Bine ai venit, bebelușule drag - povestea unei nașteri in pandemie, cu teste și reanimare

Bine ai venit, bebelusule drag - povestea unei nasteri in pandemie, cu teste si reanimare

Bine ai venit, bebelușule drag - povestea unei nașteri in pandemie, cu teste și reanimare

Cu ce sa incep? Cu ajunul nasterii, cand m-a sunat doamna doctor sa imi spuna ca amanam nasterea cu o saptamana, intrucat e nebunie la maternitate, nu e niciun pat liber la Reanimare, iar conducerea nu accepta atunci cezariene programate, ci doar in urgenta.

Din toata discutia (lunga, pentru ca eram foarte contrariata si nu voiam sa las sa treaca o saptamana degeaba), am stabilit totusi de comun acord sa merg dimineata pe la 9 sa ma internez de zi pentru cateva analize de control si inca o ecografie de verificare. Lasand deoparte starea prin care am trecut in ajun, deloc roz, m-am trezit devreme in 23 septembrie si am plecat spre maternitate cu sotul meu, luand tot ce pregatisem ca bagaj in masina, inclusiv testul Covid (PCR), negativ...

- vei citi:
Ajunul nasterii
Am ajuns la timp si m-am asezat la coada
Sunt de acord sa merg sa nasc ACUM!?
La un sfert de ceas m-au anuntat ca avem un baietel
Si de aici toate au decurs normal
Tine un Jurnal de sarcina si poti castiga Geanta Bebelusului

Jurnal de sarcina

- fragmente din jurnalul de sarcina al mamicii AndraCristea19 - material publicat pe sectiunea de bloguri de la Desprecopii

Bună seara, dragă cititor! Și SĂRBĂTORI FERICITE!

Da, stiu! Si eu credeam ca voi scrie mult mai devreme, insa acomodarea s-a produs lent dupa ce am ajuns acasa de la maternitate si am aflat si noi, ca orice proaspeti parinti, ca bebelusul cere tot: timp, energie, spațiu…

Ajunul nasterii

Cu ce sa incep? Cu ajunul nasterii, cand m-a sunat doamna doctor sa imi spuna ca amanam nasterea cu o saptamana, intrucat e nebunie la maternitate, nu e niciun pat liber la Reanimare, iar conducerea nu accepta atunci cezariene programate, ci doar in urgenta.

Din toata discutia (lunga, pentru ca eram foarte contrariata si nu voiam sa las sa treaca o saptamana degeaba), am stabilit totusi de comun acord sa merg dimineata pe la 9 sa ma internez de zi pentru cateva analize de control si inca o ecografie de verificare. Lasand deoparte starea prin care am trecut in ajun, deloc roz, m-am trezit devreme in 23 septembrie si am plecat spre maternitate cu sotul meu, luand tot ce pregatisem ca bagaj in masina, inclusiv testul Covid (PCR), negativ.

Am ajuns la timp si m-am asezat la coada

Doamna asistenta de serviciu tot chema anumite persoane si mi-am dat seama tarziu, dupa aproape o ora de stat in picioare in racoarea diminetii, ca acele femei asteptau sa faca testul Covid din deget si am reusit si eu sa-i spun ca eu il am deja facut si ca trebuie sa ma vada doamna doctor in vederea nasterii. Am intrat si am asteptat sa mi se intocmeasca fisa de internare (neavand trimitere, a fost nevoie si de un telefon la doamna doctor pentru lamuriri), am lasat hainele de strada la garderoba si am urcat in salon, unde mai era o pacienta, albaneza, foarte draguta, de care am aflat ulterior ca fusese contact direct, dar ca testul Covid facut la internare a fost negativ. Mi s-a recoltat tot necesarul pentru analize, la ecografie a fost totul bine si am tot asteptat sa vina doamna doctor sa imi citeasca rezultatul analizelor si sa plec inapoi acasa (adica la cei la care am ramas in Bucuresti).

Si am asteptat atat de mult, ca intre timp s-au externat 3 persoane din salonul mare, inclusiv colega mea de salon, si am ramas singura si doamna doctor nu mai venea si sotul ma astepta afara in masina, nemancat… pentru ca astepta si el sa ies si sa mancam impreuna acasa.

Sunt de acord sa merg sa nasc ACUM!?

Si uite asa s-a facut ora 7 seara, intre timp aflasem ca fisa mea de internare fusese facuta pe 48 de ore si ca as fi avut nevoie de bilet de voie de la doamna doctor ca sa pot iesi… A venit mancarea de seara, am inceput sa mananc, trista si singura, cand a aparut din senin o rezidenta care mi-a spus sa o sun de urgenta pe doamna doctor sa vorbeasca cu mine. La telefon, intai s-a scuzat ca nu a mai ajuns pe salon pentru ca a fost nebunie la sala de nasteri, dar ca s-a ivit o fereastra, sala este libera si sa ii spun daca sunt de acord sa merg sa nasc ATUNCI!! Am spus ca DA, evident! Daca tot eram acolo deja…

Mi-a stat inima in loc, am inceput sa tremur, a venit o infirmiera si mi-a spus sa ma sterg/spal repede local si la subrat si sa iau toate bagajele sa merg cu ea. Am reusit sa il sun pe sot si l-am rugat sa anunte el cunoscutii si am ajuns la Reanimare. Am intalnit-o in sfarsit pe doamna doctor, i-am spus ca am apucat sa mananc putin din cina, m-a informat ca tot ce se poate intampla este sa lesin de la anestezic in combinatie cu ce se afla in stomac, a venit la mine si anestezistul, care mi-a explicat procedura optima si am fost dusa la patul care a fost pregatit pentru mine. O infirmiera m-a ajutat sa ma schimb intr-un halat alb, curat, frumos si am ajuns in sala de nasteri.

La un sfert de ceas m-au anuntat ca avem un baietel

Totul era curat, luminos, lumea vesela, asistenta principala m-a asigurat ca va sta la capul meu pe toata durata procedurii. Eram relaxata. Rahianestezia s-a realizat cu succes, am simtit doar o usoara intepatura in spate, apoi m-am intins pe pat si am inceput sa nu-mi mai simt picioarele. Doamna doctor a venit la ora 8, toata echipa era prezenta si pregatita pentru mine si a inceput operatia.

M-au intrebat ce nume ii pun bebelusului si le-am spus ca nu stiu ce este si toata lumea a ras si i-am rugat sa ii spuna „Bine ai venit!” si la un sfert de ceas m-au anuntat ca avem un baietel, l-au spalat si l-au infasat si mi l-au adus sa il vad: o frumusete alba si cu mult par in crestet, care a plans foarte putin, apoi s-a linistit si a fost dus la Neonatologie. Toata operatia cred ca a durat o ora, timp in care au masat locul, au cusut si iar au masat, am vorbit o gramada de lucruri despre nastere si nu numai, am avut o foarte usoara stare de ameteala care a trecut repede. Eu eram foarte incantata, fericita si linistita ca suntem pe maini bune.

Ajunsa in sfarsit la Reanimare, mi s-a dat voie sa dau telefoane si mi-am sunat sotul, mama si nasii si le-am dat sarcina fiecaruia sa anunte mai departe lumea. Eu m-am simtit bine, toata lumea era extrem de fericita la telefon, apoi am inchis tot si am incercat sa adorm, dupa ce m-am asigurat ca imi simt iar gleznele. Am reusit sa dorm putin si la 6 dimineata am fost mutata in salonul propriu-zis, unde am putut sa ma schimb si unde sotul mi-a trimis bagajul mare de salon, in care aveam tot ce imi trebuia (si din care am folosit tot, mai putin bureteii pentru san).

Si de aici toate au decurs normal

Am fost prima la alaptat, mi s-a dat voie sa-i fac 2-3 poze bebelusului (dar atat!!!), m-am obisnuit repede cu bebe si el cu mine, am reusit sa atipesc intre alaptari, am mancat, am urcat si am coborat scari, am cerut un singur calmant a doua zi, m-am simtit binisor per total, am suportat foarte bine operatia, am reusit sa fac dus, am reusit sa nu intrerup vitaminele (le aveam si pe acelea pregatite dinainte in bagaj), mi-am facut si prietene foarte dragute, am reusit sa imi vad si sotul pe un geam dinspre sosea (a fost minunat!!!), am primit repede certificatul constatator si a reusit sotul sa obtina si certificatul de nastere al lui bebe.

Asadar, totul s-a derulat exact asa cum mi-am inchipuit, m-am simtit minunat si acum ne bucuram cu totii de minunea noastra, care se numeste Andrei, care are deja 3 luni si care ne incanta fiecare clipa!

Printre biberoane, scutece, baite, gangureli, plimbari si pupici, am reusit sa scriu acest mesaj si sa imi iau la revedere de la acest blog, care imi umple sufletul de bucurie de fiecare data cand il recitesc!

Autor - AndraCristea19 , o mamica de la Desprecopii - publicat aici

Citeste si Dupa nastere: Iata ce se intampla cu corpul tau mamico si la ce trebuie sa te astepti

Tine un Jurnal de sarcina si poti castiga Geanta Bebelusului

Geanta Bebelusului este un proiect de suflet pentru gravidute, sustinut de Desprecopii. Cele 40 de saptamani de sarcina constituie cel mai frumos anotimp al unei femei.

Si pentru ca ele trec asa de repede, dar si asa de intens - te invitam sa pastrezi cate ceva din memoria lor. Fa-ti timp cateva minute pe zi - si scrie despre tot ce simti in cel mai special Jurnal de sarcina de pe net. In schimbul acestor amintiri unice, vei primi un cadou special de la noi: GEANTA BEBELUSULUI citeste aici detaliile.

Aplicatia Odiseea Sarcinii: Calculator de sarcina si tot ce trebuie sa stii despre sarcina

Pentru in zilele noastre, telefonul smart este cel care ne insosteste la fiecare pas - ne-am hotarat sa creem o aplicatie pentru telefoane smart si tablete ODISEEA SARCINII.  Acesta este cadoul de la Desprecopii pentru fiecare graviduta care vrea sa stie in orice moment cum se dezvolta fatul din burtica, cum creste, ce teste de sarcina urmeaza, ce pericole poate aduce sarcina, cum sa nasca si cum sa se pregateasca pentru marele moment: acela in care se va intorce cu bebelusul acasa ... de la maternitate.

► Descarca aplicatia pentru sisteme Android aici: Odiseea Sarcinii.

► Descarca aplicatia pentru IOS aici: Odiseea Sarcinii. 

autor: o mamica de la Desprecopii.com  - Toate drepturile rezervate (c) 2021

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII