Copiii pot avea apnee în somn și aceasta poate declanșa simptome asemănătoare ADHD-ului

Copiii pot avea apnee în somn și aceasta poate declanșa simptome asemănătoare ADHD-ului
Un copil care sforăie poate părea că doarme profund. Uneori, sforăitul apare temporar, în timpul unei răceli sau când nasul este înfundat. Însă, atunci când este frecvent, zgomotos și însoțit de pauze de respirație, gâfâit ori somn agitat, poate indica apnee obstructivă în somn. Deși auzim adesea despre impactul acestei afecțiuni asupra adulților – aceasta a fost asociată cu o serie de probleme de sănătate, inclusiv hipertensiune arterială, diabet de tip 2, depresie și probleme cardiace – se vorbește mai puțin despre impactul asupra copiilor.
La unii copii, poate provoca neliniște, impulsivitate și atenție deficitară.
Copilul sforăie? Nu este întotdeauna „somn adânc”: semnele apneei de somn pe care părinții nu trebuie să le ignore
Un copil care sforăie poate părea că doarme profund. Uneori, sforăitul apare temporar, în timpul unei răceli sau când nasul este înfundat. Însă, atunci când este frecvent, zgomotos și însoțit de pauze de respirație, gâfâit ori somn agitat, poate indica apnee obstructivă în somn.
Această tulburare nu afectează doar odihna copilului. Netratată, poate influența comportamentul, capacitatea de concentrare, învățarea, creșterea și starea generală de sănătate.
Ce este apneea obstructivă în somn la copii?
În timpul somnului, mușchii gâtului se relaxează. La un copil cu apnee obstructivă, căile respiratorii superioare se îngustează sau se blochează în mod repetat, iar aerul nu mai circulă normal spre plămâni.
Respirația poate deveni superficială sau se poate opri pentru scurte perioade. Creierul reacționează și determină copilul să respire din nou, uneori printr-un gâfâit sau o inspirație zgomotoasă. Aceste episoade pot fragmenta somnul, chiar dacă micuțul nu se trezește complet și dimineața nu își amintește nimic.
Nu orice copil care sforăie are apnee în somn. Totuși, combinația dintre sforăit persistent, pauze de respirație și efort vizibil pentru a respira trebuie discutată cu medicul.
Semnele care pot apărea în timpul nopții
Părinții pot observa:
🔹 sforăit puternic și frecvent;
🔹 pauze în respirație, urmate de gâfâit, fornăit sau inspirații zgomotoase;
🔹 senzația că micuțul se luptă să respire;
🔹 respirație predominant pe gură;
🔹 somn foarte agitat, cu multe schimbări de poziție;
🔹 dormit în poziții neobișnuite, uneori cu gâtul întins spre spate;
🔹 transpirație abundentă în timpul nopții;
🔹 treziri repetate;
🔹 reapariția episoadelor de enurezis nocturn — „udarea patului” — după ce copilul dobândise controlul vezicii;
🔹 somn aparent lung, dar neodihnitor.
Uneori, copilul poate sforăi continuu fără ca părintele să observe pauze clare. Absența unor opriri evidente ale respirației nu exclude însă complet problema.
Ziua, apneea nu arată întotdeauna ca oboseala
La adulți, lipsa somnului provoacă frecvent somnolență. La copii, manifestările pot fi diferite și ușor confundate cu lipsa disciplinei, agitația sau chiar cu ADHD.
Un copil care nu respiră bine noaptea poate prezenta:
🔹 dificultăți la trezire;
🔹 iritabilitate și schimbări de dispoziție;
🔹 agitație sau hiperactivitate;
🔹 dificultăți de concentrare;
🔹 probleme de comportament sau de învățare;
🔹 performanțe școlare mai slabe;
🔹 dureri de cap dimineața;
🔹 gură uscată la trezire;
🔹 oboseală persistentă;
🔹 creștere insuficientă, în anumite cazuri.
La copiii mici, tulburarea somnului se poate manifesta mai ales prin hiperactivitate și atenție redusă, nu neapărat prin somnolență evidentă.
Citeste 5 lucruri pe care orice parinte ar trebui sa le stie despre ADHD
De ce apare apneea de somn la copii?
Cea mai frecventă cauză este reprezentată de amigdalele și vegetațiile adenoide mărite, care pot îngusta căile respiratorii în timpul somnului.
Riscul poate fi mai mare și în cazul copiilor care:
🔹 au exces ponderal sau obezitate;
🔹 prezintă congestie nazală persistentă, alergii ori rinită;
🔹 au anumite particularități cranio-faciale;
🔹 au sindrom Down;
🔹 suferă de afecțiuni neuromusculare;
🔹 s-au născut prematur;
🔹 sunt expuși fumului de țigară.
Prezența unuia dintre acești factori nu înseamnă automat că un copil are apnee. Diagnosticul nu poate fi stabilit numai pe baza simptomelor sau a dimensiunii amigdalelor.
Cum se stabilește diagnosticul?
Primul pas este discuția cu medicul pediatru, medicul ORL sau un specialist în medicina somnului. Acesta va întreba despre sforăit, pauzele respiratorii, poziția de somn, comportamentul din timpul zilei și eventualele probleme de învățare.
Poate fi recomandată o evaluare ORL, pentru verificarea amigdalelor, vegetațiilor adenoide și a permeabilității nazale.
Investigațiile pot include:
🔹 pulsoximetrie nocturnă, care urmărește nivelul oxigenului în timpul somnului;
🔹 polisomnografie, cunoscută și drept studiul somnului, care monitorizează respirația, oxigenarea, ritmul cardiac, mișcările și activitatea corpului pe parcursul nopții.
Polisomnografia este investigația de referință atunci când există suspiciunea de apnee obstructivă în somn.
Sfat practic de la specialist
Dacă observi că micuțul sforăie, înregistrează discret 30–60 de secunde în timp ce doarme. Încearcă să surprinzi poziția corpului, sunetul respirației și eventualele pauze sau episoade de gâfâit. Notează cât de des se întâmplă și cum se comportă copilul a doua zi.
Filmarea poate fi foarte utilă la consultație, dar nu înlocuiește evaluarea medicală și nu este suficientă pentru stabilirea diagnosticului.
Cum se tratează apneea de somn?
Tratamentul este ales în funcție de cauza și severitatea problemei.
Îndepărtarea amigdalelor și a vegetațiilor adenoide
Atunci când acestea blochează căile respiratorii, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală. Este unul dintre cele mai frecvente tratamente pentru apneea obstructivă pediatrică, dar copilul trebuie reevaluat ulterior, deoarece simptomele pot persista în unele cazuri.
Tratarea alergiilor și a obstrucției nazale
În cazurile selectate, medicul poate recomanda tratament pentru rinita alergică sau inflamația nazală. Spray-urile nazale și alte medicamente nu trebuie administrate copilului fără recomandare medicală.
Gestionarea greutății
Dacă excesul ponderal contribuie la îngustarea căilor respiratorii, este indicat un plan adaptat copilului, realizat împreună cu medicul și, eventual, cu un nutriționist.
Terapia cu presiune pozitivă — CPAP/PAP
Copilul poartă în timpul somnului o mască prin care aparatul furnizează aer la o presiune controlată, menținând căile respiratorii deschise. Această soluție poate fi recomandată când operația nu este indicată sau când apneea persistă după intervenție.
Un copil care doarme prost din cauza apneei nu pare întotdeauna somnoros în timpul zilei. Uneori, lipsa unui somn odihnitor se manifestă prin agitație, impulsivitate, iritabilitate, dificultăți de concentrare și rezultate școlare mai slabe — manifestări care pot semăna cu cele întâlnite în ADHD.
Apneea nu provoacă automat ADHD și cele două afecțiuni pot exista separat sau împreună. Totuși, dacă un copil sforăie frecvent, respiră pe gură, are pauze de respirație, gâfâie în somn sau se trezește obosit, aceste informații trebuie comunicate pediatrului înainte de a atribui dificultățile exclusiv unei tulburări de atenție.
- observă dacă sforăitul apare frecvent și dacă există pauze de respirație;
- înregistrează o scurtă filmare în timpul somnului pentru a o arăta medicului;
- notează schimbările de comportament, atenție și dispoziție din timpul zilei;
- solicită o evaluare pediatrică sau ORL și, dacă este necesar, o investigație a somnului.
Tratarea unei tulburări de respirație în somn poate îmbunătăți odihna, atenția și comportamentul copilului, dar numai evaluarea medicală poate diferenția apneea de ADHD sau poate confirma prezența ambelor.
Ce nu ar trebui să facă părinții
🔹 Nu considerați automat că sforăitul puternic este amuzant sau că indică un „somn foarte adânc”.
🔹 Nu folosiți dispozitive și produse anti-sforăit destinate adulților.
🔹 Nu administrați spray-uri, sedative sau alte tratamente fără recomandarea medicului.
🔹 Nu amânați consultația dacă observați pauze repetate de respirație, gâfâit sau dificultăți respiratorii în somn.
Când este nevoie de ajutor medical urgent?
Sunați la 112 dacă un copil:
🔹 are dificultăți severe de respirație;
🔹 devine palid, albăstrui sau cenușiu în jurul buzelor;
🔹 nu își reia respirația normal;
🔹 este greu de trezit sau nu răspunde normal.
Episoadele repetate de sforăit, oprire și reluare a respirației sau gâfâit necesită o programare medicală chiar dacă, în timpul zilei, copilul pare sănătos.
Mesajul important pentru părinți
Sforăitul ocazional, apărut în timpul unei răceli, nu înseamnă neapărat apnee. Dar sforăitul persistent, însoțit de pauze respiratorii, respirație pe gură, somn agitat sau schimbări de comportament, merită investigat.
Un copil nu trebuie doar să doarmă un număr suficient de ore. Are nevoie și de un somn în care poate respira liber. Identificată și tratată corect, apneea de somn îi poate reda odihna, energia și capacitatea de a învăța și de a se dezvolta armonios.
Despre copilul cu ADHD, merita citit si:
ADHD la copil: simptome si definitii
ADHD: ar putea avea copilul meu ADHD?
Cand copilul cu ADHD merge la scoala
Multi parinti nu stiu inca ce inseamna ADHD
Copilul cu ADHD si dependenta de imagini si jocuri violente: de ce echilibrul se afla in mainile parintilor
Ameliorarea simptomelor ADHD prin alimentatie adecvata
Forumul de suport al parintilor cu copii cu ADHD
ADHD - copii cu deficit de atentie si hiperactivitate.
Cabinetul Psi - Psihologie
Forum specializat de psihologie. Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta
Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2026
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 2 comentarii
SUPERBE IMAGINI!FELICITARIU
IMI PLACE ACEST ARTICOL PENTRU CA VISEZ SA AJUNG IN PARIS.II DAU NOTA 10
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII