Gestionarea comportamentului violent si exploziv la copiii mici

TEMA: Educatia copilului | 0 | 9/11/2017

Accesele de furie ale copilului si comportamentul exploziv pot fi simptome ale situatiilor dificile de acasa. Insa la un nivel general, expertii sunt de acord ca cheia pentru o interventie timpurie la copiii mici o reprezinta construirea de noi resurse la copii si consolidarea comportamentului pozitiv.

Accesele de furie si exploziile de temperament dezvaluie incapacitatea de a face fata sentimentelor puternice, de a-si comunica nevoile sau de a se integra in situatiile sociale. Aceste comportamente TREBUIE sa fie abordate devreme in dezvoltarea copilului sau pot evolua in tendinta de a deveni violent.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Comportamentul lui Daniel iti suna cunoscut?
Interventie
1. Utilizeaza o echipa de abordare
2. Identifica elementele declansatoare ale unei crize
3. Identifici semnele de avertizare ce indica indreptarea sa spre un colaps?
Prevenirea la nivel de scoala
Printre alte masuri de preventie abordate de scoli...

Cand copilul are accese de furie si pare de neastapanit

D-na educatoare Cristina spune elevilor sai de clasa a I-a ca este timpul sa se alinieze pentru a merge la ora de sport. Micul Daniel, in varsta de 6 ani, concureaza pentru a fi primul in linie, dar este batut de catre Alin, care de asemenea doreste sa fie primul. Daniel explodeaza, tipa la Alin ca il va bate si il impinge la pamant. D-na educatoare Cristinaraspunde la agitatie prin a-l chema pe Daniel sa discute cu ea.

Daniel tipa “Nu!” si incepe sa strige cuvinte obscene. Rupe afisul de pe peretele din stanga lui. Aceasta este a treia explozie a lui Daniel in luna curenta. Celelalte incidente ale sale au rezultat intr-un creion aruncat si mai multe amenintari ca isi “va ucide” colegii. Eforturile d-nei Cristina si ale directorului de a-l disciplina si consilia pe Daniel nu functioneaza...

Comportamentul lui Daniel iti suna cunoscut?

Comportamentele explozive fizic si verbal - ca si accesele de furie devin tot mai comune la copiii de scoala primara si chiar la prescolari; probabil din cauza factorilor familiali si sociali. Aceste comportamente TREBUIE sa fie abordate devreme in dezvoltarea copilului sau pot evolua in tendinta de a deveni violent.

Iata unele puncte-cheie:

1. Izbucnirile violente nu inseamna neaparat ca cel mic este prea incapatanat, salbatic sau rau. Aceste comportamente dezvaluie incapacitatea de a face fata sentimentelor puternice, de a-si comunica nevoile sau de a se integra in situatiile sociale.

2. Abilitatile sociale si cele de a face fata diverselor situatii sunt lucruri care pot fi invatate si practicate la scoala.

Interventie

Desigur, este esential sa fie luate in considerare conditiile de viata si starea generala a sanatatii fiecarui copil si sa fie evaluati individual pentru a se crea cea mai buna interventie. Crizele pot fi intr-adevar simptome ale situatiilor dificile de acasa. Insa la un nivel general, expertii sunt de acord ca cheia pentru o interventie timpurie la copiii mici o reprezinta construirea de noi resurse la copii si consolidarea comportamentului pozitiv.

1. Utilizeaza o echipa de abordare

Lucreaza cu toti adultii implicati

Faceti toate eforturile pentru a crea o interventie impreuna cu parintii. Intrebati parintii daca observa comportamente violente acasa, unde si cum apar. Aflati daca exista evenimente semnificative in viata copilului din afara scolii, precum nasterea unui frate, moartea unui membru al familiei, un divort, sau un nivel ridicat de conflicte parentale. Au fost victimizati in trecut? Au probleme medicale sau de sanatate mentala cunoscute? Mananca si dorm corespunzator? Aceste intrebari te vor ajuta sa ajungi la baza dificultatilor copilului.

Nu uita sa implici copilul

Copiii sunt adeseori mult mai intuitivi decat le-am oferi noi credit. Pune-le intrebari despre crizele lor, de ce se intampla, si despre ceea ce s-ar putea intampla in afara scolii.

2. Identifica elementele declansatoare ale unei crize

Cum? Folosind ajutorul tututor, brainstorming-ul despre cand, unde si de ce apar aceste explozii. Aceste raspunsuri te vor ajuta sa creezi interventia. Ce situatii tind sa conduca la o izbucnire violenta? Sunt sociale, academice sau sportive? Apar atunci cand copilul nu primeste ceea ce doreste? Au un nivel scazut al abilitatilor academice si asta ii face sa devina frustrati? Copiaza comportamentul unei persoane model violente? Sunt tachinati?

3. Identifici semnele de avertizare ce indica indreptarea sa spre un colaps?

Copiii prezinta, de cele mai multe ori, un model de comportament atunci cand devin suparati. Scot anumite sunete, spun lucruri, cresterea sau scaderea nivelului lor de activitate, lovesc mobila, etc.

Creeaza interventia impreuna cu copilul si toti adultii implicati. Urmareste pasii:

1. Impartaseste si celorlalti ideile tale despre declansatori si cauze. Fiti cu totii de acord cu ele. Pentru exemplul cu Daniel, putem ghici ca nu stie cum sa faca fata dezamagirilor sau ca nu stie cum sa-si comunice dorintele.

2. Invata copilul sa se auto-monitorizeze si sa recunoasca momentul in care se indreapta spre un colaps. L-am putea ajuta pe Daniel sa isi identifice modelul comportamental, ce a simtit in mintea si in corpul sau atunci cand i se declansa criza (strangerea pumnilor, infierbantarea fetei, etc.).

3. Dezvolta pentru copil comportamente alternative si noi abilitati de a face fata anumitor situatii. In cazul lui Daniel, el ar putea fi ajutat sa identifice ce ar fi putut face diferit atunci cand s-a enervat. Poate cautarea ajutorului la profesor ar fi fost o modalitate mai buna de a face fata sentimentelor sale de dezamagire, sau luarea unei pauze pentru a se linisti. De obicei exista mai multe posibilitati.

Prevenirea la nivel de scoala

Pentru scoli exista multe programe de curriculum cuprinzatoare care predau abilitati comportamentale sociale pozitive. Toti copiii mici se lupta sa invete sa impartaseasca, sa gestioneze un conflict, sa spuna lucruri fara a pârî, si sa tolereze dezamagirile sau tachinarile. Adoptarea la nivel de scoala a unui curriculum considerabil ofera copiilor si profesorilor o limba comuna si un sistem de folosit pentru a depasi problemele, si creeaza o cultura in care exercitiile din afara orelor sunt vazute la fel de mult ca facand parte din scoala ca orele de matematica. Acest curriculum le va oferi copiilor explozivi oportunitati de a practica noi abilitati si tehnici de rezolvare a problemelor, impreuna cu colegii lor, si ii va face sa se simta normal cu privire la lucrul la interventia lor.

Un astfel de program este numit Second Step. Second Step include un curriculum saptamanal de competente sociale pentru fiecare clasa din invatamantul primar.

Printre alte masuri de preventie abordate de scoli se numara:

1. Dezvolta si comunica clar tuturor elevilor si parintilor, la inceputul anului scolar, asteptarile si consecintele comportamentului elevilor.
2. Reintareste comportamentul valoros prin aviziere, anunturi regulate, etc.
3. Lauda fiecare elev pe care il vezi ca face o alegere buna.
4. Modeleaza abilitatile pe care doresti ca elevii tai sa le invete.
5. Instruieste profesorii si ajutoarele pentru a modela comportamentul.
6. Dezvolta la scoala ta, in randul profesorilor, o echipa care sa rezolve problemele, care sa discute despre cazurile dificile de comportament.
7. Creeaza o camera de relaxare pentru copii in care sa mearga atunci cand au nevoie sa se calmeze/relaxeze.
8. Fii accesibil elevilor si suna parintii atunci cand esti ingrijorat.

Personalitatea copilului: genetica versus educatia parintilor

Natura. Ereditatea. Genetica. Constructia biologica. Auzim mult in aceste vremuri de importanta pe care o au aceste aspecte in fomarea copilului. Pe vremuri, nu mult in urma, educatia era privita ca ceva suprem, si parintii erau considerati responsabili pentru tot -bine sau rau - ceea ce copilul lor facea, sau era.

Pot parintii ajuta totdeauna copilul intr-un mod pozitiv? Trei cercetatori diferiti, intr-o carte numita "Nu in Genele Noastre", spun ei, "nu ne putem gandi la nici un comportament social uman, care sa fie construit pa o structura genetica, intr-un asa mod incat sa nu fie posibila modificare lui, dupa conditionarile sociale."

Daca copilul tau este un dracusor, un tauras, sau un visator, un agitat, sunt studii care sugereaza ca copilul a fost nascut asa. Dar totusi sunt anumite lucruri, anumite masuri pe care parintele poate sa le ia in considerare.

Citeste in continuare despre personalitatea copilului: genetica versus educatia parintilor

Replici pe care nu ar trebui sa le spui niciodata copilului tau

Atunci cand le vorbim copiilor incercam sa o facem pe intelesul lor, insa sunt destule situatii in care replici spuse sub impulsul momentului pot darama tot ce am cladit pana in momentul acela prin comunicare. Cu totii rostim uneori cuvinte pe care apoi le regretam, iar pentru un copil, astfel de cuvinte inseamna durere, furie sau, de foarte multe ori, confuzie. De aceea, atunci cand ne adresam lor, celor mai dragi dintre fiintele care ne inconjoara, ar trebui sa gandim de doua ori inainte de a rosti anumite propozitii si sa incercam sa gasim calea cea mai putin bulversanta pentru ei de a le comunica ceea ce simtim noi, parintii adulti.

Iata cateva fraze pe care parintii nu ar trebui sa le spuna niciodata copiilor lor, dar pe care le rostesc adesea, fara a se gandi prea mult la consecintele dezastruoase pe care le pot avea citeste in continuare ce replici nu trebuie sa spui niciodata copilului tau.