Comentarii la articole

Baietelul meu are aproape 8 luni si nu vrea nici in ruptul capului sa adoarma singur. De fiecare data cand ii este somn, facem un sport de jumatate de ora leganand, dar si asa nu doarme mult pentru ca se trezeste foarte repede si trebuie sa o luam de la capat. Ce ma sfatuiti ?

Medicul pediatru ne-a zis ca este absolut necesara decalotarea pana la varsta 18 luni. Acum baiatul nostrul are 7 luni. La fiecare baie incercam sa facem acest lucru, iar progresele, zic eu, sunt foarte mici. Baietelul nu se arata prea suparat, pentru ca, evident, nu fortam. Preputul se retrage de pe penis circa 4-5 mm. Sotia s-ar lua dupa ce zice medicul, adica sa-l operam pana la varsta de 2 ani. Eu nu sunt de acord! Sunt convins ca-l va speria ingrozitor. Voi ce ziceti?

Articolul asta este foarte fain. Oare asa va suferi si sotul meu dupa ce voi avea copilul? Cert este ca inca de acum (si sunt insarcinata in doar cinci saptamani) se viseaza tinandu-l pe burta. Pacat (sau poate nu!) ca sotul meu e mai zvelt!

Asteptam de mult un articol pe aceasta tema,de aceea va felicit pentru aparitia lui dar si pentru toata munca depusa pentru adunarea informatiilor deosebit de utile prezentate aici. Este foarte dureros ca nu exista o educatie sexuala in Romania,foarte multe persoane confundand sterilitatea cu frigiditatea sau cu impotenta ! Deseori am primit si eu replici de genul:"nu te mai gandi la asta" sau "eu raman si daca fac baie dupa sotul meu!!!" sau "lasa,ca nu e tarziu", replici care au invartit cutitul in rana si nu au facut decat sa ma amarasca si mai tare pe moment. Ma stradui,insa,din toate puterile sa-mi pastrez speranta si credinta ca ziua in care vom avea si noi un bebelus, este tot mai aproape.Va multumesc ca existati desprecopii.com .

Oameni buni, Cand ai 30 de ani, cand simti cum viata trece pe langa tine, cand luna de luna astepti sa se intample o minune si nu se intampla... nu-ti mai vine sa citesti "Adevaruri si neadevaruri" ! FARA SUPARARE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Daca tot scrieti despre acest subiect, daca exista un doctor care raspunde sau nu la intrebari (!?), de ce nu alcatuiti o lista cu analizele pe care trebuie un cuplu sa le faca (ca o schema logica), in momentul in care au trecut 3-6 luni si femeia nu a ramas insarcinata..... Stiu ca multa lume ma va injura (!), dar sunt atatea femei (in special cele de pe FORUM) care suntem "in ceata" si asta pentru ca doctorii nostri nu prea "vorbesc" cu noi. Citim, ne documentam de unde putem, cum putem, intrebam pe FORUM, intrebam prietenele sau cunostintele si toate astea pentru ca doctorii sunt DOCTORI, iar noi biete femei - care oricum nu am intelege ce ne explica ei !!! Stiti, dupa cate analize am facut eu, dupa cate teste, investigatii, nu mai am puterea sa lupt cu rautatea sau cu indiferenta.... Cred ca aceasta mica epistola nu ar trebui sa ajunga la voi - cei care faceti tot posibilul ca noi, umile femei sa aflam cat mai multe, ci la acei doctori si chiar si la personalul medical care in afara de a te "ciuguli" de bani pana aproape "de os" nu fac altceva. BAFTA PENTRU TOATE FEMEILE !!!

Se pare ca aceste informatii ar trebui sa le afle si farmacistele, spre exemplu. Am cerut parerea a doua dintre ele si mi-au recomandat sa ma duc la medic abia in luna a treia de sarcina. Cui altcuiva puteam sa cer sfatul? Acum, ca am aflat ca este important sa iei legatura cu un medic atunci cind doar banuiesti ca esti insarcinata, ma voi duce la un medic imediat ce imi voi da licenta. Am 24 de ani si cred (de fapt stiu, de acum) ca sunt insarcinata in 4 saptamani. Multumim pentru informatiile acestea. Nicoleta si bebele.

Un eseu .... deosebit. Femeia a indemnat la pacat si tot femeia a dat prunci Domnului. Nu exista-n lumea asta ceva mai fierbinte decat o lacrima de mama. Cand spui " mama " se inmoaie si cel mai inghetat suflet. Desi sunt barbat am un sfat pentru barbati : " Nu mai fiti atat de revoltati de ce se intampla dupa nastere intr-o relatie ... sau ce, ati vazut voi vreo closca cu pui care sa umble cu cocosul ???? ... da de unde, nici nu are nevoie de el ... Sau in legatura cu afectiunea pe care copii o dezvolta mai puternic pentru mama decat pentru tata .... ia auzi , ati vazut voi vreodata sa fuga vreun manz dupa cal ??? ..... NUUU, fuge dupa iapa bine-nteles " Acestea sunt doar cateva vorbe din popor care trebuiesc luate aminte de catre noi barbatii ... si ar fi bine daca le-ar mai auzi si altii. Ceea ce m-a impresionat in ultima vreme a fost faptul ca mai nou nu avem parte de lozinca "sexul frumos" ci de "sexul frumos si destept". No asta-i buna. Nu inteleg de ce nu se numeste " sexul frumos, tare si destept" ca atunci noi ne-am numi "sexul inutil" sau, pardon, doar "sexul" :)) Ca sa revin ... aveti un site de milioane. L-as fi votat de "enshpe mii de ori" ... daca as fi vazut ca problemele care se discuta sunt vazute la nivel de cuplu si nu la nivel de mama care face copii ca pe banda de una singura, barbatul fiind bun doar asa de procreeatie. Aici mai aveti multe de lucrat pentru ca trebuie schimbata o intreaga mentalitate. Poate ca si barbatii ar vedea problemele discutate cu alti ochi daca ar avea un cuvant de spus, si daca ar vedea ca au un rol deosebit. Si eu cred cand spun asta, pentru ca multe probleme,scumpii mei, pornesc de aici. Mama nu creste copii, ci parintii cresc copii. Mama fara tata este asemeni cerului fara Soare. Noroc ca suntem oameni si ca lucrurile astea le vedem si singuri cand devenim mai mari ... dar pana atunci? Dati un imbold barbatilor in acest domeniu si nu-i mai marginalizati, caci au un rol deosebit de important. Altcumva se formeaza un copil in pantecele mamei cand tatal vegheaza asupra amandorura. Acordati o importanta deosebita acestei probleme deoarece intr-adevar dupa nastere "ala micu" i cel mai important, dar sa nu uitam dragii mei ca acel pui are nevoie de o familie sanatoasa moral. Multe dintre problemele dintr-un cuplu (daca nu majoritatea) pornesc din timpul acelei perioade, pentru ca tatal fiind lipsit de atentia cu care s-a obisnuit si neexistand nimeni care sa-l sfatuiasca, s-ar putea sa cada in pacat ... si desi s-ar putea sa nu ma credeti, multi dintre barbati in acele momente pornesc pe acest drum laturalnic. Sa va dea Bunul Dumnezeu ganduri frumoase si sanatoase, sa munciti mult si sa aveti bucurie in suflete. (daca mai aveti nevoie de pareri obiective nu ezitati sa dati un raspuns, de abia astept o discutie serioasa pe un subiect atat de frumos) Va scris un biet student care nici macar nu si-a inceput viata de cuplu, dar care si-o doreste din tot sufletul sau pacatos.

Sunt foarte rautaciosi cand au o astfel de problema

Am 26 de ani si o fetita dulce de 2 ani care ne umple viata. Voi tine minte toata viata nasterea Andrei: a fost minunat. Am nascut la Spitalul Elias, asistata de domnul doctor Parvu Ioan. Un doctor extraordinar! M-a urmarit pe toata perioada sarcinii, care, in afara de faptul ca am luat cam mult in greutate (22 kg), a trecut fara probleme. Am avut o nastere pe cale naturala, dar unde a fost nevoie de o epiziotomie (in urma careia m-am vindecat repede si foarte bine). Andra a avut la nastere scorul Apgar 9 si 3,300 Kg. Desi pe perioada spitalizarii (obligatoriu 6 zile de la nastere) nu am fost multumita de faptul ca stateam despartita de copil (ni-i aduceau doar pentru alaptare), acum imi dau seama ca a fost benefic (m-am odihnit, iar recuperarea a fost mai rapida). Acum sunt insarcinata cu al doilea copil si, bineinteles, voi naste tot cu domnul doctor Parvu. Parerea mea, izvorata din experienta, este ca exista si medici daruiti si facuti pentru aceasta meserie delicata. Paula

Am si eu cateva intrebari: ce iti poate spune medicul despre copil in urma unei ecografii si cind este recomandat sa o faci pe prima? Multumesc.

Si eu am uter retrover, catre spate. Si, timp de un an si jumatate, am fost terifiata de gindul ca nu o sa am copii. Sau ca o sa ii am foarte greu. Am renuntat insa de o luna si ceva la protectie, si acum sunt insarcinata in 4 saptamini. Asa ca nu trebuie sa disperati. Totul este sa speri intotdeauna ca va fi bine, nu rau, si Dumnezeu te ajuta. Ca nu este doar problema medicilor.

din propria experienta pot spune ca intr-adevar timpul vindeca mai toate; inclusiv panica tinerei mamici, pina intr-atit ca devin curajoase si mai fac inca un copil; treptat iti dai seama ca micutii nu sint atit de fragili, si ca invata uimitor de multe si de repede in special inspre 2 ani si dupa; e o minune cum asimileaza ca un burete si invata sa se descurce; au nevoie de noi in continuare dar simtim ca ne putem relaxa; eu am doua fetite si pot spune ca la al doilea copil n-am mai avut probleme de genul asta; pur si simplu nici nu mai ai timp! bucura-te de bebe si de toate lucrurile bune din viata ta, nu uita ca sint si rele pe lumea asta dar tu ai minunea ta!

Pentru Maria din Cluj: Experienta ta m-a durut pe mine, care nici macar nu te cunosc, m-a durut enorm. Iti doresc din tot sufletul toate cele bune, si sper sa ai parte de un bebe sanatos. Dragalas va fi oricum, toti copii sunt frumosi, de fapt, sunt cel mai minunat "lucru" din lume! Ai grija de tine! Ramona.

Va multumesc mult penttru ceea ce faceti! Am 25 de ani si sunt in a 5 -a luna de sarcina, primul copil si, datorita voua sunt la curent cu tot ceea ce inseamna nasterea si maternitatea. Daca la inceput aveam vagi cunostinte despre ceea ce inseamna aceasta perioada deosebita, acum prin Cele 40 de saptamani de sarcina prezentate de voi, gasesc explicatii pentru tot ceea ce mi se intampla. Foarte folositor este si acest articol, care cu siguranta il voi consulta atunci cand imi voi pregati cele nesesare pentru nastere. Va multumesc din suflet si mereu va voi consulta cand voi avea semne de intrebare. Cu drag, Carmen T.

Draga Ramona, ma recunosc pe mine in ceea ce spui tu....acum cateva luni. In schimb, temerile acestea au inceput sa paleasca odata cu apropierea si mai ales odata cu trecerea in al doilea an de viata al copilului. Incepi sa devii mai degajata, copilul incepe sa-ti raspunda in felul lui si incepeti mai ales sa comunicati mai bine. presupun ca nu ai inceput serviciul. Ar fi o schimbare in bine pentru psihicul tau, daca ai avea cu cine sa lasi copilul pentru 6 ore (program redus pana cand implineste copilul 2 ani). Faptul ca mai iesi din casa si mai schimbi o idee cu persoane straine poate fi un tonic foarte bun pentru suflet. Acesta este sfatul meu si totodata experienta mea. Tu vei face cum crezi de cuviinta. Mult succes si sanatate.

Intr-adevar, m-am schimbat foarte mult dupa nasterea primului meu fiu. As putea spune ca altul nu mai vreau, desi iubesc copiii mai mult decat orice pe lume. Am devenit insa mult mai sensibila, nu mai pot vedea ABSOLUT DELOC agresiuni, de nici un fel... si mereu mi-e teama ca micutului meu i s-ar putea intampla ceva :( Insa cred ca acestea sunt grijile oricarei femei care a devenit mama. Si mi-as dori foarte mult sa nu mai am aceste temeri. Partenerul meu spune ca exagerez putin, poate, insa altfel nu pot. Crede cineva din voi ca se va ameliora cu timpul, avand in vedere ca fiul meu are abia 8 luni? Va rog sa-mi lasati raspunsurile voastre aici. Toate cele bune!

Fiul meu are 8 luni, si se trezeste inca de 2 ori pe noapte, bea lapticul, si adoarme iarasi. Unele mame spun ca nu e bine, sa-i dau ceai noaptea. Dar el refuza ceaiul sau alte lichide. Intre timp am pierdut speranta ca va dormi curand toata noaptea. E destul de greu, avand in vedere ca de cand s-a nascut nu am mai avut somn bun. La inceput se trezea la fiecare 2 ore. Care a fost experienta voastra? Sunt curioasa sa mai aud si parerea altor mame.

hi, va salut si daca cineva are sfaturi sa-mi dea în privinta refuzului categoric al mîncarii pt. un bebe de 17 luni ,astept

Multumesc pentru sfaturi.Fetita mea are trei ani si pot sa spun ca abea acum simt ca incep sa seman cu cea de dinainte.Cu toate ca am un copil sanatos si cel mai frumos din lume ma ingrozeam de gindurile negre care imi treceau prin cap.

Se poate sa intru in posesia unei liste cu cele mai periculoase E-uri?