- despre sarcina si superstitii, veti citi:
 Vorbe de duh...sau legende mostenite
Glumite ridicole si fraze mai putin voalate
Vasta "experienta" a sfatosilor
Privilegii de gravida: mit sau realitate?
Vorbele "babelor"
"Reguli" dupa nastere
Vreau o nastere demna
10 Sfaturi din...Gradina Domnului :)
Sarcina si 11 mituri si realitati pe care trebuie sa le stii
Aplicatia Odiseea Sarcinii: Calculator de sarcina si tot ce trebuie sa stii despre sarcina
Suport si grupuri de burtici

De curand, o graviduta punea urmatoarea intrebare la sectiunea Intrebari:

Mamicilor, soacra si cumnata mea imi spun tot felul de superstitii, sa nu iau lucrurile.inainte sa se nasca sau sa nu spal hainele fetitei pana nu o sa se nasca si o sa fie botezata ! Mi se pare absurd , voi ati tinut cont de ele ? Eu azi am spalat 3 body uri ale fetitei , pt ca nu stiu cat o sa pot sa ma ami misc si prefer sa le fac acum fiind in sapt 33 !

Vorbe de duh… sau legende moștenite de la babe cu experiență cosmică

Să fim sincere: sarcina e deja destul de complicată și fără „înțelepciunea populară” care ne pândește la fiecare colț. Pe măsură ce ne apropiem de termen, ne trezim dimineața (dacă am reușit să dormim noaptea — mare dacă!), ne uităm la noi și realizăm, pe zi ce trece, că nu e doar un vis frumos.
Nu suntem doar balonate, nu suntem doar mai rotunjoare… ci purtăm o ființă adevărată în burtă, care abia așteaptă să iasă și să ne ceară TOT: atenție, răbdare, dedicare, iubire și un nivel de curaj la care nici nu visam.

Deja cuvântul MAMA începe să aibă greutatea unui titlu nobiliar. Un titlu pe care îl pronunțăm cu un nod în gât și un mic atac de panică, pentru că, pe cât e de măreț, pe atât e de… wow, chiar se întâmplă asta?!

Ne facem planuri: cum va fi, cum ne vom descurca, cât de mult vom iubi acel prunc, ce reguli îi punem, ce nu îi dăm, cum îl creștem și cum salvăm lumea între timp. Poate avem dreptate, poate nu — spoiler: viața are alte planuri — dar noi ne imaginăm totul în detaliu.

Și nu suntem singure. Participă și viitorii tătici (entuziaști, emoționați sau doar mirați), plus familia, prietenii și tot clubul de suport maternal. Toți ne împing înainte cu felicitări, cu aplauze, cu „ce bine o să vă descurcați voi!”, dar și cu… sfaturi.

Aaaa, da. Sfaturile.

Și înțelepciunile.
Și vorbele de duh.
Și legendele moștenite, spuse cu o autoritate demnă de NASA — doar că sunt 100%… tradiționale.

Și noi? Noi, mielușei drăgălași, vulnerabili și hiperconștienți de orice respirație în plus, stăm cuminți, dăm din cap și încercăm să memorizăm TOT:
„Să nu tai unghiile!”,
„Să nu ieși noaptea!”,
„Să nu te uiți la pisici!”,
„Să nu porți colier că se înfășoară cordonul!”
Și alte perle demne de un manual magic din Evul Mediu.

Încercăm să învățăm în 9 luni cât n-am învățat în toată viața despre sarcină, naștere, copii și… superstiții, desigur.

Glumite ridicole si fraze mai putin voalate

Acum, întrebarea mea este: de ce nu suntem cruțate de toate aceste abuzuri psihice?
Adică, serios acum… De ce cineva care a trecut prin aceeași situație și știe PERFECT cum se simte, se repede totuși să dea sfaturi, să impună reguli, superstiții și avertismente apocaliptice?

De ce?
De ce ne călcăm viitoarele colege de suferință în picioare?!
Credeam că există un fel de sororitate magică între gravide. Un pact tăcut. O înțelegere cosmică între uterele noastre. Ei bine… nu.

Și uite de ce îmi pun această întrebare:
Din momentul ZERO în care am anunțat că sunt însărcinată, nu a existat ființă omenească — femeie, bărbat, mătușă, unchi, coleg, vecin, instalator, taximetrist, pisica de la scara blocului — care să nu fi simțit nevoia să-mi spună ceva „pe ton de sfat”.

Și când spun sfat, mă refer la… artileria grea:

„Ești însărcinată? Cine-i tatăl?”
(Această glumă de nivel subsol, desigur, spusă fix în fața soțului. Romantic, nu?)

„E fetiță? Ce păcat… o să aveți mult de muncit.”
— mulțumesc, ce frumos! O felicitare cu flori nu era disponibilă?

„La ce doctor mergi? La ăla? Vai, nu! Uite, îți dau eu unul mai bun.”
(Acești „distribuitori de medici” apar peste tot, ca leafletele în geam.)

„Câte luni ai? Vai… deja te-ai îngrășat?”
Uau, mulțumesc! Fix asta voiam să aud, că nu-mi ajungea oglinda dimineața.

„Să pui mâna să mănânci! Să nu faci dietă! Gândește-te la copil!”
(Aparent, copilul trăiește exclusiv din gogoși și covrigi.)

„O să-ți iasă vergeturi… o să te faci cât un tanc… vezi să nu-ți plesnească varicele…”
Mi-nu-nat. Exact tipul de poezie prenatală care să-ți însenineze ziua.

Și toate aceste delicii vin fie:
cu o față serioasă, fie cu un zâmbet complice:
„Așa am pățit și eu…”
„Dar să fii liniștită, e normal!”

NORMAL?
Adică… suntem însărcinate și asta e semnalul universal că oricine poate sări cu judecăți, predicții și profeții care nici Nostradamus nu le-ar fi anticipat.

Serios acum: cum se face că în loc să fim protejate, sprijinite, încurajate… suntem bombardate cu frici, superstiții și comentarii fără filtru?

Vasta "experienta" a sfatosilor

Se stie ca este o perioada dificila, cand toata lumea ni se schimba, corpul, hormonii ne joaca feste, suntem sensibile, nervoase, tematoare...si pare ca nimeni nu este dispus sa ne inteleaga si macar, sa ne lase in pace. Sa-mi zica cineva ca nu am dreptate, ca ai primit intr-o zi macar un astfel de "sfat" si nu te duci seara acasa si nu-ti trece prin cap....ma, poate are dreptate, si poate iei fraza respectiva si o dezvolti si te preocupi, "Doamne ca nu vreau sa ma fac cat tancul, Ce creme sa-mi cumpar sa nu ma umplu de vergeturi, vai imi vor cadea sanii, Aoleou, doctorul asta nu-i bun ce ma fac?" Normal, astia vorbesc, dar nu degeaba, ceva din experienta lor au impartasit, de ce sa nu mi se intample si mie ceea ce li s-a intamplat si lor, a tuturor impreuna, adica acelor o mie si unu de cunoscuti sfatosi, toate pe capul meu si in noua luni o sa fiu varza, iar dupa ce o sa nasc imi tai parul si o sa ma transform intr-o chivutza urata, dizgratioasa care o sa se multumeasca daca sotul ii mai ofera atentie, dar o sa am singurul lucru care va mai conta pentru mine, copilul meu, care o sa-mi stearga toata esenta mea ca persoana.
 

Privilegii de gravida: mit sau realitate?

Din toata tarasenia asta rezulta ca toti sprijina gravidele si tot ce fac o fac din bunatate, nu mai punem ca in cele 9 luni de sarcina nu ai avut parte de nici un privilegiu...la farmacie, nu numai ca am stat la coada, dar au venit si s-au bagat in fata, m-au impins cu caruciorul in supermarket ca sa intre in fata mea la casa, taxi-ul nu a vrut sa ma duca pe o cursa mai scurta, treaba mea daca mi s-a facut rau aproape de casa, vanzatoarea de la magazin a servit toti barbatii inaintea mea, chiar daca eu am fost prima la tejgheaua de 5 metrii unde nu scria "aici faceti coada"...Iar eu port copilul in pantece si mi-e din ce in ce mai greu sa ma misc, si chiar si cand ma misc, imi da suturi de mi se zguduie tot corpul, iar picioarele-mi sunt grele si din ce in ce mai umflate...poate avea dreptate sfatul ca o sa-mi plezneasca toate varicele. Iar vecina...ce scumpa vecina noastra, are o potaie care se porneste sa latre de 48 de ori pe zi in reprize de 30 de minute.

Dar am indraznit sa-i urlu "taci odata javra din gura" si a sarit cucoana ca un cavaler sa-si apere lighioana, si sa ma certe ca i-am jignit cainele. "pai tu fata, nu vezi ca-i animal?" Verde am vazut in fata, mai ales ca am auzit-o pe doamna vorbind cu o vecina si cum jigodia nu termina cu latratul, i-a soptit "Taci Tomy" la care cainele, s-a retras sfios in spatele casei...deci daca pe ea nu o deranjeaza cutu...de ce sa nu latre????

Am si eu dreptul la o sarcina in liniste....am si eu caine, dresat, nu latra a pustiu toata ziua. Va trebui sa ma mut ca sa-mi poata dormi copilul, mai ales ca lighioana incepe pe la 4 dimineata in dreptul ferestrei mele. Si acum ma intreb...sunt eu prea sensibila? Sunt hormonii de vina? Mi se intampla numai mie?

Vorbele "babelor"

Mai avem deasemenea de a face cu vorbele "babelor", am sa le numesc asa pentru ca sunt prea vechi si ma depasesc...Am auzit vorba asta de la 3 persoane diferite una de 65, una de 45 si una de 21 de ani, si m-am cutremurat..."daca te arde pe piept este din cauza parului bebelusului"...E prea mult!!!!!! Inchipuiti-va mamelor, micutii bebelusi cum scot ei capsorul prin stomac, plutind prin sucul gastric si falfaind parul spre esofag, numai asa de-ai naibii...La auzul acestora, la cea de 65, am tacut...la cea de 45 am balbait ceva, ca nu are legatura parul cu stomacul, iar la cea de 21 ...i-am inchis gura si am certat-o sa nu mai scoata asemenea prostii din gura. Desigur si eu, ipocrita, ar fi trebuit sa fie invers, a´mai batrana trebuia sa fie zgaltaita bine, caci pana la varsta aia trebuia sa-si dea seama ca bebelusii cresc in uter, nu inoata liber prin stomac. Alta porcarie mi s-a mai spus, asa de incurajare, "Sa tii tu minte de la mine, cat timp copilul e in burta, e bine, dupa ce iasa vin si problemele" O mare vorba de duh. Numai buna de pus pe rana, ca si celelalte de altfel, dar cu asta am pus capac, daca pana acum nu am disperat, acum a venit momentul...incearca sa dai timpul inapoi, pune-ti dop sa nu mai iasa copilul. Sa cerem sa se inventeze copii numai la purtator...

 

"Reguli" dupa nastere

Ma intreb de ce nimeni nu mi-a spus cat e de frumos atunci cand copilul incepe sa mearga, sa vorbeasca, sa-ti spuna mama...chiar nu mai conteaza toate acveste lucruri. Nimeni nu e mandru de copilul lui? De ce se transmit asemenea mesaje? Mi s-a mai spus ca dupa ce nasc n-am voie sa ies din casa pana nu-mi da popa voie...WTFK??? Sau sa nu scot copilul pana la botez...WTFK??? Deci toate femeile panicate ca ai iesit afara cu copil nebotezat...Mama deja e disperata pentru ca-mi stie parerea, dar ea are intotdeauna planul de acoperire si o banuiesc ca o va racola pe vecina sa mearga sa plateasca "maslu" la biserica ca sa faca toate aceste lucruri prin delegatie. Ce sa-i fac? Treaba ei dar eu sa nu vad picior de popa in casa. Iar cea mai sinistra mi s-a parut cea cu menstruatia...ca n-are voie sa intre in casa noului nascut nici o femeie care menstrueaza. Am sa-l pun pe sot sa se asigure ca nu ne tzapeste nici o musafira pacatoasa!!!!

Vreau o nastere demna

Deci linistea mea vine scartaind, caci se apropie termenul si intru in panica datorita fricii. Mi-e frica de durere, mi-e frica de spital, mi-e frica pentru ca n-am incredere in sistemul medical in Romania, mi-e frica ca au sa ma lase sa mor in dureri cumplite si eu vreau o nastere demna, cu anestezie si bisturiu, si nu inteleg de ce in secolul XXI una nu poate decide, daca este si dispusa sa plateasca, cum sa treaca printr-o asa o situatie...Asta-i o alta tema pe care nu pot s-o dezbat decat dupa ce o s-o trec, deoarece ma frustreaza si ma rascoleste prea tare.

Atat numai.

Te invitam sa descarci aplicatia pentru IOS (Iphone sau tablete Mac) AICI

 Suport si grupuri de burtici

Sfatul nostru este sa comunicati cu colegele de generatie. La Desprecopii avem sute de generatii de burtici care au legat o prietenie speciala. In sectiunea Odiseea Sarcinii, veti gasi listele de gravidute - care vor naste in aceeasi luna. Nimic nu poate fi mai reconfortant decit sa pastrati legatura cu femei care trec exact prin aceleasi stari si emotii.

autor:  bianca, o graviduta blogger la Desprecopii  -  toate drepturile rezervate - © 2025

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️