BĂTAIA e rupta din IAD și produce traume emoționale copilului
BĂTAIA e rupta din IAD și produce traume emoționale copilului
Bătaia nu este ruptă din rai, ci cu siguranță este un instrument de tortură preluat din activitățile iadului. Deși suntem acum o generație de părinți care au fost adesea corectați cu bătaie, 2-3 curele sau niște palme sonore... știm că aceste metode de educație sunt depășite, ineficiente și pot provoca traume emoționale copilului. Un părinte responsabil știe că orice corecție fizică aplicată copilului îi poate crea probleme de comportament, de încredere în sine și de autocontrol. Din numeroasele și lungile discuții despre acest subiect pe forumul Desprecopii, iată părerea părinților.
Si totusi... in urma statisticilor făcut de UNICEF în România, a reieşit că 11% dintre părinţi îşi pălmuiesc copiii, iar 16 procente cred că bătaia este ruptă din rai.
in acest articol veti citi mai multe despre:
Multe acte de violenţă se petrec în spatele uşilor închise
3 părinţi din 10 folosesc pedeapsa ca metodă de educare
Campanii împotriva violenţei asupra copiilor
Un proverb vechi dar ne-intelept spune: Bataia e rupta din Rai
Cine nu a auzit vorba veche ... dar ne-inteleapta: Bataia e rupta din Rai? Probabil ca fiecare roman o cunoaste. Tot asa, probabil ca fiecare adult din ziua de azi isi aduce aminte de acele momente cand parintii i-au aplicat o corectie - doua ... din acest gen... O palma la fund, o curea ...
Sunt multi adulti din ziua de azi care isi aduc aminte acele momente cand mama spunea: Lasa ca il chem pe tata ... ca sa te pedepseasca iar tata vedea sa isi scoata cureaua pentru a aplica o corectie doua ... care se lasa si cu vanatai...
E insa bataia o unealta a raiului sau mai degraba a iad-ului? Cu siguranta a iadului.
Bataia e rupta din Iad
Iata ce spune un tatic pe forumul Desprecopii in discutia: "Corectiile fizice" aplicate copiiilor. Sunteti de acord?
.jpg)
Acum trecand la mina pot sa afirm ca nici pe mine nu m-au batut parintii. Eram pedepsit care cu siguranta avea un efect mult mai bun asupra educatiei mele dar nu am fost batut niciodata. Maxim cate o palma pe fund de la mama in timp ce fugeam (nici nu o simteam). Tata era pe post de "nivel maxim de escalare" daca mama nu o scotea la capat. Imi era teama sa se ajunga acolo desi nu a dat niciodata in mine. O singura data, cand am chiulit de la scoala si am mers la strand unde mi-am pierdut ochelarii de vedere a simtit nevoia sa-mi de-a o palma. A dat in aer iar eu .... de speriat ce eream... m-am aruncat pe jos. A fost singurul eveniment de care imi aduc aminte. Concluzia: nu am primit niciodata o bataie adevarata de la parinti! Si nu sunt de acord cu ea! La fel ca si parintii mei imi pedepsesc copilul cand consider necesar si cred ca este o metoda educativa mult mai eficienta. Cum il pedepsesc: nu iese cu prietenii cand isi doreste sau interdictie digitala. Pedepsele sunt foarte rare pentru ca in general cand avem o problema o discutam si faptul ca arata ca intelege ce a gresit si ce trebuie sa faca pe viitor este pentru noi suficient.
La polul opus am avut / am prieteni care au fost batuti crunt in copilarie de catre parinti. Din pacate la unul din prieteni am renuntat exact din acest motiv. Mi-a spus de mai multe ori ca isi bate copiii si crede in acest gen de educatie. "Si pe mine m-au batut si uite ca m-am realizat in viata!" Nu am incercat sa-i raspund ci pur si simplu am racit relatiile pana la zero. Pe voi v-au batut parintii? Ce parere aveti?
eu mi-am luat-o de la ai mei (mama) destul de des si cu tot tacamul : tipaturi, jigniri etc. cu "rechizita" nu... o singura data mi-aduc aminte de o coada de matura care a lasat ceva urme, in rest se folosea de maini . Motive ...diverse, greseli ale mele, scris cu dreapta cand creierul imi spunea sa scriu cu stanga, frustrari ale ei , Dumnezeu mai stie ce motive au fost.Daca vorbesc astazi despre asta cu surorile mele spun ca am fost sau sunt eu prea sensibila de imi aduc aminte tot. Nu stiu ...asa o fi sau nu dar si in ziua de azi incerc sa "repar" greseli pe care nu le-am facut , ma agat de orice vorba buna a ei, ii caut aprecierea in tot ce fac si ma consuma cand ne certam. Sa vorbim despre asta... nu am sanse sa ii sparg zidul si apoi mai aud alte cuvinte gen "ranchiunoasa". Nu zic ca am fost copilul pefect dar cred ca erau si alte solutii. Incerc sa o inteleg, sa ii gasesc scuze acum mai ales cand am un copil cu care sta cat sunt eu la munca si cu care se poarta cum as fi vrut sa se poarte cu mine,
Asadar, de copilul meu nu o sa ma ating asa, cand ma uit la el daca ma enerveaza , musca , sau trage de par, sau arunca mancarea , lucruri de copil si imi vine sa tip la el simt ca mi se pune un nod in gat si am plumb in tot corpul. Sunt convinsa ca o sa ajung la el , sa il fac sa inteleaga ce greseste, poate nu prima data, a doua dar pana la urma o sa inteleaga, rabdare sa fie. In situatii periculoase, gen manute in priza , jucat la aragaz sau fugit din mana pe strada nu zic ca poate nu o sa il ating daca vorbind nu intelege dar bataie ....niciodata (spune MihaelaC - de pe forumul Desprecopii)
Nu sunt de acord cu nici o forma de abuz, iar "corectiile fizice" fac, fara indoiala, parte din aceasta categorie. Cred insa ca nu sunt singurele pe care trebuie sa le avem in vizor.
Cand eram copil, primeam "corectii fizice" din motive banale, chiar nu faceam chestii grave (nu ca asta ar fi putuu justifica o asemenea masura punitiva). Cu timpul, am ajuns sa le accept cu indiferenta (din fericire, nu ma faceau sa sufar fizic, ma obisnuisem cu ideea ca se intampla si nu ma afectau prea tare).
Au fost, in schimb, alte lucruri care m-au afectat pe termen lung: lipsa increderii parintilor in mine, faptul ca etichetau din start ceea ce gandeam ca imatur, doar ei erau singurii care puteau sti ceea ce este bine / drept / corect pt mine (ridicand stacheta foarte sus si neacceptand posibilitatea de a gresi in vreun fel). Multa vreme m-am intrebat de ce, doar eram un copil serios si cu care se putea discuta, intelegeam multe si aveam idei (de cele mai multe ori) rezonabile, iar nazdravaniile pe care le faceam erau nevinovate.
La maturitate, am inteles motivele (personale) care ii faceau pe parintii mei sa fie exagerat de precauti in ceea ce ma priveste (pt ca de acolo provenea atitudinea lor), stiu ca au avut intentii bune dar, in acelasi timp, prea putine modalitati de a invata cum sa gestioneze corect situatia.
NU pot concepe ca relatia cu copilul meu sa nu se se bazeze pe incredere si respect reciproc. Ma uit la el si ma vad pe mine: un copil serios si cu care se poate discuta, intelege multe si are (de cele mai multe ori) idei rezonabile, iar nazdravaniile pe care le face sunt nevinovate. Nu pot pretinde ca imi iese din prima, de fiecare data, stiu nsa ca va fi bine atata timp cat sunt pregatita sa accept ca se poate intampla sa gresesc, important este sa invat din greseli, sa fiu deschisa la informatii si idei care m-ar putea ajuta sa indrept lucrurile. (spune Adriana Nica - o mamica de pe forumul Desprecopii)
Multe acte de violenţă se petrec în spatele uşilor închise
"Violenţa asupra copiilor este un fenomen complex şi îngrijorător şi este nevoie de intervenţii pe termen lung. Ştim că cele mai multe acte de violenţă se petrec în spatele uşilor închise. Sunt nenumărate cazuri, în continuare, în ţara noastră, de abuzuri asupra copiilor. Doar în primele nouă luni ale anului 2016, au fost raportate peste 10.000 de cazuri de violenţă, dar ştim cu toţii că în spatele fiecărui caz raportat exită multe alte cazuri de violenţă neraportate", a declarat Despina Andrei, manager de comunicare UNICEF.
În urma statisticilor făcut de UNICEF în România, a reieşit că 11% dintre părinţi îşi pălmuiesc copiii, iar 16 procente cred că bătaia este ruptă din rai.
Acelaşi raport evidenţiază că trei părinţi din 10 folosesc pedeapsa ca metodă de educare, iar peste jumătate (54%) obişnuiesc să ridice vocea la cei mici.
"În România, deşi s-au înregistrat progrese importante, violenţa este o realitate în care trăiesc foarte multe femei şi mulţi copii. În fiecare an, există aproximativ 13.000 de cazuri de abuz fizic şi emoţional, de neglijare şi de exploatare a copiilor. În continuare, multe forme de violenţe sunt percepute ca fiind un comportamenl normal. În România, există 300.000 de copii care se află în afara sistemului de educaţie, iar doi copii din 10 nu termină clasa a opta", a explicat Sandie Blanchet, ambasador UNICEF în România.
Dar e OK dam sa nu o palmuta la fund copilului?
De la bataie la o palmuta ... unii parinti sunt de parere ca este o cale lunga. Expertii in parenting sunt de parere ca orice forma de pedeapsa corporala a copilului - deci chiar si o palmuta - creste riscul ca acel copil sa aiba ulterior probeme emotionale si de comportament.
Disciplinarea pozitiva - solutii pentru educarea copiilor capriciosi
Pornirile propriilor copii ne pot lua uneori prin surprindere, iar gasirea celei mai bune metode de a rezolva anumite situatii delicate, conflictuale, care pleaca de la capricii pe care, pe moment, noi, adultii, nu le intelegem, poate fi ea insasi o problema. Atunci cand aceasta se prelungeste, lucrurile pot evolua intr-o directie pe care niciun parinte nu si-o doreste.
Riscul de a ne pierde autoritatea in fata propriilor copii este mult mai grav decat pare la prima vedere. Ce solutii ar trebui, asadar, sa adoptam pentru a preintampina aceasta situatie? Iata patru situatii concrete, cu care majoritatea parintilor s-au confruntat macar o data si in fata carora, de cele mai multe ori, solutiile adoptate pe moment nu sunt intotdeauna cele mai fericite citeste in continuare despre cum poti disciplina un copil cu metode pozitive.
Despre meseria de parinte merita de citit si:
Meseria de parinte – o meserie fara training
Stiluri de parenting: pro si contra unor tipologii de educatie a copilului
Copilul meu nu ma asculta - sau despre cum setam reguli care sa fie respectate
Educatia non-materialista a copilului intr-o lume materialista: intre principii si realitate
Cum sa critici un copil fara sa il distrugi in interior
7 dovezi ca dai o educatie buna copilului tau, deci practici un parenting corect
Parenting in era digitala: alfabetizarea digitala a parintilor
Comunicarea nonverbala te poate face un parinte mai bun: cateva aspecte pe care trebuie sa le stii
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 1 comentarii
Chiar a un puÈ"ºin timp,vecinul își bătea adolescentul.Adolescent care este născut cu mari probleme din cauza că tatăl,un inapt È™i bun consumator alcool,a bătut a pe soÈ"ºia lui È™i însărcinată...groaznic este ...băiatul cred că are 17 ani...Doamne,ce femei inconÈ™tiente! Sunt revoltată...
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII