E ziua de nastere a copilului: sfaturi pentru serbarea de acasa
E ziua de nastere a copilului tau. Ce bucurie! El a mai crescut cu un an, cinci centimetri și trei numere la pantof, iar tu, tu simti ca e un pic si ziua ta. Nu atunci te-ai nascut si tu, ca mama? Iata cateva sfaturi pentru organizarea petrecerii acasa ...
E ziua de naștere a copilului!
Zău așa, oare se mai serbează zile de copii acasă?
Lista de invitați
Alergiile
Părinții care vin și pleacă
Întreținerea atmosferei
Problemele de adaptare
Locul la masă
Dezordinea
Copilul care nu știe că nu e ziua lui
Resturile
Momentul de respiro
Despre ziua de nastere a copilului
25 de torturi speciale pe care le poti face si tu
E ziua de naștere a copilului!
Ce bucurie! El a mai crescut cu un an, cinci centimetri și trei numere la pantof, iar tu, tu simti ca e un pic si ziua ta. Nu atunci te-ai nascut si tu, ca mama? Nu atunci – sau mă rog, cam pe atunci – a înflorit ceea ce frumos este descris în cărțile de specialitate drept ”instinct matern”? Ai tot dreptul să te simți și tu importantă în această zi, cea în care ai devenit mamă. E un motiv serios – poate cel mai serios - de sărbătoare în familie. Sau nu numai în familie...
Zău așa, oare se mai serbează zile de copii acasă?
Asocierea de cuvinte ”zi de naștere” și ”acasă” îmi aduce aminte de clișeul cu zăpezile de altădată și nostalgia aferentă. Când copilul era mic și habar n-avea că e ziua lui. Când venea bunica, bunicul și verișoara, mâncam tort cu ciocolată din care copilul doar lingea o linguriță mânjită cu cremă și se învârtea printre picioarele noastre, în bucătărie, impasibil la marea sărbătoare care ne adusese împreună.
A fost cam ultima oară când am aniversat în familie. De atunci, ziua de naștere a copilului, indiferent unde este ea sărbătorită, la locuri de joacă sau cinematograf, îmi provoacă niște senzații de deja-vu repetabile anual. Care ar fi constantele acestei zile?
Lista de invitați
Niciodată nu ne putem rezuma la un număr rezonabil. Și ne TREBUIE un număr rezonabil, pentru că orice spațiu are, și el, limitele sale. Oricât de greu ar fi de crezut pentru sărbătorit, care ar prefera să închiriem stadionul municipal pentru eveniment. Și-ncepem lista. Colegii de clasă, prietenii de la grădi, rudele. Colegii de la sport. Copiii din vecini. Copiii care l-au invitat la ziua lor, că așa e frumos. Copilul ăla pe care l-am cunoscut ieri în parc și-am dat pase cu mingea, nu mai știu cum îl cheamă, dar e cel mai bun prieten al meu, mami, trebuie să-l chem. Copiii prietenilor părinților. Pentru că vreau să am și eu cu cine să schimb o vorbă la petrecere, de-aia. Și atunci încep negocierile și listele scurte, mai ceva ca la decernarea Oscarurilor.
Alergiile alimentare
Unde sunt zilele alea naive din copilăria noastră, când veneau copiii de pe scară în sufragerie, mâncau sendvișuri cu salam și castravete murat, se mânjeau până la urechi cu tort de casă făcut de mama și beau sirop de căpșuni cu sifon sau apă de robinet? Singurul lucru prost care se putea întâmpla atunci era ca Gigel să vomite castraveții murați îndesați cu prea multă râvnă pe macrameul de pe comoda din camera mare.
Acum trebuie să ai grijă la alergii la ouă, nuci,gluten, ciocolată, lactoză și, în general, la tot ce-ți poate trece prin minte. Rezultatul e tortul de la laboratorul din cartier (sau din centru), împopoțonat strident cu diverse personaje la modă și liber de orice posibil alergen care ar putea duce balul la spital. Sigur, pentru a ști toate astea, e necesară documentarea prin metode specifice. Sunat părinții. Întrebat de alergii. Notat alergii.
Părinții care vin și pleacă
Ah, cred și eu... ”L-am adus pe Georgel. Nu, eu nu pot rămâne, mulțumesc frumos. Am ceva treabă. La ce oră să vin după el?” Două ore – sau mai mult – pentru shopping netulburat sau pentru savurat o cafea în tihnă pe o terasă. Sau pentru o ședință la manicură. Ce, parcă eu nu știu? Săptămâna trecută, la aniversarea lui Luca, am avut ocazia să văd un film cap-coadă la mall. Singură. Și filmul nu era cu desene animate. Reținând sentimentul plăcut de huzur pe care ți-l pot da două ore – sau mai mult – pentru tine, tind să îi înțeleg pe părinții care-și lasă copilul la petrecere și dispar pentru urgențe la serviciu. Duminica dimineața. Când ziceați că e ziua fetei? Luna viitoare, aha...
Întreținerea atmosferei
Pentru părinții fără copii: gândiți-vă la cel mai provocator proiect implicând socializarea pe care l-ați avut vreodată. De exemplu, să primiți o delegație din douăzeci de țări diferite, să găsiți aspecte comune între ei și să-i faceți să interacționeze și se simtă confortabil toți deodată. Adăugați un plus de stres datorat zgomotului crescut, nevoii Alexiei de a merge la toaletă ACUM și rugăminții doamnei Xulescu, momentan plecată ”cu treabă”, ca un adult să stea permanent cu fetița ei, pentru că are tendința de a-și băga mărgeluțe în nas. Provocarea de a găsi și implementa jocuri de societate pentru copii întrece în dificultate orice activitate de team-building.
Una dintre ideile geniale pe care le-am avut la ultima aniversare a fiului meu a implicat un clown. Până la sosirea lui, transpirasem de zeci de ori. Am umplut pahare de plastic cu suculeț de fructe, am alergat să golesc paharele care aveau suc de mere, ”și eu voiam suc de portocale”, am căutat inele de plastic și agrafe de păr sub chiuveta de la baie și printre sărățelele de pe masă. În momentul în care a intrat clownul am avut un impuls aproape de nestăpânit să-i cad în brațe într-o strânsă și călduroasă îmbrățișare. Parțial de ușurare, parțial de amețeală. Nu are importanță cât câștigă un clown – nu e niciodată suficient pentru importanța sa în societate. Bine, a trebuit să o țin permanent de mână pe Ana, care se teme de clowni, însă în comparație cu nebunia de dinainte, aș fi stat cu Ana ancorată de mâna mea o zi întreagă. Pentru inspiratie vezi aici: 21 de jocuri in interior pentru copii
Problemele de adaptare
Întotdeauna există unul sau mai mulți copii care, din timiditate sau alte motive ascunse, nu vor să participe la distracție. La o aniversare, Ștefănel a stat ascuns după cuier trei sferturi din petrecere, în ciuda îndemnurilor, rugăminților și amenințărilor mamei sale. A ieșit când lumea se pregătea de plecare, după care a fost frustrat că ”niciodată n-a fost la o petrecere atât de scurtă”. Eu cu mama lui, în schimb, am avut timp să depănăm amintiri și să schimbăm impresii. Mișto experiență. Ar trebui s-o repetăm.
Locul la masă
Nu voi înțelege niciodată de ce, la toate petrecerile pe care le-am organizat pentru pici, apar problemele astea. Sunt, în general, două extreme: ”Vreau să stau neapărat lângă X, pentru că e ziua lui / suntem buni prieteni încă din copilărie (sic) / a ajuns la level 14 la Minecraft / știe înmulțirea cu 5”. Sau, opusul acesteia: ”Nu vreau să stau lângă Y pentru că e pici / are pampers / face biluțe din nas / habar n-are cine este Thor” sau variațiuni pe aceeași temă. Și statul la masă se rezumă, în general, la clasicul ”La mulți ani” când se aduce tortul; în rest, toată lumea aleargă în toate direcțiile și mănâncă din zbor o felie de pizza fără alergeni.
Dezordinea
Sigur, nimeni nu se așteaptă ca la o petrecere de copii să fie ordine. Însă felul în care arată un loc de joacă după o petrecere de zi de naștere crează noi sensuri cuvântului ”dezordine”. M-am obișnuit, anual, să adun biscuiței sărați din părul fetițelor, pahare de plastic din piscina cu bile, bucăți de fructe de sub masă și de sub tobogan și să încerc să redau culoarea inițială a tapiseriei scaunelor după ce au făcut cunoștință cu frișca de pe tort. Nu mai spun nimic de bucățelele de confetti – în fiecare an îmi promit că renunț la el – pe care le regăsesc în buzunare, urechi, genți, pahare cu cafea și pantofi.
Copilul care nu știe că nu e ziua lui
Există câte unul la fiecare aniversare. Vrea să conducă toate jocurile, vrea el să stea pe scăunelul sărbătoritului, este prezent la sosirea fiecărui invitat, desface cadourile să vadă ce e înăuntru, vrea să sufle în lumânări înainte ca adevăratul sărbătorit să aibă șansa să-și termine de pus dorința. Ce fac de multe ori, îi dau drumul Anei asigurând-o că în acest moment clownul bea o cafea cu adulții și îl țin pe el de mână, doar câteva zeci de secunde, să-i dau răgaz sărbătoritului autentic să stingă odată lumânările alea ca să putem continua distracția.
Resturile
După fiecare aniversare, rămân cu cantități de pizza care ar hrăni o familie normală timp de o săptămână, dacă respectiva familie ar renunța la normalitatea ei și ar trece pe regim de fast-food. Asta pentru că cei mici sunt prea ocupați să alerge în cerc unul după celălalt, iar părinții pentru care am comandat nesănătoasa gustare au avut, nu-i așa, ceva de rezolvat și nu au rămas la petrecere. Îi înțeleg.
Momentul de respiro
Din ce în ce mai greu de găsit, însă în fiecare an îl caut. E momentul meu privilegiat, în iureșul întregii zile. Un minut, nu mai mult de atât, în timp ce-l privesc pe puiul meu din ce în ce mai mare cum organizează lupta pentru pinata, își calculează scorul la luptele cu lasere sau așteaptă emoționat să vadă dacă anul acesta va primi, odată cu cadoul, și mult-așteptatul pupic din partea Soniei, colega lui preferată. E minutul meu personal, pe care-mi permit să-l las inundat de toate sentimentalismele mândriei materne, minutul în care mi se umplu ochii de lacrimi, parțial datorită emoției, parțial pentru că o minge rătăcită din direcția locului de joacă m-a nimerit în față. Odată, peste nu multă vreme, când mă va lăsa să-l sărut doar în somn de ziua lui, îmi va fi un dor teribil de toate astea.
Despre ziua de nastere a copilului, mai poti citi:
Tortul de 2 anisori: peripetii cu Sebi, Billy, BamBam si pisica
Aniversarea de 1 anisor: ce cadouri a primit printesa Charlotte
Primul tort aniversar!
18 retete de torturi rapide cu fructe
25 de torturi speciale pe care le poti face si tu
Este ziua de nastere a unui membru din familie? Ai niste invitati de seama la cina? Sau pur si simplu vrei sa iti rasfeti familia cu un tort mai special?
Nu cauta mai departe! In continuare vei putea gasi cele mai speciale 25 de retete de torturi!
De acelasi autor:
Copiii si limbile straine: atitudine si necesitate actuala
Femeia la volan: cu sinceritate, faruri si mai putine prejudecati
Ce citeste copilul tau? Sugestii pentru lecturile copilariei
Unde au disparut idolii muzicali?
Curatenia de Pasti si Saptamana Patimilor
Dincolo de iubire intr-o alta dimensiune
Dorintele unei mame de 1 iunie
Ceea ce nu am anticipat inainte de a deveni mama unui baiat
O vara retro pentru copilul meu: cum ar putea fi
Impresii de pe insula in care nimeni nu m-a vazut plangand
Bucura-te de fiecare clipa cu copilul tau mamico pentru ca fericirea unei mame vine din lucrurile simple
Comunitatea Desprecopii - Hai pe forumul parintilor
Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)
autor: NANA, redactor Desprecopii
- Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2016
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII