Comentarii la articole

salut!!sunt noua pe aici si doritoare de prunci:)eu ma tot pregatesc sufleteste de vreo 3 ani sa devin mamica am tot ce imi terebuie pentru asta un corp sanatos un sot incantat de idee o casa suficient de mare pentru inca un suflet o mama nerabdatoare sa devina bunica... .Si totusi imi lipseste curajul.Nu imi este frica de sarcina sau de nastere.imi este teama ca nu o sa fiu o mama buna ca nu o sa am suficienta rabdare ca o sa vina un moment in care nu o sa il inteleg, imi este teama sa nu se deterioreze relatia mea cu sotul meu(avem o relatie perfecta):(

am si io o intrebare,imi e tare urat acum ca stiu ca mai am cam o saptamana pana la nastere.daca eu nu vreau sa mi se faca epiziotomie se poate sau neaparat trebuie daca asa zice doctorul?va rog sa imi raspundeti ca sincer nu stiu ce sa mai cred daca e bine sau nu sa fac epiziotomie.

Ma bucur ca in sfarsit au aparut si pe piata noastra produse naturale pentru protectia copiilor care de foarte multe ori

cat despre egoismul barbatilor evident .. capriciosi si nesuferiti suntem cu totii cateodata, atat femei cat si barbati, atat mame cat si tati.insa luand in calcul varianta globalizata, rasfatati si egoisti sau nu sunt ai nostri si trebuie sa ii iubim si sa ii acceptam asa cum sunt . in definitiv fara ei nu am avea subiect de dezbatut pe aceasta tema

2600 d kcal pe zi - sarcina.. x 9 luni si unde mai pui treburile casnice si etc.. avocat al diavolului.. apuca`te de facut , crescut, intretinut copii si sot ( ca doar tot un copil mare este ) poate cine stie vei invata ca o roata schimbata la masina nu te impinge la limita

Este foarte important sa faci ceea ce simti. Simt ca nu mai pot face fata unei nasteri normale la 31 de ani, desi la 22 am zis ca mai nasc natural inca 10 copii, doar ca acum datorita unei sponziloze lombare nu ma mai simt in stare sa fac fata travaliului nasterii vaginale. Am 20 de saptamani si vreau sa fac cezariana la al doilea copil, asa ca , imi doresc din toata inima sa imi spuneti care sunt etapele recuperarii dupa operatia de cezariana cezariana, si chiar mai mult cum putem face fata si bebe-ului.

Iuliana ,nu este iubire ambitia aceasta de 10 ani. Ai facut si acest copil nevinovat sa cantaresca balanta in partea ta.Da ,toti avem pe acelasi Cineva sus care ne iubeste ,sigur, mai ales cand lasi iubirea firesc sa vina .Iti doresc sa cunosti adevarata fericire in iubire.

Cata dreptate! In toate cele 8 puncte! Cred ca singurul lucru care ne sperie intr-o casatorie este faptul ca ne vom da seama despre noi ca nu suntem perfecte...Dupa fiecare

este adevarat si eu fiin slabuta (50 kg)dar totusi cu dar totusi cu niste sani destul de mari in timpul sarcinii am observat o crestere rapida a lor dar acest lucru l-am primit ca pe un dar de la Dumnezeu (poate ca si datorita faptului ca sotul meu era foarte incantat). asa ca eu consider ca ar trebui sa fiti mandre de acest dar adus de sarcina si sa va ganditi ca multe femei sunt invidioase pe voi! Foarte interesant si util acest articol!!!! felicitari!

Am citit plingind tot ceea ce s-a scris pentru ca si eu am pierdut acum o luna un suflet drag pe DARIUS din vina medicului,sarcina dusa pina la capat si nu ne-au lasat macar sa-l vedem.Articolul tau parca mi-a mai alinat durerea dar stiu ca va fi greu sa treaca chiar daca sotul si fetita mea de 5 ani se straduiesc sa ma aline.As vrea sa te ajut in tot ceea ce faci si sa indreptam cit se poate nedreptatile de dragul viitorului copiiilor.

acest site ajuta mult lumea pentru informare...din pakte io stiu ce inseamna hiv..si asta din cauza unor oameni kre nu s-au gandit niciodata kt rau vor putea face prin actiunile lor...am dobandit virusul akum 19 ani..so abia akum un an mi l-au descoperit...knd era sa fie prea tarziu...de atunci ma lupt q asta si q mentalitatea oamenilor...din fericire am prieteni adevarati...am vrut sa vb despre asta pt k asa o fac mereu...succes celor ce au hiv...nu renuntati la visele voastre pt k sunteti la fel k ceilalti...

Eu folosesc la baiatul meu cel mare care a implinit de curand 7 ani acel dispozitiv cu sonerie...de vreo 2 luni.La inceput ma trezeam sa-l duc la baie de 7-8 ori pe noapte. de vreo 3 saptamani, soneria mai suna numai cateaodata si NUMAI O SINGURA DATA PE NOAPTE! Duc copilul la baie (de fapt il ajut sa mearga pentru ca doarme profund...medicul mi-a spus ca la el asta este cauza) si apoi ii scot soneria. Si nu mai face deloc pana dimineata...eu sper la acea perioada cand soneria nu va mai suna delocsi vom dormi linistiti cu totii fara sonerii in miez de noapte. Eu de la inceput nu am agreat ideea tratamentului alopat, si am optat pentru chiloteii cu sonerie. Putin cam scumpi, dar merita!Succes tuturor!

Sunt o mamica de 20 ani cu un bebe superb de 5 luni.Nu am citit decat sectiunea care ma interesa si anume 20-24 de ani...si nu prea sunt de acord cu ce s-a scrisIn primul rand financiar eu una chiar imi permit sa-mi cresc copilul,sdudiile mi-le continui si ma descurc,la fel de bine ma impac intre rolurile de mama,sotie si femeie;din punct de vedere emotional nu au fost probleme.Experienta de viata?E nevoie de asa ceva ca sa cresti un copil?!!Instinctul mater e tot ce conteaza!!!Iar site-urile si forumurile gen desprecopii.com mi-au fost de ajutor.Si nu in ultimul rand nu m-a interesat aspectul meu fizic,cel mai mult mi-am dorit sa fie puiul meu sanatos!!!

Daca lucrez din 05.09.2007 si pana in prezent la o firma si intru in somaj, bineficiez de concediu prenatal si implicit de cresterea copilului.Va multumesc.

imi disciplinez copilul, sau cel putin incerc, dar cand se uita cu ochii aceea mari la mine.... ma topesc.

am scris la adresa de e mail mentionata, sa comentez despre simpatiile mele, insa se pare ca mesaju nu este tprimit. oricum, poate citeste ...

Mi se pare utopic ceea ce se scrie aici, in acest articol. partea cu scos copilul afara din magazin, eventual sa iei si o carte cu tine in masina....Vax!!! Nu cred ca functioneaza asa ceva la vreun copil.Chiar nu am gasit vreo situatie ca re sa spun ca ar functiona la vreo criza reala.

este un copil cuminte,uneori incapatinat dar si f f inteligent

si eu imi doresc copilul pe care il port.in acest moment am 5 luni de sarcina.sunt studenta in primul an si inget anul.eram foarte fericita pana cand prietenul meu(cu care urmam sa ma casatoresc)m-a parasit.avem 22 de ai amandoi dar spune ca e prea mic pt o relatie serioasa.de ce s-a schimbat.eu ce fac cu copilul?parintii nu o sa ma accepte niciodata cu un copil fara tata.iar el nu ne mai vrea.acum ce mai pot face?

buna sunt o viitoare mamica am 28 ani si sunt la primul copil.Ma intereseaza data conceperii dar si data nasteri.Indiferent cum calculez imi iese tot altfel si m-ar interesa si parerea voastra.Ultima menstruatie am avut-o pe data de 25 martie 2008