Adolescenții de azi: sunt ei altfel decât am fost noi la vremea lor?

TEMA: Adolescentii de azi | 0 | 28/11/2021

Adolescentii de azi: sunt ei altfel decat am fost noi la vremea lor?

Orice parinte de adolescent isi pune la un moment intrebarea: Sunt adolescentii de azi altfel decat am fost noi? Iar tentatia e sa credem ca da ...sunt atat de diferiti...

Sigur că lumea adolescenților de astăzi e de multe ori confuză și haotică pentru noi, cei demult ieșiți din segmentul lor de vârstă, cei pentru care adolescența trăită în anii 80 sau 90 ai secolului trecut însemna cu totul și cu totul alte repere. Dar, adolescentii de azi ... sunt la fel ca în urmă cu un an, cu cinci, cu douăzeci. Dacă dai la o parte toate straturile de spoială impuse de școală, de modă, de cultura media, de tehnologie; într-un cuvânt, de lumea în care trăiesc, regăsești același tânăr frumos, vulnerabil și nebun dintotdeauna la vârsta asta a creșterii aripilor. Te regăsești pe tine, cel de demult.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Vai, tinerii din ziua de azi... pe vremea mea
Am fost acolo, îmi amintesc, știu cât sunt ei de diferiți față de noi
Ce fac ei, cei de azi, diferit?
Dau și adolescenții de azi petreceri
Nu, nu mai scriu scrisori
Se îndrăgostesc și ei, la fel cum o făceam noi
Văd și interacționez cu tineri zilnic
Ce le-aș spune celor care îi acuză de superficialitate, de mediocritate, de aroganță, de neimplicare?
La nici o varsta visele nu sunt mai marete ca la varsta adolescentei
12 principii despre fericire pe care trebuie sa le stie copilul tau
8 lucruri important de stiut - pentru parintii de adolescenti

Vai, tinerii din ziua de azi... pe vremea mea...

Oare câți dintre noi nu am spus, măcar o dată în viața noastră: ”vai, tinerii din ziua de azi... pe vremea mea...” sau variațiuni pe aceeași temă. Iar dacă n-am spus-o, câți n-am gândit-o, confruntați cu diferite mostre de extravaganță, aroganță sau tupeu adolescentin? Oare cum a fost ”pe vremea mea”? N-am provocat și noi, adulții așezați de astăzi, mici cutremure, răsturnări ale sistemelor de valori ale părinților noștri, dureri de cap și nopți albe?

Sigur că tehnologia și globalizarea tot mai pregnantă au schimbat profund felul în care ne raportăm la lume și la ceilalți. Sigur că lumea adolescenților de astăzi e de multe ori confuză și haotică pentru noi, cei demult ieșiți din segmentul lor de vârstă, cei pentru care adolescența trăită în anii 80 sau 90 ai secolului trecut însemna cu totul și cu totul alte repere.

Am fost acolo, îmi amintesc, știu cât sunt ei de diferiți față de noi

Noi făceam întruniri în sala de clasă, puneam muzică la casetofon și dansam pe muzica lui Modern Talking. Așteptam lunara revistă Popcorn și mituiam vânzătoarea de la chioșcul de ziare să ne-o pună deoparte. Făceam chefuri în apartamente de bloc, iar cei cu adevărat norocoși atârnau un stroboscop de candelabru pentru a simți atmosfera de discotecă. Ne scriam scrisori adevărate, verificam cutia poștală de trei ori pe zi în așteptarea răspunsului. Ne uitam la Beverly Hills ca la a opta minune a lumii și eram convinși mai mult ca niciodată că filmele sunt o iluzie. Că așa ceva nu există. Stăteam încremeniți lângă telefon, așteptând un telefon la care era absolut necesar să răspunzi tu, și nu mama sau tata.

Ne vopseam părul cu pioctanină, îl făceam țeapăn cu apă cu zahăr. Făceam escapade la Costinești, de 1 Mai. Fumam pe ascuns în toaleta liceului. Chiuleam uneori. Mergeam la discoteca de sâmbătă seara. Ne înnebuneam părinții cu atitudine rebelă, cu aroganță și tupeu, dar îi iubeam fără să le-o declarăm. Ceream și ofeream prietenii, ne îndrăgosteam, eram fericiți, sufeream, o luam de la capăt.

Ce fac ei, cei de azi, diferit?

La fel ca noi, iubesc muzica. Sigur, nu mai citesc despre preferații lor în reviste, ci se abonează la canale de pe youtube și își setează la ringtone melodia lor preferată. Își ascultă muzica de pe internet, la secunde după ce a fost lansată, și nu își înregistreză casete cum făceam noi. A, că nu mai ascultă ce ascultam noi? Cu siguranță. Fiecare generație a avut preferații săi. Și da, am ascultat și noi niște monștri sacri într-ale muzicii, dar hai s-o recunoaștem. Am ascultat și o grămadă de prostii.

Dau și adolescenții de azi petreceri

Doar că nu se mai distrează în apartamentele de bloc, spre eterna recunoștință a vecinilor, ci s-au mutat în cluburi. Unde merg îmbrăcați fistichiu – nu că noi n-am fi făcut-o – se distrează așa cum înțeleg ei distracția.

Nu, nu mai scriu scrisori

Poate au pierdut aici la capitolul romantism – pentru că nu poți parfuma un mesaj instant – dar cu siguranță au câștigat la capitolul rapiditate. Poate că noi, ăștia depășiții, considerăm că ”te iubesc” sună mai bine scris în final de scrisoare. Ei transmit același mesaj într-o limbă care nouă poate că ne sună straniu, dar lor le e familiară: linkuri cu dedicații, smiley-uri, emoji-uri pe care și le trimit în cutiuțe poștale cu nume care par din altă planetă: ”instagram”, ”twiter”, ”facebook”, ”snapchat”, ”tumblr” și câte și mai câte altele.

Har Domnului că nu mai folosesc hidoșenia aia mov să-și coloreze părul și că au o tonă de vopsele, creme, nuanțatoare, geluri, ceară, spume etc, etc, etc, etc pentru a-și personaliza înfățișarea așa cum le place. Da, șochează uneori prin felul în care aleg să se vopsească, prin freză și machiaj. Aș spune doar că moda punk, poate una dintre cele mai agresive vizual forme de manifestare, e mult mai apropiată de generația noastră decât de a lor.

Se îndrăgostesc și ei, la fel cum o făceam noi

Nicio diferență. Simt și ei fluturașii, cu siguranță, le bate inima mai tare când se țin de mână. Se sărută prin parcuri, pe aceleași bănci care, dacă ar putea vorbi, ar avea ceva de spus și despre noi. Provoacă un mini-oprobiu public dacă gesturile devin prea ostentative pentru cuplul ultraconservator căruia îi taie calea. Sunt indecenți în iubirea lor, și-o etalează exhibiționist în cafenele, în săli de curs, la cinematograf. Toți am făcut-o, la rândul nostru. Toți.

Văd și interacționez cu tineri zilnic

De ani de zile. Și nu s-a schimbat nimic, deși totul e diferit. Sunt la fel ca în urmă cu un an, cu cinci, cu douăzeci. Dacă dai la o parte toate straturile de spoială impuse de școală, de modă, de cultura media, de tehnologie; într-un cuvânt, de lumea în care trăiesc, regăsești același tânăr frumos, vulnerabil și nebun dintotdeauna la vârsta asta a creșterii aripilor. Te regăsești pe tine, cel de demult.

Ce le-aș spune celor care îi acuză de superficialitate, de mediocritate, de aroganță, de neimplicare?

Le-aș spune că nicio generație nu poate arăta acuzator cu degetul spre o altă generație fără ca, în același timp, patru alte degete să îndrepte către sine. Le-aș spune că noi suntem în mare parte responsabili de aparenta lor debusolare, de faptul că nu știu și nu doresc uneori să se implice, că scriu puțin și prost, că citesc doar statusuri pe facebook, că fac greșeli de gramatică și ortografie. Noi, școala, și noi, părinții. Pentru că am fost rigizi sau absenți uneori, pentru că nu am înțeles și nu am acceptat că lumea se schimbă și că cei care vin din urmă trebuie să se adapteze ei, și nu lumii noastre. Și le-aș spune să privească, fără prejudecăți și fără ipocrizie, în ochii acestor tineri și să le acorde încredere. Sunt niște copii pe cale să crească, iar tot ceea ce noi etichetăm drept excentricitate, tupeu, ciudățenie sau aroganță sunt doar încercări de zbor.

Le-aș mai spune că, dincolo de aceste măști pe care și le pun experimentând, sunt tineri care vor să se afirme. Sunt tineri cu idei geniale, sunt tineri creativi și spirituali cu care poți să ai discuții inteligente despre orice. Sunt tineri care sunt mereu conectați la realitatea lumii în care trăiesc, care află în timp real ce s-a inventat în domeniul care îi interesează. Sunt tineri care muncesc și crează. Sunt tineri care fac voluntariat din convingere, care iau atitudine în probleme care-i privesc. Care se implică dacă le creezi un cadru prielnic și dacă îi încurajezi. Care n-au nevoie decât de un imbold, de o încurajare, de un cuvânt bun.

La nici o varsta visele nu sunt mai marete ca la varsta adolescentei ...

Iar lor, lor le-aș spune - și le spun cu fiecare prilej – să aibă, ei înșiși, încredere în ei. Și să viseze, pentru că la nicio vârstă visele nu sunt mai mărețe decât acum.

12 principii despre fericire pe care trebuie sa le stie copilul tau

Iti doresti totul pentru copilul tau si bineinteles, vrei sa fie fericit. Pentru un parinte, a discuta despre fericire cu copilul sau pare sa fie si usor si greu in acelasi timp.

Pe de o parte, cand incerci sa definesti fericirea sau ce te face fericit, realizezi ca fiecare persoana intelege si traieste fericirea diferit. La fel si cand vrei sa explici copilul tau ce inseamna fericirea ... devii brusc nesigur: ce ii spui? Cum il poti face sa simta fericirea de la inaltimea sa de copil sau adolescent? Dar mai ales ce lectii despre fericire trebuie sa stie de la tine?