Esti un parinte ingaduitor si permisiv? Iata de ce parenting-ul permisiv ar putea sa faca rau copiilor pe termen lung

TEMA: Meseria de parinte | 0 | 2/12/2020

Este tentant să fii o mama sau tata care nu isi poate refuza copilul - la urma urmei vrei sa fie fericit, sa te iubeasca și te simți bine să ii oferi ce isi doreste. Dar desi parentingul permisiv aduce multe zambete pe fețele copiilor - copiii au nevoie de limite - pentru ca având limite, așteptări și consecințe, îi ajută mai tarziu să devină adulți echilibrati.

Părinții permisivi au la suprafață, o relație bună cu copiii lor. Copiii au voie să facă ceea ce doresc, iar părintele urmează adesea exemplul copilului. Părinții permisivi sunt calzi și iubitori și resping ideea de a-și controla copiii.

De fapt, experții spun că a fi un părinte permisiv - unul care le permite copiilor să facă ceea ce își doresc de cele mai multe ori, cu limite sau consecințe puține - poate dăuna copiilor pe termen lung.

- vei citi:
Părinții îngăduitori își pun copiii la conducerea propriei creșteri
Ce este parenting-ul permisiv?
Consecințele parenting-ului permisiv
Cum să renunți la parenting-ul permisiv
Cum poți începe să stabilești limitele pentru copii

Părinții îngăduitori își pun copiii la conducerea propriei creșteri

Este important să-i „permiți” copilului să facă alegeri, să-și traseze propriile căi și să învețe din greșelile lor - este de parere Stephen Glicksman, psiholog de dezvoltare american. Dar părinții îngăduitori își pun copiii la conducerea propriei educatii, fără nicio bază sigură de la care să se lanseze sau să se întoarcă atunci când au nevoie de sprijin.

Iată ce ar trebui să știi despre acest stil de parenting și de ce ar trebui să alegi o abordare diferită.

Ce este parenting-ul permisiv?

Părinții permisivi, la suprafață, au o relație bună cu copiii lor. Copiii au voie să facă ceea ce doresc, iar părintele urmează adesea exemplul copilului. Părinții permisivi sunt calzi și iubitori și resping ideea de a-și controla copiii.

Parenting-ul permisiv poate părea înrădăcinat în dragoste și înțelegere, dar specialistii in educatie sunt de parere ca nu este întotdeauna cazul.

„Toți părinții își doresc ceea ce este mai bun pentru copiii lor, dar cred că de multe ori oamenii aleg un stil permisiv pentru că le este frică - se tem că copiii lor nu vor fi fericiți sau se tem că nu vor fi „prietenii lor””.

Părinții îngăduitori ar putea să-și lase copiii să aleagă ora de culcare sau ce mananca, fără a avea nevoie de maniere sau respect. Adesea, acest lucru este bine intenționat, dar nu îi ajută pe copii. „Ceea ce părinții permisivi nu realizează este că părinții nu trebuie neapărat să fie „prietenii copiilor” - comunicarea clară și stabilirea limitelor face adesea mai fericiți copiii pe termen lung".

Consecințele parenting-ului permisiv

A avea părinți excesiv de permisivi poate face dificilă adaptarea copiilor la așteptările și limitele pe care le vor întâlni în lume, în calitate de elevi, angajați și parteneri.

„Cercetările sugerează că, copiii părinților permisivi pot raporta că sunt mai fericiți și mai pozitivi ca și copii, sunt mai predispuși să fie dependenți, morocănoși și să nu aibă abilități sociale pe măsură ce cresc”, „Este ca și cum, primind atât de multă libertate ca și copiii, ar fi aflat că personalitățile lor din copilărie erau suficiente și ajung să fie adulți puerili”.

Cum să renunți la parenting-ul permisiv

Psihilogii sunt de parere ca niciodată nu este prea târziu pentru a începe stabilirea granițelor, limitelor și așteptărilor cu copiii tăi. Ei recomandă trecerea la un stil parental mai autoritar, pe care experții sunt de acord că este, în general, cel mai bun pentru copii pe termen lung.

"Nu te panica", „Chiar dacă cercetările sugerează că unele stiluri parentale sunt mai bune decât altele, copiii sunt foarte greu de rupt”.

Dacă încerci să devii un părinte mai puțin permisiv, începe prin a spune atât DA, cât și NU mai des, și explică-i copilului de ce. „Scopul este să spui „da” suficient de des, încât copiii tăi să învețe că atunci când spui „nu”, este probabil dintr-un motiv întemeiat”, a spus Glicksman.

Iată cum poți începe să stabilești așteptările și limitele pentru copii:

Fă o listă cu așteptările tale și treburile casnice, în funcție de vârsta copilului;
Fă-l să câștige activități precum timpul pe ecran făcând ceva pozitiv pentru a contribui la casă, cum ar fi spălatul vaselor;
Începe să spui nu și să rămâi la decizia care ai luat-o.

Trecerea poate fi dificilă pentru copiii care nu au avut niciodată limite, a spus Glicksman. Probabil că vor da înapoi, dar dacă ești capabil să rămâi cu această nouă abordare, va fi mai bine pentru amândoi pe termen lung.

„A face față dezamăgirii sau satisfacției întârziate și a învăța cum să lucrezi pentru ceea ce îți dorești sunt experiențe importante pe care să le oferi copiilor tăi, chiar dacă este mai dificil pentru ei și pentru tine, în acest moment." a spus Glicksman.

Parentingul permisiv: perceptii si greseli de educatie care afecteaza universul emotional al copilului

Parentingul permisiv este un stil de parenting caracterizat de asteptari scazute din partea copilului corelate cu o apatie educationala din partea parintelui.

Pentru ca exista foarte putine reguli, cereri si asteptari, copilul crescut de parinti permisivi are de multe ori probleme in a-si gasi si impune singur propriile limite. Din pacate, acest lucru este greu pentru un copil - iar mai tarziu, in adolescenta de exemplu - poate fi cu adevarat o provocare - atat pentru copil cat si pentru parintii in cauza.

Iata mai multe despre parentingul permisiv: greseli si perceptii de educatie care afecteaza universul emotional al copilului