Comentarii la articole

intradevar....cel mai sanatos o sa-te recapeti silueta prin multa muscare si o alimentatie echilibrata....asta e succesul garantat..chiar daca la unele persoane rezultatele se lasa mai greu asteptate..

super experienta de viata si de suflet,am si eu o fetita de 6 ani si am mai fi dorit inca o surioara sau un fratior, dar nu stiu pina acum nu am mai avut curajul sa mai facem un copil. Citind aceste povesti de suflet ne-am razgindit...pote doamne doamne ne mai da si noua o fetita sau un baietel

foarte utile informatii

am ras ca nebuna mai ales ca si eu era sa nasc acasa pt ca avand ex primei nasteri la a doua nu m-am grabit sa ajung la spital iar cand am plecat la spital mie imi venea sa imping,am ajuns m-au pus pe masa la urmat contractie am impins si a iesit copilul

buna m-aiemotionat mai ales ca si eu am nascut pe 07 sept 2003 o fetita minunata iar acum am si o mandrete de baietel de un an si suntem fericiti va doresc multa sanatate

Bravo pentru ca abordati deschis acest subiect, impartasind ceea ce simte o mama care si-a pierdut copilul. Si bravo Bianca, pentru ca ai curajul sa vorbesti deschis si sa te lupti cu prejudecatile grave care ne inconjoara in asemenea situatii.Si noi avem un ingeras, Emma, care a trait doar 3 zile, si este pentru totdeauna primul nostru copil. SUNT MAMA, si legatura pe care o am cu ea e mai puternica decat orice alta relatie umana (comparabil doar cu a sotului meu, cu care impartasesc totul). M-am lovit de multa negare si sfaturi fara sens, dar am descoperit si prieteni aproape, empatici, care m-au ajutat enorm doar ascultand. Suntem pe drumul cel bun, dar nu vom uita niciodata.

si eu am trecut prin aceeasi situatie, am pierdut o sarcina mult dorita pe la 16 sapt, a fost o dureri abdominale si sangerari dar in spital si nu acasa. Acum sunt din nou insarcinata si sper sa nu mai trec prin ce am trecut... Mult succes si voua

In primul rand, tin sa felicit desprecopii.com pentru faptul ca e alaturi de noi, parintii, in aceasta odisee numita viata...cu bucurii, cu necazuri, cu lacrimi si zambete...Personal nu am trecut prin drama Biancai, dar cunosc cazuri...multi spun ca intervine uitarea, ca rana din suflet se cicatrizeaza...nu-i deloc asa...amintirea ramane vie...sentimentele unei mame nu au cum sa paleasca.Doar taria de caracter, dorinta de a trece peste aceasta tragedie, o ajuta pe mamica sa faca fata acestei groaznice etape din viata ei...O stiu pe Bianca de ceva timp (de la tv, reviste)...si pot sa spun ca sunt alaturi de ea si-i doresc sa aiba puterea de a merge mai departe si privirea sa-i fie din nou luminoasa!

bun a ma bucur tare mult ca am gasit acest sitte deoare ce ma ajuta f. mult sunt o graviduta de 26 saptamani ma uit in fiecare zi ce se mai intampla cu sarcina mea . ma descurc mai usor si nu mai am de ce sa imi fac griji ca nu stiu nimic despre cum parcuurge sarcina:) va multumesc si va pup o zi buna

Andreea, multumesc pentru inca un articol minunat ! Mi'au dat lacrimile... Bianca, sunt alaturi de tine si de toate mamicile de ingeri, si ma rog sa va dea Dumnezeu putere... Va pup cu drag !!!

Este adevarat ca despartita nu poate fi sinonim cu singura.Eu am pus capat unei casnicii care a durat 12 ani, am ales sa cresc singura cei 2 copii,le-as fi facut mult mai rau ramanand langa un om care se numea tata doar ptr. ca i-a conceput.Este extrem de dificila perioada dupa separare si in functie de caracterul fiecarei persoane aceasta perioada poate fii mai lunga sau mai scurta, dar cu o vointa de fier si cu extraordinara putere pe care o capeti doar uitandu-te la micuti ptr. care insemni totul si au nevoie de tine ca sa mearga mai departe fara a se simti ''altfel''decat ceilalti copii care au si mama si tata, dupa o vreme lucrurile ''se aseaza'' adevarat altfel si poate fi mult mai bine decat intr-o casnicie in care nu vede decat lucruri urate sau si mai rau multa indiferenta(cum a fost in cazul meu).A trecut un an si poate ca daca mi-ar fi cerut cineva sa vb. despre asta la 2 luni dupa nu as fi fost capabila sa descriu ceea ce simt, ranile cer timp ptr. a se vindeca si daca nu ramai ''ratacita'' in trecut poti sa mergi mai departe frumos si elegant alaturi de cele mai importante fiinte din viata-COPII!Eu pot sa spun ca sunt cea mai fericita mama (singura) de pe pamant...de ce?Ptr. ca am 2 copii frumosi si foarte isteti dupa care intoarce lumea capul pe strada ptr. a-i admira si stiti ceva....asta e meritul meu,asta e ''rasplata'' muncii mele si e cea mai valoroasa...simt ca sunt pe drumul cel bun si asta imi da forta sa merg mai departe fara sa obosesc.MULT CURAJ MAMELOR CARE ALEG SA-SI CREASCA SINGURE COPII, ORICE INCEPUT E GREU DAR CU CAT E MAI GREU CU ATAT E MAI VALOROS SI UNDEVA, CINEVA ACOLO SUS NU NE LASA NICIODATA, NU DEGEABA SE SPUNE CA D-ZEU NU NE DA MAI MULT DECAT PUTEM DUCE, DACA NE-A DAT COPII , ODATA CU EI NE-A DAT SI O FORTA EXTRAORDINARA DE A TRECE PESTE ORICE OBSTACOL AL VIETII!

Sunt convinsa ca cel mai bine este sa incepi diversificarea dupa 6 luni, in special daca alaptezi si copilul tau este multumit; si eu am un baietel care va implini 5 luni pe data de 31 martie si inca nu am inceput diversificarea; eu vorbesc mai mult din experienta: mai am inca 2 baietei mai mari.

aud atatea variante n jurul meu si mangrozeste teama asta de necunoscut...sunt insarcinata`n luna a 8 a si mi`e frica de nastere..sincer..initial nici nu am vrut sa aud de o nastere naturala..vroiam cezariana doar ptr ca ma gandeam doar la mine si la durerea pe care o voi simti.pot spune insa ca acum am incepu sa ma gandesc mai mult la el si la faptul ca e mult mai indicat si sanatos pe aceeasi parte sa nasti natural....as putea cumva,sa mi inving macar 10% din teama asta?

E adevarat tot ce scrie.Chiar daca are 4 luni fata mea da semne sa i se potriveasca aceste descrieri.Aceasta zodie e a copiilor inteligenti si energici.

CU SIGURANTA ALAPTATUL ESTE BENEFIC COPILASILOR NOSTRI.EU AM DOUA FETITE ,UNA DE 9ANI SI UNA DE 4 LUNI.PE PRIMA AM ALAPTAT-O 2 ANI SI NU AM AVUT PROBLEME DE SANATATE CU EA ,COMPARATIV CU COPII CUNOSTINTELOR ALAPTATI ARTIFICIAL.CEA MICA FACE NAZURI CIND O ALAPTEZ LA SINUL STING INSA AM PACALIT-O DINDUI-L DOAR NOAPTEA CIND DORMEA.ACUM MAI SUGE SI ZIUA DAR ,DOAR DACA E BINE DISPUSA.DAR NIMENI NU MA V-A CONVINGE CA E MAI BUN ALAPTATUL ARTIFICIAL DECIT CEL NATURAL.

si eu st copil si va spun din propria experienta ca cel putin pe mn ma afecteaza foarte mult problemele din familie si cand ii vad tot timpul pe ai mei certandu-se nu pot sa invat si ma gandesc numai la asta. dar din pacate, parinti mei nu inteleg ca eu cateodata nu pot sa invat pt ca ei se cearta si au impresia ca e doar o minciuna pt a scapa. dar nu este. si va spun sincer ca copii care se afla in astfel de situati trebuie incurajati pt ca ei tocmai de asta au nevoie

sunteþi superi.þineþi-o tot aºa.

Interesant testul.In cresterea copiilor trebuie sa depui un efort sustinut,daca lasi garda jos darimi tot ce ai construit pana atunci.

Am citit articolele si comentariile despre fertilitatea in vitro.Sun socata de preturile care se practica in Romania.Eu locuiesc in Belgia.Am facut patru fertilizari,toate nereusite.Preturile sunt foarte accesibile(in jur de 300 euro).Prima fertilizare este suportata de casa de asigurari.Aici este metoda cea ami obisnuita.Am intilnit persoane care au incercat si de sase ori.Ce ma socheaza,este ca medicii nu mai recurg la alte tratamente,sau la alte investigatii petru a descoperii cauzele sterilitatii;te trimit direct la vitro.Cind mergeam la ecografiile din timpul tratamentului,eram ca pe banda.Sala avea doua intrari;una intra si cealalta se pregatea.Doctorul nici nu vorbea cu noi.Singurul raspuns pentru mine in cazul nereusitei era intodeauna virsta( 40 ani).Dar stau si ma intreb cum a fost posibil la 67 de ani sau 56,cum am citit?

salut fetelor:) foarte interesante si te ajuta sa inveti cate ceva din fiecare eu sunt o grviduta de 26 de saptamani nu am pe nimeni langa mine sa ma invete sau sa imi explice ma descurc destul de binisor ma uit in fiecare zi sa vad cum se dezvolta bebele:)va pup si va multumesc