Comentarii la articole

si eu am ramas fara un san si dupa 5 ani pot spune ca a trecut greul dar eu tot fara un san am ramas.ar trebuii implicarea ministerului sanatatii si incurajate implanturile si cu o subventie de la stat fiindca costa destul de multii banii.

si fetita mea de 5 ani jumate are sani impetriti oare cesa fie a mai patit cineva asa ceva cu copii ast raspuns

Buna ziua, mergeti la medic pentru orice mica ingrijorare, este cel mai sigur! Sanatate!

Si eu am fost uimita cand fica mea de 8 ani si trei luni sa plans de dureri de san, am pus mana ingrijorata si am simtit inmugurirea sanului, bineanteles ca am consultat un medic, eu gandeam ca ar fi putut fi cu totul altceva, o lovitura,un ganglion,sau mai stiu eu ce[primele zile doar un san inmugurise],medicul m-a linistit spunand ca este primul semn al pubertatii, iar aparitia depinde de la corp la corp.Insa fica mea nu s-a simtit rusinoasa, a aratat la toata lumea noutatea din corpul ei si a fost ft bucuroasa.Eu in permanenta ii raspund la toate intrebarile,suntem ft apropriate,insa vad acum dupa o luna de la cele intamplate, nu o mai intereseaza in mod deosebit lucrul acesta,joaca si copilaria raman pe primul plan.Cat despre sutien, e prea devreme,nu se vad chiar asa de tare.

am trait o experienta asemanatoare...mi.am crescut copilul pana la 2ani ...m.am dus la servici, dupa doua luni fosta soacra ma obliga sa imi las serviciul ca nu are cine sa aiba grija de copil, ca ea este bolnava...dupa un timp am angajato pe fosta cumnata unde lucram, am inceput sa am probleme cu oricine vorbeam era un posibil amant si se ducea acasa si spunea asta...dupa jumatate de an am bagat divort de fostul sot, m.au dat afara din casa si mi.au smuls pur si simplu copilu din brate si mi.au inchis usa in nas, m.am dus la politie si ei mi.au spus ca nu se baga...7luni a durat divortul chipurile m.au lasat sa vad copilul pe timpul procesului dar au avut grija sa nu primesc nici ore de vizita , nici nimic.....am avut avocati, dar nu au facut nimic, nici macar nu m.au invatat ca tot ce cumpar copilului pe timpul procesului trebuie sa pastrez bonurile caci o sa mi se ceara sa demonstrez ca m.am dus sa.l vizitez... acu trimit doar pensie alimentara 33%din salariu meu...nu l.am mai vazut de aproape 3ani... imi este enorm de dor de el... mi se rupe sufletul cand vad alti copii pe strada cu mamele lor...nici acum dupa atata timp nu pot sa uit ce miau facut...

am cunoscuto personal pe bianca pentru ca si eu am pierdut doii copilasi si sincer am fost la intalnirile cu mamele de ingerii si am discutat,am spus toate povestile fiecare in parte si bianca a plans cu noi si ne este alaturinu am cuvinte si ii doresc multa sanatate si fam ei

Draga BiancaNu am trecut prin ceea ce ai trecut tu, insa te sustin 100% si te admir. mai mult as vrea sa te ajut la propriu, insa nu am nici cea mai mica idee de unde as putea sa incep. sincer, spre rusinea mea, nu cunosc prea multe despre aceasta actiune (de laudat, de altfel). insa as dori sa ma implic atat cat pot! nu am copii deocamdata datorita unor probleme aparute in timp, dar imi doresc enorm!deci, te rog, ajuta-ma sa nu fiu doar sustinator pasiv al actiunii tale!! iti multumesc!

Am citit plingind tot ceea ce s-a scris pentru ca si eu am pierdut acum o luna un suflet drag pe DARIUS din vina medicului,sarcina dusa pina la capat si nu ne-au lasat macar sa-l vedem.Articolul tau parca mi-a mai alinat durerea dar stiu ca va fi greu sa treaca chiar daca sotul si fetita mea de 5 ani se straduiesc sa ma aline.As vrea sa te ajut in tot ceea ce faci si sa indreptam cit se poate nedreptatile de dragul viitorului copiiilor.

Bravo pentru ca abordati deschis acest subiect, impartasind ceea ce simte o mama care si-a pierdut copilul. Si bravo Bianca, pentru ca ai curajul sa vorbesti deschis si sa te lupti cu prejudecatile grave care ne inconjoara in asemenea situatii.Si noi avem un ingeras, Emma, care a trait doar 3 zile, si este pentru totdeauna primul nostru copil. SUNT MAMA, si legatura pe care o am cu ea e mai puternica decat orice alta relatie umana (comparabil doar cu a sotului meu, cu care impartasesc totul). M-am lovit de multa negare si sfaturi fara sens, dar am descoperit si prieteni aproape, empatici, care m-au ajutat enorm doar ascultand. Suntem pe drumul cel bun, dar nu vom uita niciodata.

In primul rand, tin sa felicit desprecopii.com pentru faptul ca e alaturi de noi, parintii, in aceasta odisee numita viata...cu bucurii, cu necazuri, cu lacrimi si zambete...Personal nu am trecut prin drama Biancai, dar cunosc cazuri...multi spun ca intervine uitarea, ca rana din suflet se cicatrizeaza...nu-i deloc asa...amintirea ramane vie...sentimentele unei mame nu au cum sa paleasca.Doar taria de caracter, dorinta de a trece peste aceasta tragedie, o ajuta pe mamica sa faca fata acestei groaznice etape din viata ei...O stiu pe Bianca de ceva timp (de la tv, reviste)...si pot sa spun ca sunt alaturi de ea si-i doresc sa aiba puterea de a merge mai departe si privirea sa-i fie din nou luminoasa!

Andreea, multumesc pentru inca un articol minunat ! Mi'au dat lacrimile... Bianca, sunt alaturi de tine si de toate mamicile de ingeri, si ma rog sa va dea Dumnezeu putere... Va pup cu drag !!!

SUPERBE IMAGINI!FELICITARIU

IMI PLACE ACEST ARTICOL PENTRU CA VISEZ SA AJUNG IN PARIS.II DAU NOTA 10

Ce idee faina. Am sa incerc si eu.

Produsele Emag sunt bune dar cam scumpe.

Imi place ideea.

ce idee faina - chiar am de gand sa o pun in aplicare. Multumesc.

Chiar nu stiam ca lapticul acesta are si Bifidus. Multumesc ca ne-ati informat.

Ce frumoasă poveste, ma bucur pentru voi. Eu acum am intrat aici si am citit cre scrieti fiecare dintre voi. Noi încercăm de 17 ani! Nimic...😑

Cu Dumnezeu se poate orice...las un numar pt a impartasi experiente ce va pot ajuta...cu drag...0748864948