Rahitismul la copil - este o boală considerată rară, dar care nu a dispărut. Semnele pe care părinții nu trebuie să le ignore
Rahitismul la copil - este o boală considerată rară, dar care nu a dispărut. Semnele pe care părinții nu trebuie să le ignore
Rahitismul la copil - este o boală considerată rară, dar care nu a dispărut. Semnele pe care părinții nu trebuie să le ignore
Rahitismul poate apărea atunci când organismul copilului nu primește sau nu poate utiliza suficientă vitamina D, calciu ori fosfat. În lipsa acestor elemente, oasele aflate în creștere nu se mineralizează corespunzător, devin mai moi și se pot deforma.
Este important ca părinții să înțeleagă două lucruri: rahitismul poate fi prevenit în numeroase situații, dar nu trebuie diagnosticat și tratat acasă, doar pe baza aspectului copilului sau a unor informații găsite online.
Rahitismul la copil - este o boală considerată rară, dar care nu a dispărut. Semnele pe care părinții nu trebuie să le ignore
Rahitismul este adesea privit ca o boală a trecutului, asociată cu perioadele în care alimentația era deficitară, iar accesul la îngrijire medicală era limitat. Astăzi, datorită suplimentării cu vitamina D și monitorizării pediatrice, afecțiunea este rară. Totuși, nu a dispărut complet.
Rahitismul poate apărea atunci când organismul copilului nu primește sau nu poate utiliza suficientă vitamina D, calciu ori fosfat. În lipsa acestor elemente, oasele aflate în creștere nu se mineralizează corespunzător, devin mai moi și se pot deforma.
Este important ca părinții să înțeleagă două lucruri: rahitismul poate fi prevenit în numeroase situații, dar nu trebuie diagnosticat și tratat acasă, doar pe baza aspectului copilului sau a unor informații găsite online.
Ce este, de fapt, rahitismul?
Oasele copilului se află într-un proces continuu de creștere și remodelare. Pentru ca acestea să devină rezistente, organismul are nevoie de o cantitate adecvată de calciu și fosfat, dar și de vitamina D, care contribuie la absorbția calciului.
În rahitism, mineralizarea oaselor și a cartilajelor de creștere este afectată. Oasele rămân mai moi decât ar trebui și se pot curba sub greutatea corpului. Afecțiunea apare numai în perioada de creștere; la adulți, problema asemănătoare poartă numele de osteomalacie.
Cea mai frecventă formă este rahitismul nutrițional, asociat în principal cu deficitul de vitamina D, cu un aport insuficient de calciu sau cu ambele. Există însă și forme mai rare, provocate de boli genetice, afecțiuni renale, hepatice, digestive ori probleme de absorbție.
De ce poate apărea și în zilele noastre?
Rahitismul este rar în multe țări, dar riscul nu este zero. CDC subliniază că afecțiunea poate apărea atunci când copilul nu primește suficientă vitamina D, necesară pentru dezvoltarea unor oase puternice.
Riscul poate fi mai mare în anumite situații:
🔹 copilul nu primește suplimentarea recomandată cu vitamina D;
🔹 expunerea la lumină naturală este foarte redusă;
🔹 copilul are pielea mai închisă la culoare, deoarece aceasta produce mai greu vitamina D prin expunere solară;
🔹 alimentația conține prea puțin calciu;
🔹 există boli digestive care reduc absorbția nutrienților;
🔹 copilul suferă de o afecțiune renală sau hepatică;
🔹 există o formă genetică de rahitism.
Aceste situații nu înseamnă automat că un copil va dezvolta rahitism, ci doar că poate necesita o evaluare și o monitorizare mai atentă.
➡️ citeste si Rahitismul la copii este in crestere. Iar cauza ar putea fi prea putin timp in aer liber si prea multa crema de protectie solara
Care sunt semnele de alarmă?
Rahitismul nu se manifestă întotdeauna brusc. Semnele pot apărea treptat și pot fi ușor confundate cu variații normale ale dezvoltării.
Părinții pot observa:
🔹 creștere mai lentă;
🔹 slăbiciune musculară;
🔹 dureri osoase sau sensibilitate la nivelul oaselor;
🔹 întârzierea mersului;
🔹 dificultăți la mers sau oboseală neobișnuită;
🔹 picioare vizibil curbate;
🔹 genunchi orientați spre interior;
🔹 încheieturi sau glezne îngroșate;
🔹 modificări ale cutiei toracice;
🔹 probleme dentare sau erupție dentară întârziată.
Unul dintre cele mai cunoscute semne este curbarea picioarelor, deoarece oasele moi se pot deforma sub greutatea copilului. La sugarii care nu merg încă poate apărea lărgirea zonei de deasupra încheieturilor. În formele severe, scăderea calciului din sânge poate provoca spasme musculare sau convulsii.
Picioarele curbate înseamnă întotdeauna rahitism?
Nu. Mulți copii mici au, într-o anumită etapă, picioarele ușor curbate, ca parte a dezvoltării normale. Aspectul se poate corecta pe măsură ce copilul crește și începe să meargă.
Totuși, dacă deformarea este accentuată, asimetrică, se agravează, persistă sau este însoțită de durere, slăbiciune ori întârzierea mersului, copilul trebuie evaluat de medic.
Diagnosticul de rahitism nu se stabilește numai prin examinarea aspectului picioarelor. Pediatrul poate recomanda analize pentru vitamina D, calciu, fosfat și alți markeri, precum și radiografii ale oaselor, în funcție de situație.
Vitamina D și prevenirea rahitismului
Vitamina D joacă un rol esențial în dezvoltarea oaselor, deoarece ajută organismul să absoarbă calciul. Laptele matern este alimentul ideal pentru sugar, dar, în general, nu furnizează singur întreaga cantitate de vitamina D de care copilul are nevoie. Din acest motiv, suplimentarea este recomandată în multe ghiduri pediatrice încă de la începutul vieții. (CDC)
Academia Americană de Pediatrie recomandă un aport zilnic de 400 UI de vitamina D pentru sugari și copii, începând la scurt timp după naștere. Recomandările exacte trebuie însă adaptate țării, vârstei copilului, alimentației și indicațiilor pediatrului. (AAP Publications)
Pentru părinți, regula cea mai importantă este simplă:
Nu modificați doza și nu administrați doze mari de vitamina D fără recomandarea medicului.
Mai mult nu înseamnă mai bine. Dozele prea mari pot produce acumularea excesivă de calciu în sânge și pot afecta rinichii sau alte organe. Administrarea corectă și consecventă este mai importantă decât suplimentarea în doze mari.
Alimentația copilului contează
Pe măsură ce copilul crește și începe diversificarea, alimentația trebuie să îi asigure și surse adecvate de calciu și vitamina D.
În funcție de vârstă și de recomandările medicului, pot fi incluse:
🔹 lapte și produse lactate potrivite vârstei;
🔹 ou;
🔹 pește gras;
🔹 alimente fortificate cu vitamina D;
🔹 surse de calciu adaptate copiilor care nu consumă lactate.
Alimentația nu înlocuiește automat suplimentarea recomandată sugarului, iar alegerea produselor trebuie adaptată vârstei și eventualelor alergii sau intoleranțe.
Poate fi tratat rahitismul?
Da. În multe cazuri, rahitismul nutrițional răspunde bine la tratamentul cu vitamina D și calciu, stabilit de medic. Uneori poate fi necesară și corectarea deficitului de fosfat sau tratarea unei boli care împiedică absorbția ori metabolizarea nutrienților. (Royal
Cu cât diagnosticul este stabilit mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai bune. Deformările severe sau persistente pot necesita tratamente suplimentare și, în anumite cazuri, intervenție ortopedică.
Este important ca tratamentul să fie supravegheat prin consultații și analize. O doză recomandată pentru prevenție nu este neapărat aceeași cu doza folosită pentru tratarea unui deficit sau a rahitismului.
Când trebuie să mergi cu copilul la medic?
Programează o consultație dacă observi:
🔹 picioare care se curbează accentuat sau asimetric;
🔹 întârzierea mersului ori dificultăți de deplasare;
🔹 dureri osoase;
🔹 slăbiciune musculară;
🔹 încheieturi sau glezne neobișnuit de groase;
🔹 creștere lentă;
🔹 fracturi apărute ușor;
🔹 lipsa administrării vitaminei D pentru o perioadă îndelungată, mai ales dacă există și alți factori de risc.
Solicită ajutor medical rapid dacă apar spasme, convulsii, dificultăți de respirație sau o stare generală sever alterată.
Rahitismul este rar, dar prevenția nu trebuie ignorată
Faptul că rahitismul este rar nu înseamnă că suplimentarea cu vitamina D sau controalele pediatrice au devenit inutile. Dimpotrivă, tocmai prevenția consecventă a făcut ca această boală să fie mult mai puțin întâlnită decât în trecut.
Mesajul important pentru părinți nu este să se teamă, ci să fie informați:
🔹 administrați vitamina D conform recomandării pediatrului;
🔹 nu creșteți doza din proprie inițiativă;
🔹 asigurați copilului o alimentație echilibrată;
🔹 mergeți la controalele periodice;
🔹 cereți evaluare dacă observați modificări ale creșterii, mersului sau formei oaselor.
Rahitismul poate fi prevenit în multe situații și tratat eficient atunci când este descoperit la timp. Dar diagnosticul corect aparține medicului, nu fotografiilor comparative și nici tratamentelor recomandate „după ureche”.
🌟 Citeste Vitamina D pentru bebelusii alaptati. Recomandarea Academiei Americane de Pediatrie cu update de 2024
Esti panicata? Pune o intrebare pe sectiunea de PANICA
autor: Desprecopii.com, Redactor Medic pediatru Stefana Zamfir
In exclusivitate pentru Desprecopii - Toate drepturile rezervate 2025
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII