Unde esti, suflet pereche?!

Tema: Cuplu: dragoste, sex, relatie | 0 | 28/11/2012

Nu stiu daca am crezut vreodata cu adevarat in existenta sufletului pereche, la fel cum nu stiu daca am crezut vreodata in multe alte lucruri frumoase, menite sa scoata fiinta umana din singuratatea in care tinde sa se afunde cu fiecare dragoste pierduta, cu fiecare speranta care moare pe altarul fericirii negasite.

Unde esti, suflet pereche?!

Nu stiu daca am crezut vreodata cu adevarat in existenta sufletului pereche, la fel cum nu stiu daca am crezut vreodata in multe alte lucruri frumoase, menite sa scoata fiinta umana din singuratatea in care tinde sa se afunde cu fiecare dragoste pierduta, cu fiecare speranta care moare pe altarul fericirii negasite. Si asta pentru ca, in fond, sunt o fiinta mai singuratica decat altele sau poate doar mai putin adaptabila unor tipare pe care oamenii le construiesc neincetat in propriile lumi.

Prima data mi-a vorbit despre sufletul pereche un om al carui destin mi-a marcat existenta in cele mai variate moduri cu putinta. Pe atunci nu stiam inca de ce oamenilor le trebuie atat de mult timp ca sa iubeasca neconditionat. El era convins ca eu sunt sufletul lui pereche si, nu stiu de ce, mi-a fost teama sa ii spulber iluzia in care m-am lasat tarata de un destin bizar, care parca vroia sa imi faca in ciuda. Mai tarziu, iluzia s-a spulberatde de la sine, nu insa si credinta mea firava ca pe undeva, prin univers, sta ascuns un suflet care asteapta sa fie descoperit. Alte si alte iluzii si certitudini si-au pus rand pe rand amprentele pe sufletul meu dornic de lumina. Ideea sufletului pereche mi-a revenit din cand in cand, insa nu mi-am facut niciodata un tel din cautarea sau din descoperirea lui. De fapt, am fost mereu confuza in privinta asta. Nu cred ca am inteles vreodata ce inseamna cu adevarat sufletul pereche - e sufletul geaman, care iti seamana perfect si care e capabil sa simta si sa inteleaga in acelasi timp cu propriul suflet sau e sufletul complementar, jumatatea pe care o asteptam cu totii pentru a ne completa existenta efemera in aceasta lume? Sau, poate, si una si alta.

Am identificat multa vreme sufletul pereche cu marea iubire si asta a fost, cred, o mare eroare, pentru ca, dupa multe povesti traite pana la ultima litera, am ajuns la concluzia ca nu exista o singura mare iubire; ca fiecare dragoste are propria maretie si ca doar noi, in superficialitatea noastra cotidiana, avem mereu tendinta sa ierarhizam. Mi-am spus apoi ca sufletul pereche nu trebuie sa aiba neaparat legatura cu dragostea, in sensul identificarii lui cu acea fiinta cu care ne vom petrece restul vietii, din momentul in care am gasit-o. O vreme, am crezut ca sufletul pereche e ascuns in fiinta acelui om special fata de care, fie ca il iubesti sau nu, simti ca poti fi tu insuti, stiind ca nu esti judecat, ci doar inteles. Mi-a fost greu sa aleg insa intre cei cativa oameni speciali din viata mea. M-am intrebat

apoi daca nu cumva sufletul pereche este un alt nume pentru inocenta copilului meu, in privirea caruia imi oglindesc adesea ramasitele de copilarie pe care le mai portinca in mine; dar, nu... el e numai o particica desprinsa din sufletul meu, care, in curand, isi va lua zborul in cautarea altei perechi.

Si atunci? In incapatanarea mea de a crede ca totul in viata are un sens, am ajuns sa nu mai stiu daca mai cred sau nu in existenta sufletului pereche. Poate ca e doar idealul la care tanjim din teama de singuratate care ne cuprinde uneori. Sau poate ca undeva, foarte aproape sau foarte depare, sufletul meu pereche are aceleasi framantari care imi tulbura mie aceasta dupa-amiaza geroasa, in care imi vine sa strig, fara sa stiu daca vreau sau nu un raspuns imediat: Unde esti, suflet pereche?!

Despre relatie si dragoste, va recomandam sa cititi