Jumari de ou

Jumari de ou

Jumari de ou

- de Andrei MANOLESCU

din revista Dilema - Nr.384 / 23-29 iun. 2000

Cînd devii prima oara tata esti buimac. Desi ai avut noua luni la dispozitie sa te gîndesti, nu pricepi totusi cum se face ca, asa dintr-o data, a aparut un suflet nou, foarte apropiat. Esti întrebat daca nu simti o responsabilitate în plus. (Aiurea!). Femeile îti dau tot felul de sfaturi. Prietenii îti cer sa le dai de baut. Unii te întreaba de ce nu esti deja beat. Depasesti o multime de maruntisuri care-ti cad în sarcina. Si te simti vinovat ca pe tine nu te-a durut nimic în timpul nasterii. Ti-e mila de sotie. Vezi copilul cu emotie si curiozitate. E în bratele unei asistente pe care n-o cunosti. De fapt nici pe el nu-l cunosti. E o fiinta curioasa, cum n-ai mai vazut niciodata. Si cica ai fi tatal lui. Ce înseamna asta? Te hotarasti sa dai de baut. Bei si tu. Speri ca asa vei întelege mai bine. Prietenii te felicita cu mult zgomot. Esti retinut (prima atitudine diferita). Dar înca nu te simti tata. Ar trebui sa-ti fie rusine? Tu petreci ca-n timpul burlaciei în vreme ce nevasta si copilul (nevasta si copilul!?) stau într-un spital îngrozitor. Fiindca ai aflat deja ce înseamna o maternitate. Nu-i o institutie diafana si ocrotitoare, asa cum poate îti imaginai odata. E o macelarie în care se produc miracole. Oamenii compenseaza metafizica nasterii cu multa fizica: trageri, împingeri, taieri, carucioare, stative, clesti, ace si furtune. Brutalitate profesionala. Copii cu etichete. Nume scrise cu pixul direct pe boneta de pe capul micutilor. Industrie. Exista si rebuturi... rateuri. Aproape în fiecare zi moare cîte un prunc. Mamele aud de pe culoare plînsete sfîsietoare. Morti naturale sau neglijente? Cine poate sti? Totul e învaluit de un mecanism perfect de taceri complicate. Simti ca în spatele fiecarui halat alb e ceva cît se poate de negru.

Doua fete diametral opuse. Adica, una e sa-ti ofere copilul viu si sanatos si alta sa nu ti-l mai dea deloc. Ai intuit deja toate astea. Noroc ca al tau e sanatos. Si bei mai departe. Prietenii tai, fara copii, nu stiu la ce te gîndesti. Cred probabil ca la marea idee de a fi tata, de a avea un urmas. Chiar de-ai vrea, nu ai timp de asemenea cugetari. Urmeaza o adevarata scoala. Cum sa-l schimbi. Cum sa-i pregatesti un biberon. Ce fel de biberon. Ce fel de tetina. Cum si cînd sa il dai. Ce fel de suzeta. Ce fel de pampers. Ce fel de ceai. Cînd trebuie sa bea ceai. Cum trebuie sa arate caca. Cum sa-i strîngi buricul. Cum sa-i faci baie. Cum sa-i pui termometrul. Cum sa-i pui picaturi în nas. Ce sa faci daca are colici (nimic). Cum sa-l culci. Cum sa-l îmbraci. De ce sa-l feresti. Cînd sa-l plimbi. Ce înseamna un carut bun. Ce înseamna o jucarie buna (e aceea care se poate baga în gura si care are suprafete bune de pipait, care dezvolta cica simtul tactil). Le înveti pe toate, nu sînt chiar asa de grele. Le vei exersa apoi de milioane de ori. Vei mai exersa si "protocolul" initial cu prietenii. Rude peste rude îti vor calca pragul. Vei constata ca e bine sa ai tot timpul în casa sampanie si piscoturi. Si ceva energie suplimentara sa faci fata. În orice caz, nimic nu mai e ca înainte. Nici macar somnul. Nu mai poti citi decît cel mult lucruri simple si scurte. Nu mai poti pleca în week-end. Nu te mai poti întîlni cu prietenii. Nu mai poti cheltui banii aiurea. Tu care erai liber ca pasarea cerului. Dar lucrurile astea nu mai au importanta. Te bucuri cînd gasesti dimineata în pampers-ul copilasului un caca "jumari de ou", cum scrie la carte. Iar zîmbetul fara dintisori te face praf.

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Subiecte tratate:

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 8 comentarii

  1. oana
    oanatrimis la 4/2/2007

    am lacrimat cand am citit acest articol pentru ca mi-am adus aminte de

    Raspunde la acest comentariu
  2. maria(laura)
    maria(laura)trimis la 27/12/2006

    sotul meu a fost foarte grijuliu cu mine pe perioada sarcinii si mi-a acordat sprijinul de care aveam nevoie.si cat am stat in spital a fost alaturi de mine

    Raspunde la acest comentariu
  3. ana
    anatrimis la 13/12/2006

    in spatele fiecarui halat alb e un om

    Raspunde la acest comentariu
  4. tino
    tinotrimis la 25/10/2006

    Astept cu o nerabdare nebuna aceste momente.

    Raspunde la acest comentariu
  5. ALINA
    ALINAtrimis la 29/10/2003

    Cand am nascut sotul meu era mai emotionat si mai ingrozit decat mine!

    Raspunde la acest comentariu
  6. Georgeta
    Georgetatrimis la 11/11/2002

    Sotul meu nu a stiut niciodata sa-mi povesteasca cu exactitate ce a simtit in momentul in care s-a nascut fiul nostru si nici dupa. Citind acest articol cred ca l-am inteles pe sotul meu pentru prima data si cu adevarat.

    Raspunde la acest comentariu
  7. MARIA
    MARIAtrimis la 26/2/2002

    Un articol atat de realist.Este un articol despre ceea ce pateste un proaspat tatic in Romania.

    Raspunde la acest comentariu
  8. iulian
    iuliantrimis la 23/7/2001

    cel mai tare articol în domeniu sper peste 4 luni sã scriu ºi eu aºa ceva

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII