Comentarii la articole

Nu ma mai pot opri din plans. Alex are noroc cu asa parinti curajosi. Desi imi este foarte frica de momentul nasterii sunt convinsa ca eu si sotul meu vom gasi aceeasi putere de lupta pentru viata copilului nostru.Ii doresc lui Alex multa sanatate. O sa fie bine. Nu are cum altfel!

m-am bucurat mult cind am citit acest articol fiindca aveam si eu intrebarea asta insa eu azi am aflat ca-s insarcinata cu al 2.am nascut o fatita-dulceata si ciclul a revenit dupe 3 luni apoi dupa 6 luni am ramas iar insarcinata si sint foarte fericita.succese si voua

suntem impreuna de 4 ani si ceva,de vreo doi ani vrem un bebe,am uterul retrovers dar medicul spune ca nu ar fi o problema,am inceput sa imi pierd speranta. mai sunt sperante?

Am citit cu sufletul la gura povestea ta si ma bucur nespus de mult ca alex traieste si este bine acum!!! ii doresc din tot sufletul multa sanatate si o viata plina de iubire si fericire!!!sunteti niste parinti extraordinari!!!Dumnezeu sa va binecuvanteze!!!!doctorul care a refuzat sa faca operatia fara bani nu se poate numi om!!!

super preturi!!!!!!!!!!!frumoase hainute!!!!!!!!

E o adevarata minute sa ai copii...noi suntem la etapa vorbim o

Recomand!

Articolul este foarte bun dar, dupa parea mea incomplet:ce ar trebui sa stie mamele despre baietii lor cand au un comportament inegal 9cand baiat cand fata) de ex sau mai apropriat de al unei fetite..cand la 5 ani spune ca si-ar fi dorit sa fie fata pentru ca i se pare mult mai avantajos....De altfel oriudne te uiti in jur fetele sunt mai vedete, mai protejate, ele primesc flori, ele trebuie lasate primele, ele trebuie protejate ..(astea mi le-a spus copilul meu la 5 ani!)

buna.....mi s.a parut foarte bine structurat articolul....ink aveam dubii in legatura cu boala(daca o am sau nu insa m.am convins).as vrea sa intreb daca e absolut necesar sa stau in casa 2 saptamani.?multumesc

Verigheta purtata pe mana dreapta inseamna logodna. Logdna este jumatate din cununia religioasa.

Dragi mamici de copii adoptati, ma bucur foarte mult ca pot sa va impartasesc din experienta mea de mamica de fetita adoptata. Povestea incepe cand fetita mea avea 21 de zile (3 saptamani) de cand a venit pe lume. Am fost anuntati (aveam dosar depus in vederea adoptiei unui copil la Autoritatea Tutelara)ca s-a nascut o fetita si ca daca dorim da mergem s-o vedem si eventual sa hotaram daca o luam sau nu. Bineanteles ca am fost super incantati, ca daca s-ar fi puput sa ne-o dea chiar in dupa-amiaza aceea ar fi fost minunat. A ramas stabilit sa mergem a doua zi s-o vedem si am hotarat ca este fetita noastra mult asteptata (13 ani de casnicie). Doua zile am mai vizitat-o si apoi ne-au dat-o acasa spre incredintare iar noi am inceput actele de adoptie pe care le-am finalizat in acelasi an. Bucurosi foarte, am stiut din prima clipa ca va veni si clipa cand fetitei noastre trebuie sa i se spuna adevarul. Am inceput prin a o pregati in vederea comunicarii acestui lucru, tot timpul exemple in jurul nostru existau, la televizor la fel, nu a fost foarte greu sa aratam copilului cat de frumos este sa adopti un copil, prin exemplele celor din jur deocamdata. Fetita noastra reactiona pozitiv la toate aceste exemple. Era foarte incantata cand vedea ca acei oameni luau copii pe care ii cresteau si-i iubeau si era foarte suparata pe cei care nu aveau copii dar cresteau animale in loc sa creasca un copil. Cand am considerat ca era pregatita cat de cat(cam pe la 5 ani), am incercat sa-i spun ca si noi eram ca si alti parinti care au adoptat copii, nu a reactionat tocmai foarte bine, si am schimbat vorba cu oarecare tactica spunandu-i ca am glumit ca sa vedem ce zice ea. A acceptat situatia cu toate ca noi credem ca nu intru-totul, si am mai lasat sa mai treaca o perioada pentru a o pregati mai bine. Dupa un timp(inca un an - la 6 anisori), am repetat discutia si am considerat dupa raspuns, ca tot nu este pregatita. A mai trecut jumatate de an, si am hotarat ca intr-adevar a venit

ce super ca au sosit reducerile pt cei mici si smecherasi si ei vor fi in ton cu moda.

Un articol foarte folositor. Multumesc mult pentru informatii, imi sunt de folos.

si mie mia fost frica la inceput cand am vazut ca imi creste burtica mam gandit ca nu se mai uita sotul meu la mine dar din contra si mai multa atentie imi dadea chiar si fara contact sexual

este foarte practic site-ul. sint insarcinata in 6 saptamini si de cind am aflat zilnic navighez in cautare de noi subiecte destinate sarcinii.sint lucruri de bun simt pe care orice femeie trebuie sa le stie macar din auzite dar sint si noutati pt. mine in special legate de medicamentatie,de evolutia sarciniipe parcursul celor 40 saptamini. va pup viitoare mamici

nici eu si nici sotul nu suntem alergici la nimic.dar baietelul nostru de 1 an si 3 luni se scarpina foarte des la nas si stranuta.am ajuns la concluzia ca este alergic la ceva.am nevoie de sfatul vostru ptr.a ma indruma catre al ajuta intr-un anumit fel.va multumesc.

buna, sicer de o vreme citesc din ce in ce mai des articolele voastre;mi se par benefice atat pt. femei cat si pt. barbati;eu am 25 de ani si sunt casatorita de 3 ani iar sotul meu a implinit de curand 31 de ani;intre noi este o legatura puternica bazata pe incredere si respect reciproc si nu in ultimul rand iubire, dar parca totusi nu suntem pregatiti sa devenim parinti,credem ca nu am face fata unui eveniment de asemenea amploare sau poate faptul ca nu avem inca o casa a noastra (locuim cu parintii)ne influienteaza;oare vom fi vreodata pregatiti?

Interesant!Este ca o capcana boala aceasta!Faci un sindrom febril, intri in coma, esti considerat ca bolnav cu febra de tip central probabil,neurologul nu-ti gaseste mare lucru la RMN,nimeni nu pare a sti initial despre ce-i vorba,se administreaza de nevoia cauzei antibioterapie,corticoterapie si simptomatice,evolutia poate fi favorabila,peste 3 sau 4 saptamani poti intra din nou in coma,faci iarasi febra,iar daca ai norocul sa iti apara un eritem cuta nat in acest context,poate unui medic inspirat ii vine ideea sa ceara IG G si IGM antiborelia.

sa fiti tari si puternici !numai BUNUL DUMNEZEU POATE FACE MINUNI! VA DORESC SANATATE SI NUMAI BUCURII ALATURI DE INGERASUL VOSTRU ,, TEO ,, O MINUNE DE COPIL! LA RANDUL MEU AM SI EU UN BAIETEL CU O TETRAPAREZA SPASTICA , SI STIU PRIN CE TRECETI ! STEFANEL E VIATA NOASTRA !ARE 1AN SI 5 LUNI SI NU POATE STA IN FUNDULET , NU MERGE , DOAR SE BUCURA SI E FERICIT CAND SUNTEM LANGA EL ! VA IUBESC SI RABDARE MULTA 1

Nota 10 din partea mea pentru acest articol. Cred ca ar trebui postate mai multe articole pe aceasta tema, cu diferite solutii pentru corectarea comportamentelor neadecvate.tanina