Vei citi:
Nu am apucat să te țin în brațe în noaptea aceea sau a doua zi dimineață
Aveai trei săptămâni prima dată când te-am luat singură în mașină
Acea zi mi-a dat speranță
Numai mamele pot intelege: 6 Lucruri pe care nu vreau sa le uit niciodata

Nu am apucat să te țin în brațe în noaptea aceea sau a doua zi dimineață

Draga bebe, te-ai născut la 17:37 și te-am ținut încă din sala de travaliu și naștere pentru o perioadă de timp de care îmi este imposibil să-mi amintesc...

Nu pot fi sigură în ce moment te-au scos din camera mea și te-au dus la neonatologie. Nu pot fi sigură în ce moment ți-au dat lapte praf pentru că nu am fost disponibilă să te alăptez. Nu pot fi sigură la ce oră m-au dus la operație pentru că nimic altceva nu a oprit hemoragia... Când m-am trezit, eram în același pat, dar patul era acum în ATI.

În săptămânile care au urmat nașterii tale, slăbiciunea mea fizică m-a întristat mult. Am vrut să te plimb prin casă când plângeai. Am vrut să te spăl singură și să ridic scaunul din mașină când te-am dus la primul control. Dar corpul meu era încă extrem de slab. Pierdusem jumătate din cantitatea de sânge în timpul hemoragiei și aveam nevoie de tatăl tău și de mama mea să facă aproape totul pentru mine.

Mi-am făcut griji că limitările mele fizice s-ar traduce într-o prăpastie emoțională între noi. Știam despre teoria atașamentului și mă întrebam dacă asta te-ar împiedica să te simți în siguranță, dacă asta te-ar face să-mi pui la îndoială dragostea pentru că nu fusesem acolo pentru tine din prima noapte în care erai în viață...

Aveai trei săptămâni prima dată când te-am luat singură în mașină

Ne-am dus cu mașina la un mall pentru a ne întâlni cu vechea mea colegă de cameră de la facultate, la o cafea. Am plâns când i-am spus despre hemoragie și a plâns și ea. Când ne-am terminat conversația, am verificat ora de pe telefon și am știut că o să te trezești și o să-ți fie foame în curând. M-am întrebat dacă ar trebui să încerc să te hrănesc în mașină în parcare înainte de a ne întoarce la casa părinților mei, dar încă dormeai, așa că am decis să încerc să ajung mai întâi acasă. Eram la doar 15 minute de acasă.

Dar aproape de îndată ce am ieșit înapoi din locul de parcare, ai început să țipi.

Am început să vorbesc cu tine, spunându-ți că este în regulă, că vom ajunge acasă în curând și te voi hrăni imediat ce ajungem acolo, dar tu țipai din plin. M-am simțit neajutorată.

Ceea ce am făcut, când a devenit evident că vocea mea nu făcea nimic pentru a te liniști, a fost să întind mâna spre tine. Imediat ți-ai înfășurat mâna minusculă în jurul degetului meu arătător și ai încetat să plângi. Nu mai aveam cuvinte!

Brațul meu a amorțit din acel unghi ciudat și am încercat să nu-mi fac griji cu privire la pericolul de a conduce cu un singur braț pe toată durata condusului. Te-am lăsat să-ți ții mâna mică înfășurată în jurul degetului meu arătător pentru tot restul călătoriei spre casă.

Ziua aceea m-a asigurat că ai încredere în mine pentru că timpul în care deja aveam grijă de tine, atât cât erai în burtica meu, cât și din moment ce ai fost în afara ei, a fost mult mai lung decât noaptea și dimineața din spital în care nu am putut.

Acea zi mi-a dat speranță pentru legătura pe care o puteam construi cu tine, zi de zi

Luna viitoare, vei împlini cinci ani. Ai nevoie de mine mai puțin decât înainte, dar încă ai nevoie de mine. Când cazi, ochii tăi îi caută pe ai mei și pe ai nimănui altcuiva.

În timp ce scriu asta, stai lângă mine pe canapea, mănânci fulgi de ovăz și te uiți la emisiunea ta preferată cu prințese. Nu sunt o mamă perfectă, dar sunt una prezentă.

Te iubesc și te voi iubi mereu, indiferent ce faci sau cât de departe te îndepărtezi.

Întotdeauna voi întinde mâna spre tine.

autor: o mamica din comunitatea DC 

 

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️