajutorul unei educatii adecvate din partea parintilor.

Psihologii vorbesc despre complexul lui Oedip cand descriu un fenomen prin care trec copiii intre 4-6 ani - si anume atunci cand incep sa isi dezvolte identitatea sexuala. In aceasta perioada, trezirea instinctelor copilului se amesteca cu dragostea pe care acesta o are pentru parintele de sex opus.

Complexul lui Oedip este trecator si nu pune nici o problema copilului insa chiar parintii sunt cei care ii pot da o importanta mai mare decat necesar. Iata ce trebuie sa stii.

Despre dezvoltarea identitatii sexuala a copilului, mai puteti citi:

Confuzia de identitate sexuala in copilarie
Masturbarea la copii, un subiect tabu
Orientarea sexuala – o problema delicata de discutat cu propriul copil

autor: psiholog desprecopii.com, Carmen Ghilescu
Toate drepturile rezervate, desprecopii.com © 2024

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Ultimile 1 comentarii

  1. raluca
    ralucatrimis la 30/10/2012

    aceasta descriere mi se potriveste intru totul deoarece eu sunt o fata varsator

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII