Rănile invizibile ale copilăriei: Ce ne-au făcut ceilalți și cum ne influențează ca părinți. Cum putem sa ne asiguram ca nu se intampla acelasi lucru cu copiii nostri?

În copilărie, fiecare dintre noi a dus cu el o poveste — uneori mică, alteori dureroasă, alteori greu de spus și azi.  Pentru unii a fost o glumă aruncată în curtea școlii. Pentru alții, un comentariu despre cum arată, cum se îmbracă sau de unde vin. Pentru mulți… o tăcere care a durut mai mult decât orice cuvânt.

O simplă întrebare adresată comunității Desprecopii a deschis o conversație profundă: Pentru ce anume ai fost judecat(ă), luat(ă) în râs sau țintit(ă) în copilărie?”

Răspunsurile au fost sincere și tulburătoare — arătând un adevăr pe care îl evităm de multe ori:
copiii pot răni fără să înțeleagă gravitatea a ceea ce fac, iar rănile pot rămâne cu noi o viață întreagă.

Acest material si sfaturile care urmeaza sunt despre acele răni. Și mai ales despre cum putem crește copii care să nu le poarte mai departe.

Ce spun răspunsurile părinților din comunitate?

Iată câteva exemple reale primite pe profilul nostru de Instagram:

🔸„Pentru că aveam vitiligo.”

🔸„Pentru înălțime. Eram ‘girafa clasei’.”

🔸„Pentru că eram prea slabă și învățam bine.”

🔸„Pentru că purtam ochelari.”

🔸„Pentru că nu aveam telefon și haine ‘ca ceilalți’.”

🔸„Pentru că aveam părul creț.”

🔸„Pentru că nu aveam tată.”

🔸„Pentru altă religie.”

🔸„Pentru că eram cuminte, sinceră și nu acceptam atingeri nepotrivite.”

🔸 Imi stalceau urat numele de familie

🔸 Pentru ca avem cateva kilograme in plus...

Aceste răspunsuri arată cât de fragile sunt limitele unui copil și cât de mult contează comportamentul celor din jur.

De ce dor aceste amintiri chiar și la 20–30 de ani distanță?

Pentru că în copilărie:

🔺 nu știam să punem limite

🔺 nu aveam resurse emoționale

🔺 nu înțelegeam răutatea

🔺 nu aveam protecție

🔺 nu aveam cuvintele potrivite

🔺 nu aveam putere

De aceea, reacțiile care păreau „micuțe” pentru adulți au fost urlete emoționale în interiorul copilului care eram.

Bullyingul, rușinea și criticile — rămân cu noi

Nu pentru că nu suntem puternici. Ci pentru că s-au imprimat într-un moment în care identitatea noastră abia se forma.

O ironie spusă la 7 ani poate deveni o rușine la 30.
Un comentariu despre corp la 10 ani poate declanșa probleme de încredere toată viața.
O diferență ridiculizată poate deveni un complex greu de vindecat.

Acesta este motivul pentru care, ca părinți, trebuie să fim atenți, prezenți și conectați.

Ce putem face ca părinți pentru ca rănile lor să nu devină rănile copiilor?

1. Validăm, nu minimalizăm

Evitați:
„Nu mai pune la suflet.”
„Așa sunt copiii.”
„Nu e mare lucru.”

În schimb:
„Înțeleg că te-a durut. Sunt aici.”

2. Punem întrebări care deschid conversații reale

Întrebări simple care schimbă totul:

• „A fost ceva azi care te-a supărat?”

• „Ai simțit că cineva te-a rănit?”

• „Ce ai fi vrut să se întâmple altfel?”

Nu forțăm. Doar deschidem uși.

3. Oferim atenție individuală fiecărui copil

Copiii se simt iubiți diferit.
Important e să simtă că sunt văzuți.

4. Intervenim când vedem semne de bullying

Semne că un copil suferă:

• devine retras

• evită școala

• se teme de anumiți colegi

• devine anxios

• își pierde încrederea

În aceste situații, părintele trebuie să acționeze, nu să aștepte „să treacă”.

5. Le construim încrederea în sine

Un copil încrezător devine un adolescent echilibrat și un adult solid. Identitatea puternică e cel mai bun scut împotriva răutăților.

6. Ne vindecăm pe noi

Pentru că:

➡️ părinții criticați devin părinți hipercritici

➡️ părinții respinși devin părinți anxioși

➡️ părinții ridiculizați devin părinți hiperprotectori

Copiii noștri nu au nevoie de perfecțiune. Au nevoie de noi… întregi.

Concluzie: Rănile copilăriei nu dispar, dar pot fi transformate

A vorbi despre ce am trăit nu este dramă.
Este eliberare, vindecare și înțelegere.

Și, cel mai important:
ne ajută să fim părinții de care copiii noștri au nevoie.

Nu putem schimba trecutul. Dar putem crește o generație care îl vindecă.

Citește și:

Hartuirea intre fete - cum reactionam noi, parintii - sfatul psihologului

Efectele hartuielii (bullying-ul) asupra creierului copilului

Este copilul tau in siguranta pe net? Despre CYBERBULLYING si cum sa ne protejam copiii 

Ce faci cand copilul tau devine tinta agresivitatii colegilor - 5 strategii pentru parinti 

👉 Întreabă IMAMI

Vrei o opinie personalizată despre o situație emoțională a copilului tău?
IMAMI — consultantul nostru AI de parenting — îți răspunde în câteva secunde, cu sfaturi validate de psihologi și informații sigure. 

Despre relatiile sociale ale copilului la scoala:

Stii cine sunt prietenii copilului tau?
Cealalta latura a popularitatii in scoala
10 intrebari pe care sa i le pui copilului cand vine de la scoala
10 metode prin care copilul tau va percepe pozitiv experienta unei scoli noi  

Va recomandam sa cititi:  Mai multe despre psihologia copilului aici >

Cabinetul Psi - Psihologie

Forum specializat de psihologie.  Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta 

Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda. 
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2025

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️