Durerea unei sarcini oprite din evolutie in vreme de pandemie - jurnal de sarcina

Acasa > SARCINA

TEMA: Jurnal de sarcina: ganduri pentru bebe | 1 | 1/5/2021

Durerea unei sarcini oprite din evolutie in vreme de pandemie - jurnal de sarcina

Am rămas însărcinată din a 3-a lună de încercări. Am suferit la fiecare încercare, când nici nu apucam să fac testul de sarcină, că deja începeam să sângerez. Cu naivitate speram că e vorba de sângerarea de implantare. Și vorbeam cu Dumnezeu, mă târguiam cu El “Bine, dacă nu vrei Tu acum…”

- vei citi:
Poate a 3-a e cu noroc...
Primul test de sarcină a ieșit pozitiv
Tot din cauza pandemiei, au început greutățile economice
Nu îi mai bate inima. Sarcina s-a oprit din evoluție
Mai mult, de ce oamenii nu pot înțelege că sunt în doliu?
Tine un Jurnal de sarcina si poti castiga Geanta Bebelusului

Jurnal de sarcina

- fragmente din jurnalul de sarcina al mamicii lcatiushka - material publicat pe sectiunea de bloguri de la Desprecopii

Poate a 3-a e cu noroc...

În a 3-a lună am vrut să mă opresc. Intuiam și nu m-am ascultat. Mă gândeam că urmează să fiu nașă de botez pentru cea mai bună prietenă a mea și deși știam că s-ar fi bucurat foarte mult pentru mine, n-aș fi vrut să fie decât ea în centrul atenției. Era momentul ei. De altfel, îmi era teamă de ce s-ar putea întâmpla, dacă ceva nu ar decurge bine - nu aș putea să o trădez, o iubesc foarte mult… Eram gata să iau o pauză. Dar ceva m-a împins să nu… Îmi tot spuneam că “poate a 3-a e cu noroc”, și … “dacă acum o vrea Dumnezeu și eu îi inchid ușa în nas? Poate nici nu rămân, dar măcar nu îi închid ușa în nas.” Și ca să imi dau toată silința, de data asta am făcut totul ca la carte. Mi-am luat teste de ovulație, temperatura bazală … monitorizare serioasă. Și tot mă târguiam cu El… “Vezi? Îti las ușa deschisă. Dacă vrei Tu să îmi frângi inima iar, treaba Ta… eu nu o să zic nimic”.

Primul test de sarcină a ieșit pozitiv

Nu am putut să mă bucur din prima secundă… și mă târguiam iar “Așa ai vrut Tu? Asta plănuiai pentru mine? Bine, uite, te-am ascultat…”

Curând, a început starea de urgență, datorită pandemiei COVID-19. Aveam ceva îngrijorări, în special pentru partea cu controalele, dar eram gata să imi adun tot curajul. Am aflat că nu poți intra cu partenerul la control - aveam să mă bucur doar eu de bătăile inimii, de imagini pe monitor. La 6 sapt și 0 zile, îi bătea inimioara…atât de dulce. Eram doar eu cu o mogâldeață , o bobiță căreia îi bătea inima. La următorul îi bătea și mai tare și deja eram confuză cu număratul săptămânilor - o vârstă știam noi, însă monitoarele îl arătau mai dezvoltat cu câteva zile. No reason to worry, era perfect normal.

Tot din cauza pandemiei, au început greutățile economice

Știam că urmează ceva măsuri de strâns cureaua și la mine la muncă și faptul că nu știam ce anume urma să se întâmple, mă neliniștea și mai mult. Deși nu aș fi vrut să anunț oficial sarcina (iarași – intuiția neascultată), am făcut-o gândindu-mă că trebuie să fac tot ce îmi stă în putință pentru ca să nu îi lipsească nimic copilului meu. Am anunțat șefii…apoi colegii. Eram atât de fericită, încât le-am făcut un video în care anunțam (că doar lucram toți de acasă). S-au bucurat pentru mine și mă simțeam și mai însărcinată. Aveam în continuare toate simptomele și abia așteptam următorul control. Botezul prietenei mele fusese ținut la domiciliu. Tocmai botezasem un copil și mai aveam unul în mine. Mă simțeam norocoasă.

Nu îi mai bate inima. Sarcina s-a oprit din evoluție

Ca la următorul control să încerc să deslușesc de ce arată aparatul o săptămână în urmă? Chiar așa nu am înteles deloc cum se numără saptămânile de sarcină? Le mai merge măcar softul ăsta? Doctorul nu schița nimic. Mă împungea cu antena și nu înțelegeam de ce se tot duce peste sacul gestațional, de ce mi-l deranjează? Ce tot caută? Apoi îmi spune … ‘dar… avem o problemă foarte serioasă. Nu îi mai bate inima.

Sarcina s-a oprit din evoluție”. Adică vrei să spui că acum două zile când anunțam cu atâta emoție, și mă simțeam atât de însărcinată, de fapt purtam în mine fătul fără suflare de o săptămână? Nu mai puteam procesa restul discuției. Mi-a rămas în minte doar că se va mai uita cineva încă o dată și tot la ce mă puteam gândi era “Foarte bine! Că aici e aparatul stricat!” La ieșire, dl dr mi-a strâns umerii, chiar când să ies pe ușă și mi-a spus încă o dată că îi pare rău. Ăla… ăla a fost momentul când am înțeles și mi-au pornit primele lacrimi de durere. Soțul nu se putea gândi decât la o a doua părere. Cerem second opinion! Căuta deja alt dr, pe care l-a și găsit și cu care am colaborat în continuare. Am mai făcut o ecografie, deși știam ce mi se va spune iar. Deja nu mai conta încă o dată aceeasi lovitură. Nu îmi doream decât să mai am o poză cu bobița mea. Tatăl nu iși putea vedea încă o dată copilul… pentru că pe pandemie nu ai drepturi de tată. Nu poți să îti vezi copilul nici viu, nici mort. Eram tot eu singură cu bobița neînsuflețită.

Avem cea mai frumoasă poză, cu puiul nostru, care se odihnește și pare trist/ă, se sprijină pe sacul gestațional. Nu mai pot face nimic pentru bebelușul meu. S-a dus fix la o săptămână după botezul prietenei mele. 9 sapt și 4 zile. Parcă Dumnezeu a așteptat special. Urma să îl/o cheme Andrei/ea, ca pe ea (un nume pe care sotul îl dorea înainte să mă fi cunoscut cu prietena mea - pentru că Sf Andrei este ocrotitorul în Romania). Coincidența făcea, că s-ar fi născut chiar de Sf Andrei. Ce să înțeleg? Că L-a vrut Dumnezeu? Că a vrut să îmi dea o lecție? Că m-am târguit cu El și mi-a arătat El mie?

Mai mult, de ce oamenii nu pot înțelege că sunt în doliu?

Că nu am putut să îi strâng mânuțele, să îl țin în brațe? Nu are dreptul să fie plâns? Nu cred că și-ar dori cineva să iși audă mama spunând ‘hai nu mai plânge, liniștește-te’, ca după o notă proastă care strică media. Am dreptul să plâng, lăsați-mă să îl plâng, e copilul meu. Îl iubesc, e perfect pentru mine. Nu, nu vreau să aud că sunt tânără și mai fac altul. Nu vreau să aud că mai sunt și alte persoane care au pierdut sarcini și că pot vorbi cu ele. Nu vreau să vorbesc. Vreau să plâng, vreau să îi onorez memoria. Atât. Un simplu “Îmi pare tare, tare rău…” și o îmbrățișare e suficient. E tot ce am nevoie.

Da, singurul moment de pace l-am avut la anestezia generală. A fost ca atunci când rămâneam pe gânduri în metrou. Rămâi cu un gând, parcă nici nu mai știi care. Și apoi vine stația și trebuie să cobori. Aia e trezirea din anestezie. Și nu mai știi la ce te gândeai, dar trebuie să cobori.

Oamenii spun tot felul de lucruri. Dacă nu e potrivit să le spui la o înmormântare, atunci nu e potrivit să mi le spui nici acum. Nu îi spui unei văduve ‘Lasă, că îți găsești pe altul. Are balta pește’. Nu îmi spui mie ‘Lasă, bine că s-a întâmplat acum și nu mai târziu. Putea fi mai complicat’. Suntem aici ca să măsurăm dureri, ca să ne credem deștepți și ca să trimitem video cu copii ,în continuare, unei mame îndurerate? Ca să o chemăm la aniversarea copilului nostru, ca să o întrebăm ce mai face? Ca și cum nu fac o treabă bună în a mă tortura singură deja. Voi ce ziceți? Nu fac eu o treabă bună?)

Autor - catiushka, o mamica de la Desprecopii - publicat aici

Publicat pe blogurile gravidutelor de la Desprecopii - la categoria JURNAL DE SARCINA

► Citeste pe larg Sarcina oprita in evolutie - cauze si probleme

Tine un Jurnal de sarcina si poti castiga Geanta Bebelusului

Geanta Bebelusului este un proiect de suflet pentru gravidute, sustinut de Desprecopii. Cele 40 de saptamani de sarcina constituie cel mai frumos anotimp al unei femei.

Si pentru ca ele trec asa de repede, dar si asa de intens - te invitam sa pastrezi cate ceva din memoria lor. Fa-ti timp cateva minute pe zi - si scrie despre tot ce simti in cel mai special Jurnal de sarcina de pe net. In schimbul acestor amintiri unice, vei primi un cadou special de la noi: GEANTA BEBELUSULUI citeste aici detaliile.

Despre dezvoltarea bebelusului in burtica, in timpul sarcinii, cititi:

 Cat de curand puteti auzi bataile inimii bebelusului? \
In burtica mamei: miscarile si programul de lucru al locatarului drag
In burtica mamei: ce aude bebelusul Sarcina pe saptamani, calatoria fructului catre nastere
Bebelusul din burtica: Primele batai de inima
Retardul de crestere intrauterina
Sapte pacate ale sarcinii
Principalele etape ale dezvoltarii fetale
Sarcina gemelara (cu gemeni), ingrijiri la dublu
Noua luni... in mintea unui barbat
Miscarile fetale, primele semne ale bebelusului in burtica
Dopul gelatinos
Ce culoare vor avea ochii bebelusului?
Odiseea sarcinii in 40 de saptamani sau sarcina pe saptamani
Sarcina (Intrebari & Raspunsuri)
Momente cheie in sarcina
Sarcina prelungita
Cand vine barza?
Calculul datei nasterii
Despre data conceptiei sau cand exact se va naste copilul?
Dezvoltarea intrauterina a bebelusului

Aplicatia Odiseea Sarcinii: Calculator de sarcina si tot ce trebuie sa stii despre sarcina

Pentru in zilele noastre, telefonul smart este cel care ne insosteste la fiecare pas - ne-am hotarat sa creem o aplicatie pentru telefoane smart si tablete ODISEEA SARCINII.  Acesta este cadoul de la Desprecopii pentru fiecare graviduta care vrea sa stie in orice moment cum se dezvolta fatul din burtica, cum creste, ce teste de sarcina urmeaza, ce pericole poate aduce sarcina, cum sa nasca si cum sa se pregateasca pentru marele moment: acela in care se va intorce cu bebelusul acasa ... de la maternitate.

► Descarca aplicatia pentru sisteme Android aici: Odiseea Sarcinii.

► Descarca aplicatia pentru IOS aici: Odiseea Sarcinii. 

 Suport si grupuri de burtici

Sfatul nostru este sa comunicati cu colegele de generatie. La Desprecopii avem sute de generatii de burtici care au legat o prietenie speciala. In sectiunea Odiseea Sarcinii, veti gasi listele de gravidute - care vor naste in aceeasi luna. Nimic nu poate fi mai reconfortant decit sa pastrati legatura cu femei care trec exact prin aceleasi stari si emotii.

autor: Desprecopii - toate drepturile rezervate (c) 2020

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️