- vei citi:
Avortul spontan este extrem de dureros pentru o mamă
Negarea este un mijloc de a face față pierderii
Atașamentul - corpul și psihicul se pregătesc pentru maternitate
Imaginea de sine a mamei
Vinovăţia - o trăsătură specială a procesului de pierdere
Furia este o reacție obișnuită
Tensiunea în relația de cuplu
Experiența spitalului asociată cu avortul spontan
Cele mai frecvente simptome raportate de mamele îndurerate
Efectele psihologice ale avortului spontan
Durerea aniversară
Marcarea pierderii / avortului spontan

Avortul spontan este extrem de dureros pentru o femeie

Se estimează că până la 1 din 4 sarcini se poate încheia cu avort spontan. Această cifră nu include evident și femeile care nu-și dau seama că au fost însărcinate. S-ar putea ca rata reală a pierderii sarcinii din cauza avortului spontan să fie de până la 50%. Se estimează că aproximativ trei sferturi din avorturile spontane apar în primele 12 săptămâni de sarcina.

În timp ce noi, ca spectatori, putem considera că avortul spontan este comun in randul femeilor, trebuie să ținem cont de faptul că pentru acea femeie nu va fi experimentat așa. Este o experiență foarte personală și emoțională. Avortul spontan poate provoca unei femei cea mai acută tristețe pe care a experimentat-o ​​vreodată.

Avortul spontan este una dintre cele mai puțin recunoscute forme de pierdere a sarcinii - cealaltă fiind răspunsul la durere asociat cu întreruperea sarcinii. Deoarece avortul spontan are loc de obicei foarte devreme în timpul sarcinii, există adesea concepția greșită că gradul de pierdere experimentat este proporțional cu durata sarcinii. Impactul său pare, în general, să fie subestimat, cu excepția celor care au avut unul. Ceea ce pare mult mai relevant este pierderea unui copil așteptat. Atașamentul se bazează pe așteptările, fanteziile și speranțele pentru copil, care sunt amestecate cu o implicare emoțională intensă.

În sufletul meu exista durere atât de adâncă și atât de dureroasă încât mi-era greu să o exprim în cuvinte. Nu puteam decât să mă uit în gol și simțeam în acel timp că pe obraji în curge o lacrimă iar felul trist si lung in care lacrima curgea pe obrazul meu -  mi se părea modul în care îmi luăm rămas bun de la acel bebe pe care nu îl puteam sa il cunosc vreodată..../ spune Milena Sadova, psiholog - despre pierderea sarcinii.

Negarea este un mijloc de a face față pierderii

Femeile care vorbesc despre avorturile spontane o fac în termeni foarte personali și relaționali - vorbind despre avortul spontan ca o pierdere a unei persoane. În mod obișnuit, ele arată aceeași gamă de sentimente raportate în alte situații de doliu și s-a dovedit că au două faze de doliu:

FAZA INITIALA A DURERII

Faza inițială în care șocul, neîncrederea și amorțeala pot juca un rol important, este un răspuns total normal. Un avort spontan este adesea brusc în debutul său fizic, lăsând mama cu sentimentul că s-a întâmplat ceva teribil (Keenan, 2007). Negarea este un mijloc de a face față pierderii și aceasta poate dura ore, zile, săptămâni sau chiar luni, în unele cazuri.

PERIOADA ACUTA DE DOLIU

Perioada acută de doliu, este timpul în care sunt resimțite emoțiile foarte dure. Predomină tristețea generală. De asemenea, poate exista o creștere a sentimentelor de furie, vinovăție, vina și gelozie.

În vremuri mai recente, am devenit mult mai conștienți de impactul suferinței umane prin doliu și alte pierderi majore. Literatura, cărțile și seminariile explorează subiectul durerii mai deschis decât oricând. Prin aceste mijloace de comunicare suntem capabili să ne aprofundăm înțelegerea la nivel emoțional, intelectual și spiritual.

Deși au existat schimbări considerabile în modul în care abordăm moartea neonatală, efectele pierderii precoce a sarcinii nu au fost explorate la fel de extensiv.

Atașamentul - corpul și psihicul se pregătesc pentru maternitate

Trebuie să ne amintim că „la scurt timp după concepție, procesele psihologice și fiziologice ale sarcinii sunt puse în mișcare” (Friedman și Gradstein, 1982). Nivelul hormonilor de reproducere din circulație crește foarte mult, uterul dezvoltă o membrană groasă pentru a susține fătul în creștere, iar sânii se măresc pregătindu-se pentru hrănire. Corpul și psihicul se pregătesc pentru maternitate.

Femeile simt adesea un sentiment de „unitate” față de fătul lor la începutul sarcinii și văd copilul ca o extensie a lor. Prin urmare, durerea și pierderea care rezultă sunt experimentate ca pierderea unei persoane (Gray și Lassance, 2003). Femeile arată de obicei aceeași gamă de sentimente despre care se vorbește în alte situații semnificative de doliu.

Femeia se concentrează în continuare pe bebelușul pierdut pentru o vreme și devine foarte sensibilă față de cei din jurul ei care au sau vor avea curând copii.

Durerea asociată cu un avort spontan nu se referă doar la ceea ce mama pierde acum, ci și la ceea ce ar fi putut avea. Deși copilul se dezvoltă și este încă „necunoscut”, se formează un atașament chiar și în circumstanțe dificile, de exemplu o sarcină neplanificată. Foarte des există în mintea mamei un concept despre cine și cum va fi acel copil. „Copilul face obiectul proiecțiilor imaginative ale părintelui” (Savage, 1989). Femeile aflate în doliu pentru o pierdere a sarcinii au adesea o imagine clară a copilului lor pierdut - lucru care ajută la procesul durerii.

Copilul planificat este cu siguranță jelit, dar la fel este și copilul „imaginat”, deoarece a devenit deja o realitate psihologică și emoțională și pierderea acestuia poate avea un impact profund. În plus, procesul necesită și o schimbare a modului de gândire, deoarece poate fi greu să renunți la aceste gânduri și planuri și să-ți permiți să te întristezi.

Imaginea de sine a mamei

O pierdere a sarcinii poate avea un efect profund asupra imaginii de sine a unui cuplu. Multe cupluri se pregătesc să devină părinți cu mult înainte de a o face cu adevărat. Au o idee despre ei înșiși ca părinți undeva în viitor - face parte din obiectivul lor de viață - în planul pe termen lung, dacă vrei. Rolul unui părinte se concentrează în mod tradițional pe protejarea și îngrijirea copilului, iar părinții de obicei nu se așteaptă să supraviețuiască descendenților lor.

Pentru mulți, durerea asociată cu pierderea unui copil poate aduce cu sine un sentiment profund de eșec personal și vinovăție. Multe femei vorbesc despre faptul că nu se simt femei adevărate și mame prin faptul că nu duc o sarcină la final. Se simt vinovate pentru că nu au îndeplinit așteptările partenerilor, copiilor și/sau părinților. Avortul spontan al unei prime sarcini poate crește anxietatea considerabil cu privire la o viitoare sarcină.

Este important să îi ajuți pe părinți (mame, tați) să înțeleagă că avortul spontan este o situație pe care nu o pot controla.

Vinovăţia - o trăsătură specială a procesului de pierdere

Acolo unde a existat ostilitate față de o sarcină, vinovăția poate fi o trăsătură specială a procesului de pierdere. Pentru unii, avortul spontan poate fi inițial o ușurare - dar acest lucru poate lăsa adesea loc vinovăției. Femeia care se confruntă cu o sarcină neplanificată, care avusese în vedere avortul, ar putea pune ulterior întrebarea dacă ea a fost cea care a provocat într-un fel avortul.

► De citit Regula celor 12 saptamani: sau cand sarcina se transforma in lacrima

Când mama crede că a contribuit la moartea descendenților ei într-un fel sau altul, această reacție poate fi mult mai pronunțată. Femeile suferă dacă anumite activități, cum ar fi grădinăritul, exercițiile fizice prea puternice sau relațiile sexuale au cauzat avortul spontan. Pentru o femeie care a avut o pierdere anterioară, poate exista convingerea că avortul spontan este o pedeapsă pentru ea.

Destul de des aceste gânduri sunt parte a căutării unui răspuns pentru cauza avortului spontan, dar, de prea multe ori, nu există un răspuns.

Furia este o reacție obișnuită

Mânia este, de asemenea, o reacție obișnuită atunci când apare avortul. Furia este o parte recunoscută a procesului de pierdere.

Părinții se așteaptă ca medicina modernă să rezolve aproape orice - totuși rata avortului spontan din primul trimestru este aproximativ aceeași cu cea de acum 50 de ani. Femeia îndurerată poate fi îngrijorată de faptul că ea sau alții nu au făcut suficient sau tot ce le-a stat în putere pentru a preveni avortul spontan. Acest lucru poate fi destul de nefondat, dar face parte din încercarea mamei de a găsi un răspuns - un motiv - pentru pierdere. Este posibil să fie nemulțumită de faptul că nu există niciun motiv aparent pentru avortul spontan și niciun răspuns clar sau asigurare împotriva posibilității ca acest lucru să se repete. Căutarea ei trebuie înțeleasă ca o expresie a durerii, frustrării și neputinței.

Tensiunea în relația de cuplu

Tensiunea și conflictul pot apărea în relația de cuplu după o pierdere a sarcinii din cauza diferitelor grade de legătură între bărbați și femei. Atașamentul emoțional pentru tată tinde să fie mai mic ca al mamei, evident. Prin urmare, mama pare să experimenteze un grad mai mare de durere care durează mai mult timp, din cauza atașamentului mai profund. Un studiu realizat de Friedman și Gradstein în 1982 a raportat că femeile aveau mai multe șanse să vadă avortul spontan ca pierderea unei persoane, în timp ce bărbații tindeau să o perceapă ca pe un eveniment trist, dar nu ca pe o moarte. Asta nu înseamnă că toți tații l-ar interpreta astfel. Într-adevăr, mulți tați vorbesc despre copiii lor pierduți în termeni foarte personali, dar trebuie să ne amintim că stilul de doliu al bărbaților poate fi diferit de cel al femeilor și, de asemenea, este posibil să nu-și arate durerea. Cu toate acestea, știm că femeile vor ca partenerii lor să-și arate durerea, să arate că le pasă de pierderea copilului lor.

Unii tați se pot simți lăsați deoparte atunci când partenera trece printr-un avort, deoarece femeia a suferit pierderea fizică a bebelușului și oamenii se gândesc deseori doar la nevoile ei. Este posibil să nu dorească să-și exprime sentimentele în fața altor persoane și se poate simți neputincios în a-și mângâia partenera.

Acolo unde nivelul de sprijin al soțului este evident, femeile se descurcă de obicei mai bine și nivelul depresiei scade (Madden, 1986, citat în Witzel 1991). Acesta este și cazul în care există sprijin activ din partea prietenilor și rudelor. Multe mame, totuși, nu au acest sprijin și devin deprimate.

Experiența spitalului asociată cu avortul spontan

Din cauza urgenței asociate cu avortul spontan, există adesea puțin timp pentru a te pregăti de un avort și de impactul acestuia. Multe femei raportează un sentiment de haos - pe de o parte totul se întâmplă atât de repede și totuși, în același timp, lumea stă pe loc, nu pot asimila evenimentele și nu se pot adapta la nivel psihologic și emoțional.

Femeile sunt de obicei externate rapid din spital și ajung acasă în stare de șoc. Multe sunt confuze - caută răspunsuri și nu pot crede că nu sunt însărcinate. Poate exista tendința de a dori să evite total lumea pentru o vreme.

Anxietatea poate fi mare, în special în ceea ce privește sarcinile viitoare. Unele femei se vor lupta singure cu  propriile sentimente și reacții. Multe ezită să dezvăluie aceste sentimente și să pună întrebări. Dar este important să se abordeze toate preocupările. Este util să scrie orice întrebări sau nelămuriri au înainte de a consulta medicul. Consilierea poate ajuta la normalizarea sentimentelor și reacțiilor.

Cele mai frecvente simptome raportate de mamele îndurerate

Un studiu al femeilor după un avort spontan sau deces neonatal a arătat următoarele simptome (Nichol, 1989):

Nervozitate generală 31%
Insomnie 30%
Frici persistente 29%
Oboseală excesivă 23%
Dureri de cap 21%
Coșmaruri 19%
Depresie 18%
Teama de o criză nervoasă 17%
Sentimente de panică 14%
Gânduri neobișnuite, repetate 13%

Cele mai frecvente probleme sunt depresia și anxietatea când durerea a fost, din orice motiv, suspendată, ca și cum nu ar fi existat. Rata generală a depresiei la femei este de aproximativ 10-15%. După avort spontan, această rată este raportată la 22-55% și durează 12 luni pentru a reveni la rata inițială a depresiei în comunitatea generală. Cel mai mare timp de risc pentru depresie este în primele 12 săptămâni după o pierdere a sarcinii.

În primele 12 săptămâni după pierderea sarcinii, 22-41% dintre femei prezintă anxietate generalizată sau tulburări de panică. Rata pentru bărbați este de aproximativ 3-5%. Ca și în cazul depresiei, aceste rate tind să revină la ratele de bază ale comunității în decurs de 12 luni. Comportamentele compulsive pot crește în acest timp și femeile care au avut o pierdere anterioară a sarcinii prezintă un risc mai mare de a dezvolta depresie și anxietate în sarcinile ulterioare (Jelovsek, 2015).

► Citeste si Nu e vina ta daca ai suferit un avort spontan - iata cat de des se poate intampla

Efectele psihologice ale avortului spontan

Sentimente de neîncredere
Vinovăţie
Sentimente de eșec
Sentiment de inadecvare
Îndoieli cu privire la feminitate
Furia față de sine, soț, prieteni și față de cei care minimizează pierderea sau nu recunosc semnificația acesteia
Depresie, sentimente de vid și tristețe
Plâns incontrolabil
Preocupare pentru bebelușul pierdut
Izolare
Gelozie
Scăderea stimei de sine

Factori care tind să prelungească durerea și să înăbușe sentimentele

A nu cunoaște cauza avortului și învinovățindu-se pe sine.
O sarcină ce nu a fost dorită.
Femeia simte ca organismul a trădat-o.
Temeri legate de normalitatea fătului și de sarcinile viitoare.
Nu i-a fost permis 9sau nu s-a putut) să vadă fătul sau bebelușul.
Când pierderea și durerea sunt reduse la minimum de cei din jur.

Deoarece mulți nu anticipează și nu înțeleg răspunsul la durere asociat cu pierderea sarcinii, femeile se pot simți ca și cum ar înnebuni atunci când emoțiile le ajung din urmă.

Durerea aniversară

Pot exista momente și date exacte în care durerea este resimțită mai acut. Poate fi inițial centrat în jurul săptămânii în care copilul este pierdut, apoi a datei fiecărei luni. Acestea pot fi momente dificile și adesea anticiparea poate fi mai rea decât ora sau data în sine.

Nu este neobișnuit ca o nouă reapariție a durerii să aibă loc în timpul aniversării pierderii.

Data probabilă a nașterii bebelușului poate fi, de asemenea, un alt moment dificil și poate aduce multe emoții puternice. Este un moment în care oamenii au adesea nevoie să discute despre pierderea lor și să o recunoască. Au nevoie de sprijin suplimentar.

Adesea, anticiparea poate fi mai rea decât data reală implicată.

Marcarea pierderii / avortului spontan

Durerea este răspunsul natural la pierderea cuiva drag sau iubit în viața noastră. În mod tradițional, marcăm pierderea cuiva iubit cu un rămas bun - o înmormântare. Aceasta oferă posibilitatea de face față realității pierderii. Exprimarea durerii este pentru noi înșine și pentru modul în care vom înfrunta viața fără persoana pe care o plângem. Goliciunea este profundă, pierderea este foarte reală.

Atenția asupra copiilor născuți decedați a devenit o realitate. Abilitatea de a petrece timpul cu bebelușul decedat a devenit o parte recunoscută a procesului de pierdere. Cu toate acestea, același lucru nu se aplică copiilor avortați. Rămășițele lor au fost de obicei eliminate în mod neceremonial. Pentru mulți părinți, aceasta poate fi sursa unei mari dureri și suferințe. De multe ori lasă multe întrebări fără răspuns, cum ar fi „Ce s-a întâmplat cu copilul meu?” și „Unde a fost dus copilul meu?”

Deși poate fi considerat neplăcut să vezi un bebeluș avortat, acesta poate fi o parte vitală a procesului de pierdere pentru părinți. Uneori este puțin de văzut - poate că bebelușul nu poate fi identificat cu ușurință. Este o opțiune pentru părinți să-și îngroape copilul avortat?

Planificarea și organizarea unui ritual pentru a marca viața și pierderea copilului poate fi un lucru foarte productiv și adecvat de făcut, chiar dacă pierderea a avut loc cu mulți ani în urmă. Părinții trebuie încurajați să fie creativi în a face acest lucru - să facă o ceremonie care să fie semnificativă pentru ei, dacă asta vor. De asemenea, a da un nume copilului îi ajută pe părinți să consolideze realitatea copilului pierdut. Plantarea unui copac sau arbust poate servi drept memoriu viu pentru copil.

Crearea amintirilor ajută la recunoașterea acelui copil.

În trecut, exista tendința de a-i îndemna pe părinți s-și continue viața și să facă din nou un copil în încercarea greșită de a-l înlocui pe cel pierdut. Dar angajarea într-o sarcină ulterioară poate interfera legătura cu acel copil. Un copil nu poate fi niciodată înlocuit de un altul.

Numeroase femei, când își amintesc de o sarcină pierdută cu mulți ani în urmă, au o reacție de durere la fel de proaspătă ca și cum pierderea s-ar fi întâmplat ieri.

Femeia care a întrerupt o sarcină simte adesea că nu are dreptul să se întristeze - lucru care o poate împiedica să ceară ajutor. Poate crede că pierde orice drept la sprijin din cauza „alegerii” sale. Cu toate acestea, nu poate uita, deși își reprimă gândurile și emoțiile și încearcă să-și continue viața.

Este nevoie de o mai mare conștientizare cu privire la reacțiile emoționale și psihologice care pot însoți pierderea sarciniii

Acest lucru se aplică nu numai femeilor și partenerilor lor, ci și comunității. Trebuie să fim empatici față de părinții care se confruntă cu acest tip de pierdere, oferindu-le informații și resurse pentru a face față pierderii lor, mai degrabă decât să-i lăsăm cu o tristețe tăcută care stă neexprimată în inimile lor.

Despre durerea pierderii unei sarcini cititi:

Durerea pierderii unei sarcini
Doua liniutze....
Mi-e dor de bebele meu
Cum am trecut peste pierderea unei sarcini sau despre golul peste care vor creste noi amintiri

Grupuri de suport pentru pierderea unei sarcini

Durerea unei pierderi de sarcina (82)
Durerea unei pierderi de sarcina (80)
Durerea unei pierderi de sarcina (79)
Durerea unei pierderi de sarcina (78)
Durerea unei pierderi de sarcina (77)
Durerea unei pierderi de sarcina (76)
Durerea unei pierderi de sarcina (75)
Durerea unei pierderi de sarcina (74)
Durerea unei pierderi de sarcina (73)
Durerea unei pierderi de sarcina (72)
Spulberarea viselor sau avortul spontan

autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com 

Milena este si psihoterapeut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.

referinte: empoweringparents.com, psychologytoday.com
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2024

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️