Nasterea prin cezariana la Spitalul Municipal Moinesti: medic minunat si o echipa de treaba dar fetita mea s-a ales cu un stafilococ

TEMA: Am nascut prin cezariana: povestea mea | 0 | 8/1/2022

Am născut!... nu-mi vine sa cred ca scriu asta, am născut și ma simt atât de mandra sa am un pui de eu aici lângă mine. E drept, puiuțul are deja 2 luni, făcute astazi, însă până acum nu mi-am putut aduna cuvintele ca să pot defini ce simt.. și sincer nici acum nu o fac, dar voi încerca să scriu povestea nasterii mele în acest articol.

Am nascut cu dna doctor, Rotaru Svetlana - Nasterea prin cezariana la Spitalul Municipal Moinesti, Bacau: medic minunat si o echipa de treaba dar fetita mea s-a ales cu un stafilococ

vei citi:
Bebe nu stătea într-o poziție favorabila
Ultima data cu burta
Îmi era și frica, aveam și curaj
Începuse travaliul și ca aveam 2.5 cm dilatație
Doamna doctor a fost foarte atenta
Periodic asistentele veneau sa ne vadă
Impresiile cu care am rămas din spital

nasterea prin cezariana

Bebe nu stătea într-o poziție favorabila

Ultimul meu control la ginecolog la fost vineri, zi în care urma sa stabilim data exacta în care voi naște prin cezariana. Nașterea a trebuit sa fie prin cezariana deoarece bebe era întors cu capul în jos însă nu stătea într-o poziție favorabila și puteau apărea complicații în cazul nasterii vaginale.

Ultima data cu burta

Zis și făcut, după control am stabilit ca voi naște luni, când urma sa am 39 de săptămâni și 2 zile Duminica parca toată ziua a fost ceva unic, știam ca fiecare acțiune este "ultima data cu burta" parca încercăm sa mai trag puțin de timp sa-i mai simt piciorușele, știam ca niciodată nu-i va fi mai bine decât i-a fost în burtica, unde mâncarea era asigurata oricând, somnul și căldura la fel, totul ii era bine, știam ca după ce se va naște va afla ce este durerea, ce este frica, frigul... ca va trai toate senzațiile omenești, nu eram pregătită sa-mi vad puiul suferind, și parca totuși, în același timp eram nerăbdătoare sa-mi cunosc puiul, sa-i vad ochișorii și sa-i simt respirația.

Îmi era și frica, aveam și curaj

Duminica noapte cu greu am închis un ochi, ma tot gândeam cum va fi, îmi era și frica, aveam și curaj, totul era parca fără sens, însă pentru mine ea era sensul vieții mele. Luni dimineață ne-am echipat și am plecat la spital. Am ajuns la 6.40 de unde am fost preluata de lângă soțul meu, care și el era emoționat pana peste cap și am fost dusa pentru testul Covid.

De aici soțul meu ma urmarea în fiecare încăpere unde mergeam pe dinafara spitalului, se uita cu o privire pe geam pe care cu greu o pot descrie. După aproximativ 10 minute, după aflarea testului am completat împreună cu receptionista spitalului actele de internare. Am mai așteptat puțin și un brancardier mi-a luat bagajul și am plecat în secția maternitate. Iar de aici... de aici începe adevărată aventura...

Începuse travaliul și ca aveam 2.5 cm dilatație

Doamna doctor, Rotaru Svetlana mi-a făcut ecograful și apoi controlul ginecologic unde am avut surpriza sa aflu ca deja îmi începuse travaliul și ca aveam 2.5 cm dilatație. O infirmiera mi-a luat bagajul și ne-am dus la garderoba, unde eu m-am schimbat într-un tricou mai lung și un halat și am luat strictul necesar pentru ziua respectiva. Acea doamna, foarte drăguță de altfel m-a dus în sala de travaliu. Sa fiu sincera m-am cam speriat. Acolo era deja o fata care abia nascuse prin cezariana, nu știu motivul însă nu se mișca, doar clipea, nu schița nimic, arata ca hipnotizata.

A fost luata la scurt timp din acea sala și am rămas singura, aducând apoi o alta fata ce trebuia sa nască prin cezariana. Ea, a fost în alt salon pentru a i se monta sonda, când s-a intors a început sa zică cât e de rau. Am crezut ca poate e ea mai sensibila, însă pentru mine montarea sondei a fost punctul care a declanșat tot. Femeia respectiva a fost dusa în sala de operatie și eu am rămas singura. Ce pot sa zic e ca nu doare neapărat montarea ei, ci e o senzație teribila, îmi venea sa plang și nu aveam stare nici sa stau pe pat, nici în picioare nici nicăieri.

Doamna doctor a fost foarte atenta

De fiecare data când urma sa se intample ceva, venea si îmi explica cum va decurge respectiva procedura. O doamna asistenta a venit și mi-a zis " hai cu mine" îmi aduc aminte ca fix în secunda în care am plecat i-am trimis mesaj soțului, era 10.49, însă nu am știut ca voi întra direct in operatie. Când am ajuns cu doamna respectiva în sala abia atunci am realizat ce se va întâmpla. Anstezistul împreună cu asistenta lui mi-au făcut anestezia și vedeam cum toți cei din sala roiesc în jurul meu pentru a pregăti venirea pe lume a micuței.

Toata echipa din sala de nasteri încerca să mă relaxeze și sa ma încurajeze, vedeau și ei cât de emoționată sunt. Cum ziceam am plecat din salon la 10.49 iar micuta mea s-a născut la 10.55 cu 52 cm și 3100 grame. A mai durat aproximativ 40 de minute pana m-au cusut și am fost dusa în ATI unde fata din sala de travaliu era deja acolo.

Ușor, ușor anestezia își trecea efectul iar operația începea sa doară, am cerut un calmant iar asistenta, foarte drăguță mi-a adus imediat, în noaptea aceea, la 12, a venit o infirmiera care ne-a ajutat sa ne ridicam și ne-a dus în rezerva unde vom rămâne următoarele 3 zile. A doua zi ne-au scos sondele, când am reușit sa merg pe picioarele mele pana la baie, și apoi mi-au adus bebelusa în salon.

Periodic asistentele veneau sa ne vadă

Aici am o amintire foarte placuta: nu eram deloc pregătită sa mi se scoată sonda, nu reușeam sa merg prea eficient pana la baie, toaleta era în salon, însă făceam 5 minute pana acolo, dar soțul meu era deja pe drum, era asa entuziasmat sa își vadă fetita, nu putea intra în spital din cauza restricțiilor, a lăsat ce mi-a adus unei infirmiere care mi-a predat lucrurile, iar eu fiind internata la etajul 1, i-am arătat fetita pe geam, atat cât s-a putut. Periodic asistentele veneau sa ne vadă. Deși primele 2 zile au fost groaznice, nu reușeam nici sa respir fără sa ma doară operația, din a 3 a zi totul a devenit suportabil. Vineri am fost externata.

Da, nu vreau sa mint viitoarele mămici, cezariana doare, doare rau, dar trece, te uiți înapoi și tot ce îți amintești e cum puiul tău a meritat orice efort. După 1 saptamana eram ca și noua, urcam scări, mergeam, ma aplecam, făceam aproape orice.

Impresiile cu care am rămas din spital

Strict legate de personal și condiții sunt urmatoarele: personalul a fost foarte amabil și de treaba fără sa plătesc măcar un leu, pentru doamna doctor am tot respectul, și o recomand tuturor cu fiecare ocazie, o doamna foarte atenta la nevoile pacientei, care mi-a răspuns cu o calitate rara la fiecare întrebare, indiferent dacă era sau nu specialitatea ei, și care venea în salon chiar sa ma întrebe cum ma simt sau dacă am mâncat ori dacă am nevoie de ceva, iar asta fără sa ii dau nici măcar un leu.

Iar a doua, partea proasta a fost ca fetita mea s-a ales cu un stafilococ luat din spital pentru care a stat 3 zile pe antibiotic, iar nimeni nu mi-a zis ca asta a fost, singura explicație pe care o primeam era "nu știm ce e, dar ii dam antibiotic ca să ii treaca", aflând mai apoi de la o asistenta ca este stafilococ însă nu vrea nimeni ca noi, mămicile sa știm ca să nu fie vinovat spitalul.

Nu a fost nimic grav, însă ca mama a primului tău copil te sperii când afli ca are ceva si nu știi ce. Toate asistentele au fost foarte atente, de fiecare data când am avut nevoie, am primit calmante și tot ce am cerut, de cele mai multe ori ma întrebau dacă am nevoie fără ca eu sa cer, infirmierele au fost și ele foarte drăguțe, excepție făcând una singura care se comporta de parca am venit pe capul ei, dar nu am nimerit sa fie de tura decât o singura noapte. Iar asistentele de la neonatologie, foarte de treaba și ele, care au răspuns la fiecare întrebare pe care am avut-o.

Ce le pot sfatui pe viitoarele mămici este sa nu pună la suflet dacă cumva au parte de vreo experienta neplăcută în spital, pentru ca nu asta contează, conteaza ca bebe sa fie sănătos iar noi sa ne recuperam repede, și sa nu uite ca indiferent cum nasc, doare dar trece.

Autor - Lavinia, o mamica de la Desprecopii

Util de citit:

- Nasterea prin cezariana: motive medicale care o recomanda
- Ce trebuie sa stii inainte de a trece printr-o nastere prin cezariana

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!