Când copilul minte: ce motive are și cum reacționăm - sfatul psihologului

Când copilul minte: ce motive are și cum reacționăm - sfatul psihologului
De ce spune minciunele copilul ? Ei bine, copilul minte pentru ca la varsta lui nu e capabil sa faca diferentierea clara intre fictiune si realitate.
Pana pe la 3-4 ani, copilul nu are o reprezentare clara a notiunii de minciuna deoarece nu percepe conceptul de adevar obiectiv bazat pe fapte. Dimpotriva, la aceasta vârsta, imaginatia sa este debordanta, alimentand nevoia de a “inflori” lucrurile.
De ce minte copilul ?
Copilul distorzioneaza adevarul pentru a-si crea lumea dorita
Ce face un parinte cand copilul minte
Despre educatia copilului la aceasta varsta
Forumuri recomandate, comunitati de suport
De ce minte copilul ?
Psihologii sunt de parere ca prichindelul dumneavoastra minte pentru ca la virsta lui nu e capabil sa faca diferentierea clara intre fictiune si realitate.
Pina pe la 3-4 ani, copilul nu are o reprezentare clara a notiunii de minciuna deoarece nu percepe conceptul de adevar obiectiv bazat pe fapte. Dimpotriva, la aceasta virsta, imaginatia sa este debordanta, alimentand nevoia de a “inflori” lucrurile.
Daca ii gasiti cartile vraiste pe podea in loc sa fie frumos aranjate pe raft, copilul va poate povesti ca s-a impiedicat si a lovit raftul cu cartile, provocind o avalansa de carti - cind in realitate el doar a incercat sa ia citeva carti din teanc si celelalte au cazut din greseala. Copilul poate sa uite foarte repede chiar cum s-au intimplat lucrurile. El a adus noroi in bucatarie, sau a fost cainele? Oare el a mazgalit peretii camerei lui sau prietenul lui, ultima oara cind s-au jucat impreuna?
Copilul distorsioneaza adevarul pentru a-si crea o alta lume
Un alt motiv pentru care se pare ca prichindelul dumneavoastra are tendinta sa distorsioneze adevarul este construirea realitatii ca si cum ar avea o bagheta de magician. Dupa parerea expertilor, e posibil ca la aceasta virsta, un copil sa creada ca distorsionand adevarul va face ca lucrurile sa fie sau sa se fi intimplat exact asa cum doreste el. Sa spunem, de exemplu,ca prichindelul dumneavoastra smulge brusc o jucarie din mina surioarei mai mici, ceea ce o face sa izbucneasca in plins iar copilului ii pare rau pentru ceea ce a facut.
Asa ca, atunci cand il intrebati ce s-a intimplat, copilul va va spune ca surioara a scapat singura jucaria din mina, tocmai pentru ca doreste atat de mult ca lucrurile sa se fi intamplat in acest fel incat ajunge sa creada ca exact asa s-au intimplat si in realitate. Dar nu va faceti griji – nu inseamna ca prichindelul dumneavoastra e pe drumul de a ajunge un infractor numai pentru faptul ca mai trage cit o minciunica pe ici pe colo. Cateodata poate fi dificil pentru un copil sa recunoasca si sa respecte standardele si regulile de comportament ale adultilor.
Ce face un parinte cand copilul minte ?
Iata citeva moduri in care va puteti ajuta copilul sa fie sincer:
Incurajati sinceritatea.
In loc sa-l certati foarte tare atunci cand minte, multumiti-i prichindelului dumneavoastra cind este cinstit si spune adevarul. De exemplu, ati putea spune “ Grozav ca mi-ai spus despre camionul stricat. Acum inteleg cum de a ajuns asa”.Evitati sa va puneti copilul in situatii incriminatorii.
Incercati sa nu-l anchetati in amanunt cu privire la greselile pe care le face. La urma urmei, in multe cazuri e perfect evident; daca are ciocolata intinsa pe toata fata atunci stiti exact ce s-a intimplat cu desertul surioarei lui. Chestionam adesea copiii pentru ca vrem ca ei sa marturiseasca faptele comise dar se intimpla ca aceasta sa duca la confruntari cu totul inutile. Actionati numai pe baza a ceea ce stiti.
Spuneti-i copilului dumneavoastra pe un ton foarte intelept si practic: “Uite, nu e corect sa iei din bomboanele surioarei tale. Sunt ale ei si se supara daca nu le mai are. Hai sa-i dam citeva din ale tale, esti de acord?”. Prin aceasta strategie, nu numai ca ati ocolit confruntarea directa “marturiseste-ca-minti” dar i-ati aratat si modul cum isi poate repara greseala. Pentru viitor, a sti cum sa repari o greseala e cu mult mai important decit a sti cum sa faci fata unei anchete.
Creati un sentiment de incredere.
Aratati-i copilului dumneavoastra ca aveti incredere in el si ca el poate avea incredere in dumneavoastra spunandu-i intotdeauna adevarul. Faceti o prioritate din a va respecta intodeauna cuvintul dat si cereti-va scuze cu sinceritate daca incalcati o promisiune. Va invata cu mult mai mult din comportamentul dumneavoastra decit din admonestari.
Despre educatia copilului la aceasta varsta, merit sa cititi:

Cum abordam manifestarile de tip negativist ale copilului
Perioada 1-3 ani este palpitanta atat pentru copil cat si pentru parinti. Daca in primul an copilul era relativ linistit daca i se satisfaceau nevoile de baza, dupa 1 an abilitatile fizice si psihice recent achizitionate ii deschid drumul catre noi experiente de explorare a mediului. Copilul priveste cu alti ochi lumea care ii pare foarte atractiva si interesanta si este extrem de nerabdator s-o cunoasca.
Cum stabilim limitele, regulile casei si cum abordam manifestarile de tip negativist ale copilului? Iata sfatul psihologilor de la Desprecopii.
Mai multe despre psihologia copilului aici >
Forum dedicat psihologiei copilului
Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.
Va asteptam pe forumul special: PARENTING - sau despre meseria de parinte
redactor: Luana Ungureanu-vanDijk, Psiholog, Utrecht Olanda - in exclusivitate pentru Desprecopii.com
Luana este psihoterateut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți - Membru al Institutului Olandezi al Psihologilor (NIP)
Toate drepturile rezervate 2021
referinte
psychologytoday.com
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 1 comentarii
Copilul tau minte pentru ca il pui, din ignoranta, in situatia de a minti. Din pacate sfaturile majoritatii psihologilor sunt inutile, deoarece cartile de psihologia copilului din care invata ei incep cu capitolul X (primele 9 nu s-au scris). Sa-ti dau un exemplu: cu un an in urma am vazut un documentar pe Discovery. Un copil de 3 ani este adus la un laborator de cercetari psihologice de catre mama sa care ii spune: Stai aici cinci minute pana vorbesc cu 'nenea psihologul', dar sa nu te uiti ce este sub fata de masa. (pe masa se afla un obiect acoperit cu fata de masa). Fara sa stie ca e filmat, copilul, dupa un minut de foiala (orientare), ridica fata de masa, vede ce este acolo(o jucarie), apoi lasa fata de masa la loc. Vine mama: Ei, ai fost cuminte? Copilul: Da. Mama: Te-ai uitat sub fata de masa? Copilul: Nu!Concluzia psihologului: Minciuna este un semn al inteligentei! Copilul a rezolvat o situatie conflictuala.Intrebarea mea: Cine l-a invatat pe copil sa minta? La aceasta intrebare majoritatea oamenilor raspund ca a invatat singur. Raspunsul corect este: adultii (mama si psihologul) pentru ca ei au pus un obstacol in calea unei legi naturale a dezvoltarii psihicului, legea explorarii. E ca si cum ai ridica copilul la inaltimea de 1-2 metri si i-ai spune: stai aici sus, sa nu cazi pana ma intorc de la bucatarie!Va recomand lucrarea
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII