Comentarii la articole

Buna fetelor, pe 24 iulie, anul acesta, am pierdut si eu un ingerash....Cand am aflat ca sunt insarcinata am fost putin speriata,nepregatita dpdv psihic, insa dupa 2 saptamani m-am obisnuit cu idea, am inceput sa-mi fac iluzii si implicit sa iubesc fiinta ce crestea in mine, la 6 saptamani I-am auzit inimioara batand, am fost extrem de fericita.......insa dupa doar 3 saptamani a venit vestea oribila...cand am mers la ecograf, mi-a zis doctora ca inimioara lui nu mai bate.....sunt foarte trista!Mi-e teama ca a doua oara voi pati acelasi lucru....nu stiu ce sa mai fac....dupa 3 luni as vrea sa incerc din nou....

tocmai am trecut prin al doilea chiuretaj in decurs de 9 luni...simt ca mor..numai ganduri negre imi trec prin minte...nu gasesc forta sa merg mai departe..ma doare sufletul..nu am aer sa respir simt ca mi se sfarseste viatza...prima sarcina sa oprit la 9 saptamani iar acuma al doua sarcina la 12 saptamani...atatea sperante...atatea vise..atatea rugaciuni fara sa-mi fie ascultate, atatea intrebari fara raspuns...imi doresc sa ma fi luat pe mine nu pe bebele meu ...cum sa mai privesc spre viitor? viatza mea parca ar fi prinsa intr-un labirint. nu pot intelege altele cum pot merge de bunavoie sa faca avort cu copii sanatosi..doamne unde esti? unde iti e dreptatea???Intr-un fel ma simt vinovata ..am 28 de ani si m-am casatorit acuma 6 ani..nu vroiam nici in ruptul capului copii pe atunci..vroiam o casa..o afacere..visul oricarui cuplu..acuma m-am realizat financiar si platesc pe partea cealalta pt gresala comisa.

Cu citeva zile in urma am trecut si eu prin durerea pierderii unei sarcini,cu toate ca nu a fost planificata ne-am bucurat mult cind am aflat vestea,dar la 5 sapatmini am pierdut-o..........pling mereu si nu ma pot impaca cu ideia,mai avem un baietel de 5 anisori incerc sa fiu tare dar cind il vad imi dau lacrimile.......atitea planuri,atitea vise spulberate.....sotul sufera si el dar incearca sa ma faca sa uit e destul sa vad femei insarcinate sau bebelusi si mi se rupe sufletul......de ce trebuie sa trecem prin asa ceva .......

fetelor , ma doare sufletul pt voi si pt mine....am patit-o la fel acum , recent , pe 12 august 2012 ....a murit baiatul meu in mine de 4 zile si de abia a 5 l-am nascut .....la 37 de saptamanai .......ma apropiam de termen ...s-a strangulat in cordonul ombilical ....stiu ce simtiti , plang si nu pot sa-mi revin ......il vreau langa mine si ma intreb de ce s-a intamplat asa ???? cine-i vinovat ??? Sper sa ne ajute Dumnezeu sa trecem peste asta ...si sa ne binecuvinteze c-un bebe cat mai curand !! Va puup pe toate si va sunt alaturi cu sufletul pt ca stiu ca este groaznic si de neimaginat ce-am patit !

Bebelusa mea care avea totul pregatit, pana si numele (Sofia)mi-a murit in burtica la 35 de saptamani ...........pe 7 iunie 2012 am nascut o fetita de 1700 gr...fara viata din cauza preeclamsiei declansata in saptamana 32......nici nu mai stiu a cui e vina....dar am decis ca trebuie sa arat putere macar ptr sotul meu care n-a sprijinit cu toata fiinta lui si mi-a zis ca inebuneste de durere cand ma vede plangand...bineinteles ca am zile de nu ma regasesc orice as face.......trebuia sa nasc la 1 iulie si dupa nici 3 sapt a nascut nasa mea de cununie un beietel minunat........cand am fost la ea sa o vedem si mi-a dat copilul in brate am crezut ca ma inghite pamantul de durere,i l-am dat inapoi si am fugit plangand de disperare inchizandu-ma in baie..........si azi imi pare rau ca am reactionat asa dar pur si simplu nu m-am putut controla..........nimeni in afara de sot nu m-a mangaiat.....parca .toata lumea imi arunca vesnica sintagma : "lasa draga ca esti tanara si faci altii.... "nu caut mila nimanui doar respect ptr cand vreau sa plang sa pot plange nu sa ma ascund prin colturile casei ca ma poate vedea cineva sa ma judece........si mai regret un singur lucru ca nu am avut taria sa imi vad fetita........poate ar fi fost mai rau cine stie.............dar era fetita mea ..iar eu am refuzat sa mi-o intiparesc in memorie..........

pe 12 iulie anul acesta am pierdut cel mai de pret lucru care avea sa ne umple inima de bucurie... nu am gasit nici o explicatie... nu am sa uit nikiodata ... era prima data care ramasesem insarcinata si era un copil asa de dorit ... dr nujtiu cu ce am gresit in viata de mi sa int asta pt ca cei ce nu isi doresc copii se duc si face avort ca si cum ar scapa de un obiect... si cele care isi doresc cu adevarat si are posibilitatea sa cresca un copil fara lipsuri ...i se int sa i se opreasca sarcina din evolutie la 3 luni fara o zii ... fara nici o explicatie...se spune ca e ceva de la natura...poate oprii suferinta celei mai mari pierderi din viata cu cuvintele acestea? ... oare sau gandit vreodata ca i se poate int si lor asa ceva si nici ei nu ar fii multumiti cu cuvintele astea? a fost ca si cum te.ai fii dus de buna voie si ai fii sp ca vrei sa faci chiuretaj ca nu iti doresti un copil... este prea nedrepta viata asta :(( pot sa mai fac 10 copii si tot nu voi uita niciodata de aceasta pierdere mare:(

buna,pe data de 25 feb.2011 am aflat groaznica veste k bebelusului mei i se oprise inimuta,aveam aproape 3 luni,este ceva ce nu voi uita in viata mea mi l_am dorit asa de mult fiind prima sarcina,mai rau apoi chiuretajul la fel primul din viata meafoarte greu nu stiu ce sa mai fac,sunt alaturi de toate mamele ce si_au pierdut pruncii si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu un alt ingeras.Sa nu ne pierdem speranta.Doamne ajuta...

Durerea pierderii unei sarcini este foarte mare, cele ce au trecut prin asta inteleg perfect. Am avut si eu experienta neplacuta sa pierd prima sarcina, s-a intimplat spontan, oprire in evolutie, fara sa mi se dea vreo explicatie. Aveam doar 23 de ani si nu intelegeam unde e problema... Lacrimi, durere, pareri de rau, mai ales ca era un copil planificat si asteptat. Am avut mare noroc de forumuri si internet, ceea ce ma ajutat ft mult sa trec peste. In unul din forumuri am citit la o mamica despre Sf. Nectarie, facatorul de minuni, nu mai auzisem pana atunci de acest sfant. Mi-am cumparat iconita, am scos Acatistul de pe net si m-am rugat neincetat. Peste doar cateva luni am ramas din nou insarcinata, am avut o sarcina extrem de usoara, iar acum am o fetita dulce si cuminte, care ne bucura inimile in fiecare clipa. Ii multumesc Domnului si Sf. Nectarie pt aceasta minune din viata mea, si va sfatuiesc pe voi, cele ce treceti prin experiente neplacute, sa va rugati neincetat

Luni 06.02.2012 am aflat ca bebitza al meu a incetat sa mai traiasca,nu s-a mai dezvoltat din saptamana a 9.....a fost cea mai groaznica zi din viata mea.......cea mai trista........nu cred ca exista cuvinte care sa exprime sentimentul pe care il traiesti in momentul cand doctorul iti spune asa ceva........marti am facut chiuretajul,alta experienta noua din viata mea.A fost prima sarcina a mea,primul chiuretaj pana la varsta de 34 ani..........nu imi revin nici acum...........de marti nu am iesit din casa........sunt in concediu medical.sper ca intr-o zi am sa pot sa imi tin in brate si eu copilasul me..........sunt alaturi de toate mamele care au trecut sau trec prin asa ceva

Pe 21 decembrie am descoperit ca sarcina mea a incetat in evolutie la 7 saptamani desi eu eram in 9 saptamani. Am fost la ecograf si asteptam sa vad acel semn care ii indica ritmul cardiac....dar nimic ..a fost un soc, in special a doua zi cand am facut intrerupere de sarcina. Refuzam inconstienta chiuretajul, vroiam copilul, mi-l doream nespus.Cea mai urata zi din viata mea. Nici azi, 4 februarie, nu am reusit sa depasesc tristetea care ma copleseste pe dinauntru,sentimentul de vinovatie.. Indiferent ce as face, indiferent unde as merge sau ce activitati as avea, nu pot umple golul dinauntrul meu. Desi ma consider o femeie puternica, am 36 de ani, pot spune ca pentru astfel de momente nu exista remediu ..decat,, timpul si sunt alaturi de toate femeile care intampina o astfel de pierdere. Sper , cu ajutorul lui Dumnezeu, ca intr-o zi sa tin in brate copilasul meu... Multa sanatate tuturor!

buna, acum 2 saptamani am poirdut si eu o sarcina la 30 de saptamani, a fost cea mai urata zi din viata mea cand a trebuit sa-mi nasc copilul mort, ma doare sufletul si ma simt atat de pustie, ma rog la D-zeu sa ma ajute sa trec psete aceasta durere si sa am curajul sa incerc din nou,sunt alaturi de voi cele care ati trecut prin asa ceva si va doresc din suflet sa nu va pierdeti speranta ca intr-o zi va veti tine copilul sanatos in brate.

Salut, acum 3 ore, am aflat ca fatul din burtica mea nu are semne de viata, inimioara nu-i batea, si deja la 3 luni la cre eram, nu era dezvoltat. Presupunerea medicului, ca sa oprit din dezvoltare la vreo 9 saptamini. Eu, sincer simteam ca ceva nu e bine, ma simteam prea bine a fi insarcinata, m-am informat lumt asupra avortului spontan, ca sa cunosc simptomele. In momentul cind mi-a zis doctorul

A trecut o saptamana de cand am pirdut-o pe fetita mea...la 27 saptamani de sarcina. Totul mergea bine,imi amintesc cum ii simteam pumnisorul plimbandu-se prin burta mea,chiar incepusem sa comunicam,caci pe unde ma simtea,incepea sa miste si daca la inceput nu ma puteam atasa de sarcina asta,gasind motive ca am deja un baietel de 1 an si 9 luni pe care mi l-am dorit si il iubesc enorm,si nu mai aveam fiorii de emotie pe care i-am trait in prima sarcina,pe zi ce trecea tot mai mult o iubeam si mi-o doream,mai ales cand am primit vestea ca este fetita! Dar,dintr-o data,n-am mai simtit-o...nu mai misca,o simteam din ce in ce mai slab...iar cand au trecut 2 zile fara sa o mai simt,am mers la control...mi s-a spus ca avea o malformatie la inimioara. Am simtit ca mi se rupe pamantul de sub picioare! A doua zi,am facut morfologia fetala,acvelasi lucru. A treia zi m-a chemat la spital,sa o asculte cu doppler-ul.....dar......era prea tarziu..Parca aud vocea medicului,si nu mi-o pot scoate din minte.

Tuturor mamelor care trec prin aceeasi experienta: e teribil, durerea din inima trece greu, dar nu va pierdeti speranta. Iar pentru cele care cred in Dumnezeu, eu cred ca toti bebelusii pierduti o sa ii primim inapoi in cer.

Am 28 de ani si eu am pierdut primul meu bebelus in saptamana a noua de sarcina. Am avut de doua ori infectie puternica la rinichi, cu temperaturi foarte mari - prima oara nici nu am stiut ca sunt insarcinata si am mers la spital cam tarziu. Dar se pare ca bebelusul a supravietuit a prima infectie, caci la a doua internare era viu si se dezvolta normal. In seara zilei cand m-am externat a doua oara, am observat ca am o scurgere de sange din vagin: cand am vazut sangele pe hartia igienica am stiut ca ceva nu e in regula: parca mi-a dat cineva cu parul in cap. Am fost la ecografie si mi-au spus ca bebele e mort..... Al doilea par. Speram ca imi va spune ca totul e in regula cu copilasul (ei il numesc fat, dar pentru mine a fost copilas din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata). A doua zi am fost iar la ecograf, ca sa fie siguri ca e mort si apoi m-au curatat. Imi era o groaza de nedescris - dar doctorul nu a inceput procedura pana nu m-a linistit si mi-a promis ca nu va durea aproape deloc. Mi-a facut anestezie locala (aproape ca nici nu am simtit cand mi-a facut injectia in uter) si o injectie in vena. Asadar mi-a eliminat durerea considerabil. Am simtit cum imi umbla inauntru, dar a fost o durere suportabila si a durat putin. Acum ramane durerea din suflet, dupa iluziile pe care ni le-am facut eu si sotul meu in legatura cu acest bebelus - ne hotaraseram si cu privire la nume. Este vorba de un copil pe care l-am pierdut inainte de a-l avea. Sper ca viitoarea sarcina sa ma faca sa trec peste asta si sa nu se repete ce a fost acum.Si nu voi intelege niciodata femeile care se duc de buna voie la avort.

Buna. Ma numesc popa elena vream sa va spun ca si eu am trecut printr-o pierdere unei sarcini.In luna a treia am depistat la un control de rutina ca copilul era mort de o luna.In timpul sarcini am luat medicamente de mentinerea sarcini.Dar in luna adoua am avut un deces in familie! Sunt o fire foarte inimoasa.Care ar putea fi peirderea de sarcina.Si vreau un raspuns pentru acceasta intrebare.Multumesc.

Si eu ma aflau in aceeiasi situatie de 5 zile miam pierdut copilasul mult dorit,sarcina mi sa oprit din evolutie la 11sapt,iar docorul mia facut chiuretaj,imaginativa ca este prima data in viata mea cand raman gravida is dupa asa o bucurie dupa 11sapt sa fac si un chiuretaj,dr meu a fost foarte atent si a lucrat cu grija ma anesteziatsi local si intravenos am fosr foarte speriata ca o sa ma doara dar nu a durut foarte tare.Dar acuma nu ma pot opri din plans iar durerea pe care o simt nu se mai opreste,dr mia spus ca nu mai peste 6luni am voie sa raman iarasi gravida am citit pe alte siteuri ca dupa 3luni poti sa incerca iarasi.Si asa mai avea o intrebare ce analize ati facut dupa o sarcina oprita din evolutie.Va multumesc sper ca dupa cateva luni sa va dau vesti mai bune un bebe melt visat.

Ma numesc Mihaela si am 26 de ani imi pare tare rau pt toate mamicile care trec prin asa o durere mare nu am trecut prin asa ceva si sper ca Dumnezeu sa ma fereasca imi doresc un copil de 3 ani de zile si nu vrea sa apara dar totusi traiesc cu speranta ca minunea o sa apara.Trebuie sa fim tari si sa mergem inainte imi pare rau si va inteleg durerea.

buna , e greu pentru majoritatea femeilor cand se intampla o tragedie de acest fel , si eu am avut 2 experiente neplacute , unul a fost avortul spontan la 11 saptamani , si pentru care nu am primit nici o explicatie , deci nu stiu de ca s-a provocat , un timp mi-am urat propriul corp pentru ca nu a vrut sa tina bebele si l-a scos afara , ca eu l-am pierdut jumate acasa si jumate la spital , apoi dupa un an am avut o extrauterina , si pentru ca mi-am urat corpul parca au stiut asta medicii si mi-au facut o operatie de la buric pana jos de toata frumusetea , adio strand cu costum de baie in 2 piese , asa ca au trecut de atunci 5 ani , ani in care am asteptat sa vad daca mai pot , dar nimik. Parca nici nu mai am incredere ....dupa cate aud in jurul meu ....am o prietena care maine naste prin cezariana , va fi fetita , dar si ea saraca a trecut prin multe , parca mi-e groaza sa povestesc , dar cu ajutorul unui doctor bun din timisoara a reusit , maine va tine fetita pentru prima oara in brate , ma bucur enorm pentru ea . Din pacate locuiesc in Resita si aici avem doctori de toata jena , macelari cu diploma , si majoritatea femeilor merg la timisoara sa nasca , si sunt monitorizate de doctori de acolo. Rusine sa le fie celor de aici ...As mai avea de povestit intamplari urate ale unor prietene dar poate alta data , parca m-au obosit amintirile ...

nu cred ca pot sa gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie o asemenea pierdere.E mult prea greu!