De ce adolescentul tău crede că ești depășită si cum să supraviețuiești acestei perioade - confesiuni de mamă și sfaturi

De ce adolescentul tău crede că ești depășită si cum să supraviețuiești acestei perioade - confesiuni de mamă și sfaturi
„Mami, ești cringe!” – Ghid de supraviețuire pentru părinții adolescenților
Sau cum să trăiești demn când copiii tăi cred că ești complet depășit. La un moment dat, în viața fiecărui părinte vine acel moment dulce-amărui când copilul care ieri îți cerea pupici și desene animate devine adolescentul care te privește de parcă ai ieșit dintr-o peșteră digitală. Un fel de dinozaur care încă mai folosește „Facebook” și crede că „TikTok” e ceva cu ce se unge prăjitura.
Dar hai să fim sinceri. Nu e personal. Este… biologie, psihologie și un pic de dramă tipic românească.
De ce adolescentul tău crede că ești depășită (și cum să supraviețuiești acestei perioade)
„Crezi că sunt proastă?”
Ei bine, ca mamă de adolescent, o să ajungi inevitabil să rostești această frază. Nici nu știi când îți scapă pe gură. E ca o moștenire genetică de indignare retorică transmisă de la bunici la părinți, atunci când copilul tău îți spune, senin, că „n-are idee” unde și-a pus telefonul. Cu ochii în telefon.
Doar că, pentru copiii tăi, replica NU e retorică. Răspunsul lor e un „DA” elegant mascat sub un zâmbet ironic. Da, mami, ei chiar cred că ești puțin (sau foarte) în urmă cu viața. Ai intrat oficial în faza în care statutul tău de erou s-a transformat în „mama aia care nu înțelege nimic”. Felicitări, ai urcat o treaptă pe scara parentingului!
Fiul meu de 15 ani m-a pus pe mute din punct de vedere educațional. Nu mai am voie să-l ajut la teme, mai ales la mate – pentru că „nu e ca pe vremea ta, mami”. Fiica mea de 13 ani îmi corectează engleza și îmi spune subtil că e cringe să o întreb cum a fost la școală. Când încerc să le propun o ieșire împreună la aer curat, ei mă privesc ca și cum tocmai am spus că plecăm într-un pelerinaj fără semnal la telefon.
Dar îi iubesc. Și știu că într-o zi, când vor fi mari, poate – doar poate – își vor aminti cât de cool eram, de fapt.
Sau nu. Dar tot o să fiu acolo. Cu răbdare, glume proaste și... un sandviș pregătit, just in case. ❤️
Sfatul psihologului:
„Relația cu adolescentul nu trebuie să fie un teren de luptă, ci un teren de antrenament pentru autonomia și identitatea sa. Când pare că te respinge sau te ironizează, încearcă să nu iei lucrurile personal – este felul lui de a-și testa independența. Păstrează-ți calmul, rămâi prezent, disponibil și autentic. Asta îl va face să revină spre tine, chiar dacă nu imediat.” – Luana Ungureanu-vanDijk, psiholog specializat în parenting
Toți adolescenții își cred părinții proști.
Și, cu inima strânsă, trebuie să recunoaștem: ne-au mirosit.
Suntem o generație întreagă de „mami, tu n-ai cum să înțelegi” și „tati, e jenant”.
Fiica mea de 14 ani mă corectează la gramatică pe WhatsApp, în timp ce fiul meu de 16 mă roagă să nu respir prea tare când trec pe lângă el la mall. Asta, desigur, dacă îndrăznesc să merg și eu la mall. Cu ei.
Dar există speranță!
Istoria ne arată că, dacă rămânem calmi și ne resemnăm cu rolul de oameni stânjeniți cu portofel, treaba se așază. De fapt, noi, părinții, avem două opțiuni:
1. Jocul pe tăcute.
Adolescenții sunt exact ca pisicile. Nu-i forța, nu încerca să te bagi în sufletul lor, nu încerca să fii cool.
Când le zici „Boss, ce beat e track-ul ăsta!” e deja game over.
Mai bine stai în colțul tău, cu cartea ta și un ceai, uitându-te pe furiș la ei. Cu un pic de noroc, într-o zi, fata ta o să vină să-ți ceară o rețetă de banana bread sau băiatul tău o să te întrebe dacă „poți explica un pic cum era cu Revoluția din ‘89”. Nu ține respirația. Dar poate.
2. Înfruntă furtuna cu glorie.
Recunoaște-le superioritatea: poartă hanoracul invers, încurcă influencerii, cântă versuri greșite cu patos și încearcă să folosești expresii de TikTok într-o frază.
Vor fi atât de șocați încât, paradoxal, vor începe să te respecte. Sau te vor evita – ceea ce uneori e și mai bine.
Suntem proști. Dar suntem ai lor...
Și știi ce e ironic? În ciuda ridicatului din sprânceană, a oftatului teatral și a replicilor gen „mamă, pe bune?”, adolescenții sunt minunați. Plini de viață, de idei, de nerv și de umor. Sunt, cumva, cei mai vii oameni din jurul nostru.
Doar să nu încerci să le explici asta. Ți-ar spune:
„Mami… nu mai fi așa de cringe.”
Așa că, dragă părinte de adolescent, ia o pauză, fă-ți un ceai și acceptă adevărul:
Suntem proști. Dar suntem ai lor. ❤️
De ce adolescentul tău crede că ești depășit (și cum să supraviețuiești acestei perioade)
La un moment dat, în viața fiecărui părinte vine acel moment dulce-amărui când copilul care ieri îți cerea pupici și desene animate devine adolescentul care te privește de parcă ai ieșit dintr-o peșteră digitală. Un fel de dinozaur care încă mai folosește „Facebook” și crede că „TikTok” e ceva cu ce se unge prăjitura.
Dar hai să fim sinceri. Nu e personal. Este… biologie, psihologie și un pic de dramă tipic românească.
1. Creierul în transformare: un șantier în lucru
În spatele replicilor de tipul: „Mamăăă, nu înțelegi nimic!” sau „Tată, te rog, nu mai scrie cu emojiuri...” stă un creier adolescentin aflat în renovare generală. Lobul frontal, responsabil cu logica, empatia și planificarea pe termen lung, este... încă în construcție.
Asta explică de ce copilul tău de 15 ani poate avea argumente filosofice despre nedreptatea de a nu avea voie la party și, în același timp, uită să-și pună hanoracul pe el când sunt 3 grade afară.
2. Lupta pentru independență... și încăpățânarea autohtonă
În România, unde mamele și tații au adesea tendința să-și protejeze „puiul” până pe la 30 de ani, adolescenții se revoltă cu o intensitate specială. Vor spațiu. Intimitate. Vocea lor. Și asta, chiar dacă tot ei nu știu exact ce să facă cu atâta libertate.
Totul e un dans între „Nu mă mai trata ca pe un copil!” și „Mami, unde sunt șosetele alea moi?”.
3. Tu ești depășit. Punct.
Pentru un adolescent, faptul că ai crescut cu telefon fix și ai trăit fără internet este aproape... tragic. Într-o lume în care totul e instant, algoritmic și în cloud, părintele român pare să trăiască într-o altă eră.
Și da, ești un pic depășit. Dar știi ce ai tu și ei nu? Răbdare. Perspective. Și abilitatea de a supraviețui fără Google Maps. Ai supraviețuit și școlii online, nu?
4. Cum să (nu) fii un părinte idiot
Ascultă. Nu preda lecții din prima.
Râzi. Umorul e puntea secretă dintre generații.
Nu minimiza problemele lor – chiar dacă ție ți se par „drame de liceu”.
Amintește-ți cum erai tu la vârsta lor. Asta ajută enorm.
Concluzie:
Adolescența e un proces de desprindere, cu toate scânteile emoționale și hormonale de rigoare. Tu, ca părinte, nu trebuie să fii perfect. Doar prezent. Disponibil. Și dispus să te lași uneori „judecat” pentru că nu știi ce e „rizz”.
E doar o fază. Și, oricât de greu ar părea, trece. Citeste in continuare 6 schimbari emotionale prin care trece copilul adolescent iar daca le vei intelege te vei conecta mai usor cu copilul tau - sfatul psihologului |
Forum dedicat psihologiei copilului
Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.
redactor: Luana Ungureanu-vanDijk, Psiholog, Utrecht Olanda
In exclusivitate pentru Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2025
Luana este mamica si scrie des materiale inspirationale pentru parinti, pe Desprecopii.com
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII