Cine are grijă de mama? Greutățile de care nu vorbește nimeni - a fi mamă la primul bebe

TEMA: Mama de bebelus | 0 | 23/6/2023

Cine are grija de mama? Greutatile de care nu vorbeste nimeni - a fi mama la primul bebe

O mamă la primul bebe trece printr-o perioadă extrem de dificilă, plină de schimbări și provocări. 😔🤱

Este o perioadă în care femeia se confruntă cu noutatea și responsabilitatea de a avea grijă de un copil mic, în timp ce se adaptează la propriile schimbări fizice și emoționale. Această perioadă poate fi copleșitoare și aduce cu sine sentimente de incertitudine, oboseală și anxietate. Este important ca noi, ca societate, să susținem și să sprijinim mamele la primul bebe, oferindu-le un mediu de suport și înțelegere. Prin acordarea de informații utile, susținere emoțională și sprijin practic, putem ajuta mamele să treacă prin această etapă cu mai multă încredere și bucurie, asigurându-ne că se simt susținute și apreciate în rolul lor esențial de părinte.

Trezită mamă... 😔🤱După ce s-a născut băiatul meu, m-am trezit mamă...

Nașterea a fost simplă - a fost o cezariană - pentru că așa mi-am imaginat că este cel mai comod... dar aventura a început după secunda în care am ajuns acasă cu bebe...

Au urmat controalele de rutină - dacă cade bine buricul, dacă crește în greutate, dacă aude bine, dacă îi trece icterul neonatal...

Au fost conversații lungi cu medicul pediatru, îngrijorile mele de mamă începătoare, aș spune că totul a decurs destul de bine.

Apoi am devenit o alta...Am deveni o mama la primul bebe

O mamă la primul bebe - fără nicio pregătire anterioară în această meserie.

Sânii îmi erau înțepeniți, sfârcurile sângerau, cusătura de la cezariană mă durea. Eram constipată și trebuia să rezolv situația cumva... instinctul de mamă nu se declanșase încă integral... și brusc au dat buzna colicii, nopțile nedormite și sentimentul că voi eșua în alăptare.

Simțeam că soțul nu înțelege deloc prin ceea ce trec - el se comporta ca un musafir politicos iar dimineața pleca relaxat la serviciu - în timp ce eu aveam impresia că trăiesc într-un corp străin... care nu mă înțelege.

❗ Citeste La capatul puterilor: ajutor bebe plange non stop si eu am nervii pe bigudiuri

Așa am ajuns la tristețe... iar tristețea era ca o spirală pe care mai coboram câte o treaptă în fiecare zi. Începeam să mă văd ca o hidoasă în oglindă iar mintea mea o lua razna atunci când urma alăptarea dureroasă...

Nu m-a ajutat nimeni. Nimeni nu a reușit să-mi alunge neîncrederea că ceea ce fac este bine sau corect - mă simteam ca o mamă idiotă ce nu poate să facă o meserie în care miliarde de femei au reușit...

Nimeni nu mi-a verificat cusăturile, vindecarea sau starea de spirit până la opt săptămâni după naștere. Și chiar și atunci, a fost o bătaie pe spate și am fost trimisă înapoi acasă.

Lumea noastră uită de mame.

Ne strecurăm printre crăpături. Devenim zgomot de fundal.

Și pe acest drum - trebuie să ne învățăm rolul... atribuțiunile noastre în familie și trebuie să înțelegem că suntem mereu pe ultimul loc.

Oameni buni, nu putem pune mamele pe ultimul loc. Mamele de bebeluși merită mai mult suport și mai multă demnitate. Trebuie să simțim că - maternitatea, deși naturală, poate fi uneori să fie cel mai puțin firesc rol din viața noastră.

Și asta merită atenție. Mamele merită atenție. Trebuie să fim văzute. Trebuie să fim auzite.

Avem nevoie de cineva care nu doar să ne întrebe dacă suntem în regulă, ci să verifice din nou și din nou, doar pentru a fi siguri.

Nu suntem doar un uter.
Nu suntem doar un colac de salvare pentru un suflet nou și prețios.
Suntem mame.

Și avem nevoie de cineva care să se asigure că suntem și noi în regulă.

După ce mi-am adunat puterea și am căutat sprijin, am realizat că nu sunt singură. Există comunități de mame care împărtășesc aceleași îndoieli, frământări și provocări. Am găsit grupuri de susținere, forumuri online și prieteni cu care am putut să împărtășesc experiențele mele. Am învățat că e ok să cer ajutor și să recunosc că nu pot face totul singură.

Dar sistemul trebuie să se schimbe.

Societatea trebuie să recunoască valoarea și importanța mamelor. Trebuie să ne acorde sprijinul de care avem nevoie în primele săptămâni și luni de după naștere. Profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să ofere mai multă asistență și să fie mai atenți la nevoile noastre fizice și emoționale.

Mamele nu ar trebui să se simtă vinovate sau nesigure în legătură cu propriile abilități de a fi părinte. Trebuie să fim încurajate și împuternicite. Fiecare mamă merită să se simtă apreciată și valorizată pentru munca și dragostea pe care o investește în creșterea copilului său.

Să fim văzute, să fim auzite, să fim susținute - asta este ceea ce avem nevoie. Pentru că suntem mai mult decât simple mame. Suntem ființe puternice, pline de iubire și dedicare, care aduc viață și speranță în lume.

Așadar, să ne strângem în jurul nostru și să facem vocea noastră auzită. Să cerem schimbare și să ne luptăm pentru demnitatea noastră ca mame. Pentru că merităm să fim tratate cu respect și iubire. Pentru că maternitatea este un dar minunat și o responsabilitate imensă, iar noi suntem valoroase în fiecare pas al acestei călătorii incredibile.

➡️ CIteste in continuare La primul bebe si la al doilea bebe - iata cum abordam diferit problemele

autor: Ariana U. - o mamica din Comunitatea Desprecopii