Cat de vitregi sunt parintii vitregi ...

Cat de vitregi sunt parintii vitregi ...

Cat de vitregi sunt parintii vitregi ...

  • A deveni tată vitreg sau mamă vitregă este una dintre cele mai mari provocări din vieţile adulţilor. Dar dacă vă veţi strădui să înţelegeţi nu doar ce simt ceilalţi ci şi ce simţiţi chiar voi înşivă, e posibil să descoperiţi că în viaţă nu e ca în filme. Uneori e chiar mai palpitant. Nu uitaţi însă că aveţi de-a face doar cu un copil (sau doi sau mai mulţi) a căror bună dezvoltare depinde şi de dumneavoastră. Nu faceţi însă o obsesie din asta. Cereţi ajutorul părinţilor dumneavoastră, ajutorul soţului şi al prietenilor, înscrieţi-vă pe forumul Desprecopii  şi fiţi convinse că întotdeauna veţi găsi o vorbă bună, un sfat, o sugestie.

CE-I AL MEU E ŞI AL TĂU? SAU CÂT DE VITREGI SUNT PĂRINŢII VITREGI

Cand pornesti la drum, zici ca totul o sa fie bine, ca asa vrei. Nu se stie insa... Eu o aveam pe Ioana, Tora pe Tea. Ne-am casatorit, stiind teoretic ca nu va fi usor. Practica ne-a dovedit ca ne inselam. E mult mai greu decat am crezut. In primul rand, trebuie sa fim sinceri: cel putin pentru inceput nu putem afirma ca ne iubim copiii celuilalt la fel ca pe ai nostri. Putem doar spera ca, in viitor, se va intampla. Apoi mi se pare normal sa stai cu ochii pe partener, sa vezi cum se comporta cu odrasla ta. La noi a fost chiar rau, pentru ca Ioana a tras si minciuni, ca sa ma cert eu cu "rivala" ei. Si eu, mai disperat ca o femeie, am pus botu'. Ma rog, a trecut...dar au venit altele, altele...Incercam din rasputeri sa facem ce trebuie, uneori ne iese, alteori nu...de mine e mai bine, Tea chiar tine la mine, ea isi dorea un tata, cu al ei, cel natural, nu prea avusesera texte. Iar eu m-am surprins ca sunt tare mandru cand mi-o lauda invatatoarea la scoala... e si meritul meu, nu? Macar putin... Cred ca bilantul e undeva pe plus, dar e tare greu. Ioana nu cred ca se da in vant dupa Tora, dar mi-au explicat fetele de aici cum e cu fetele de tati recasatoriti. Plus cei 14 ani ai ei...si mama buna de i-ar fi, tot nu i-ar conveni. Daca esti deschis la minte, poti incerca sa faci ce trebuie si poti recunoaste cand gresesti. Eu unul recunosc ca nu fac chiar ce trebuie, dar ma straduiesc si sper ca Tea va fi destul de rabdatoare cu mine. Da, dragilor, copiii nu-s vinovati, noi avem limitele noastre si nu putem spera decat ca vom fi intelesi in cele din urma. De copiii nostri...” (Rufus)

A deveni tată vitreg sau mamă vitregă este una dintre cele mai mari provocări din vieţile adulţilor. Dar dacă vă veţi strădui să înţelegeţi nu doar ce simt ceilalţi ci şi ce simţiţi chiar voi înşivă, e posibil să descoperiţi că în viaţă nu e ca în filme. Uneori e chiar mai palpitant.

Atunci când intraţi într-o relaţie oficială, pe termen lung, consfinţită prin hârtia dantelată oferită de ofiţerul stării civile, cu o persoană care deja are copii, trebuie să înţelegeţi că acceptaţi situaţia aşa cum este: copiii vin la pachet şi sunt acolo pe termen lung. Dar nu există un numar clar de atribuţii pe care părinţii vitregi sunt obligaţi să si le asume. Cât de tare vă implicaţi în viaţa copilului depinde dacă acesta locuieşte sau nu cu dumneavoastră, dacă aveţi proprii dumneavoastră copii, dacă părintele celălalt mai există sau nu în peisaj şi mai ales, depinde de ce stabiliţi împreună cu noul partener.

Acceptaţi-vă propriile sentimente

De multe ori părinţii vitregi se străduiesc din răsputeri să-şi iubească şi să fie acceptaţi de copilul celuilalt. Dar în realitate, s-ar putea să descoperiţi că e imposibil să îl iubiţi pe copilul soţului/soţiei ca pe propriul dumneavoastră copil. Asta poate să vă faca să vă simţiţi vinovat(ă) sau incapabil(ă) de a fi părinte pentru acel copil.

Dar dacă veţi accepta ideea că puteţi fi nu neapărat un părinte perfect ci mai degrabă, pentru o vreme, un far luminos pe vreme de furtună, s-ar putea să vă ajute şi să descoperiţi că dragostea nu se naşte doar la prima vedere, ea creşte în timp şi se păstrează cu răbdare şi tact. În fond, cine e adultul în relaţia asta? Dumneavoastră.

Dacă şi dumneavoastră aveţi copii, e posibil să vă treziţi la mijloc, între toanele propriului pui şi cele ale noului pui. Ambii copii sunt în fond, în plină furtună emoţională, temându-se să nu-şi piardă locul de onoare pe lista de priorităţi ale propriului părinte. Va trebui să jonglaţi cu timpul şi cu disponibilitatea dumneavoastră şi să-i asiguraţi că relaţiile de cuplu nu trebuie să fie identice cu ce ştiau ei despre relaţia anterioară.

Câteva rânduri pentru mamele vitrege

Dacă nu plănuiaţi să aveţi copii prea curând şi vă treziţi dintr-o dată mama unui ghemotoc de 4 ani sau chiar a unei domnişoare gata să sară la bătaie pentru supremaţie în viaţa tatălui, e posibil să simţiţi câteodată că e prea mult, prea dificil, prea complicat de acceptat rolul de mamă vitregă. Nu uitaţi însă că aveţi de-a face doar cu un copil (sau doi sau mai mulţi) a căror bună dezvoltare depinde şi de dumneavoastră. Nu faceţi însă o obsesie din asta. Cereţi ajutorul părinţilor dumneavoastră, ajutorul soţului şi al prietenilor, înscrieţi-vă pe forumul Desprecopii.com  şi fiţi convinse că întotdeauna veţi găsi o vorbă bună, un sfat, o sugestie.

Meseria de parinte

Dulapul cu medicamente

Vedete la Desprecopii.com

 Forumuri recomandate

 Cabinetul Psi - consultatii de psihologie
Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti.

Pentru taţi: “Numai tată să nu fii” – e doar o vorbă din bătrâni. Ignoraţi-o.

Mulţi dintre bărbaţii care se trezesc taţi peste noapte tind să îşi asume foarte multe responsabilităţi – atât din punct de vedere emoţional cât şi financiar. E posibil însă să simtă că nu sunt apreciate eforturile lor şi că nu li se acordă destulă putere de decizie în relaţia cu copilul. Dacă au propriul lor copil s-ar putea ca fără să-şi dea seama să ajungă să acorde mai multă atenţie copilului soţiei ceea ce va crea o furtună în paharul propriului copil.

Încercaţi să vă înţelegeţi unii cu alţii.

Veţi avea nevoie de un set de aşteptări realiste în noua dumneavoastră viaţă de familie dar mai ales de simţul umorului. În plus, iată câteva lucruri de care trebuie să ţineţi cont.

  1. Staţi de vorbă cu partenerul şi împărţiţi sarcinile în mod egal.
  2. Petreceţi timp în doi doar cu copilul. Ţineţi minte că e nevoie de timp pentru a construi o relaţie.
  3. Încercaţi să nu pedepsiţi copilul vitreg înainte de a stabili o relaţie clară cu el.
  4. Nu puneţi la inimă chiar toate mofturile, fiţele, cuvintele urâte sau mutrele pe care le poate face copilul. Probabil că e supărat pe situaţia în sine şi n-au nimic personal cu dumneavoastră.
  5. Încurajaţi copilul să petreacă timp doar cu partenerul dumneavoastră.
  6. Încercaţi să nu vorbiţi de rău/criticaţi părintele căruia i-aţi luat locul. Arătaţi-i copilului că adulţii se respectă reciproc chiar dacă au de împărţit dragostea şi timpul aceleiaşi persoane iubite şi poate circumstanţele în care se întâlnesc nu-s dintre cele mai fericite.
  7. Încercaţi să înţelegeţi că familiile în care există copii din alte căsnicii au propria lor dinamică şi probleme specifice, altele decât există în orice casă în care creşte un copil.
  8. Obişnuiţi-vă cu gândul că sunteţi pe locul doi. Nu sunteţi un suplinitor, nu aveţi cum deveni părintele natural al copilului, nu sunteţi dublura mamei/tatălui natural. Mama şi tata sunt pentru copii noţiuni sacre, oricât de îngrozitoare ar fi în realitate persoanele care le dau viaţă. Aceştia nu sunt şi nu vor fi copiii dumneavoastră decât în măsura în care sunteţi dispus(ă) să le fiţi aproape mulţi ani şi să îi iubiţi atât cât puteţi.
  9. Nu faceţi acte de vitejie. Superman şi Wonderwoman sunt personaje din film. Nu vă străduiţi prea tare. Luaţi lucrurile aşa cum vin. 
  10. În orice familie copiii au drepturi şi obligaţii. Stabiliţi împreună cu partenerul drepturile, obligaţiile, recompensele şi pedepsele pentru fiecare copil. Încercaţi să nu discriminaţi între “al meu” şi “al tău”. Lăsaţi părintele biologic să aplice pedepsele, cel puţin la început. Regulile casei se stabilesc de comun acord. Ce este acceptabil şi ce nu în fiecare familie, stabilesc soţii. 
  11.  Amintiţi-vă tot timpul că aşteptările nerealiste aduc cu ele sentimentul de respingere şi resentimentele. În mentalul colectiv, mama vitregă e întotdeauna maşteră, copilul celuilalt e mereu rău şi bun de pus pe făraş şi trimis în pădure.
  12.  Principalele teme de discuţii interminabile în familiile cu copii din relaţiile anterioare sunt: banii, disciplinarea copilului, fostul/fosta, zilele de vizită, nivelul de autoritate, ajutorul emoţional, custodia şi stabilirea clară a limitelor: ce poate şi ce nu poate face fostul/fosta (Poate să ceară bani pentru re-amenajarea propriului apartament, în folosul copilului? Poate să vină în casă? Poate să dea telefon la orice oră?)
  13. Nu există fostă mamă, fost tată. Există doar fost soţ şi fostă soţie. Înarmaţi-vă cu răbdare şi încercaţi să vă ridicaţi deasupra comportamentului tipic românesc. Atunci când o căsnicie se sparge, nu există un singur vinovat. Nu vă amăgiţi cu mitul “nenorocitei care n-a ştiut să aprecieze ce i se oferă”.
  14. Nu cedaţi la şantaj. Copiii care au de ales între două case vor arunca foarte uşor în discuţie argumentul: “Tu nu eşti mama. Te spun lu’ mama mea” sau “plec la tata”. Explicaţi-le clar că fiecare om stabileşte regulile în casa lui şi celălalt părinte nu are dreptul de a interveni în casa care nu-i aparţine. “Plec la tata” nu este o opţiune.
  15. Explicaţi-i copilului că dacă vă iubeşte şi pe dumneavoastră nu înseamnă că nu-şi mai iubeşte mama. Dragostea are această capacitate de a se multiplica proporţional cu numărul de persoane pe care le iubim. Ea nu se divide, nu se împarte, nu se împuţinează, doar creşte şi este de multe, multe feluri şi nuanţe.

Câteva mituri despre familiile în care există şi copii din relaţiile anterioare.

Mitul nr. 1: Nu poţi să nu iubeşti un copil
Chiar dacă îţi iubeşti noul partener ca pe ochii din cap asta nu înseamnă că automat îi vei iubi copiii sau că tu vei fi iubit(ă) de ei, la prima vedere, doar pentru că tati/mami vă iubeşte.  S-ar putea să vă treziţi că, de fapt, copilul vă respinge. Nu faceţi şi dumneavoastră la fel.

Mitul nr 2. Copiii ce provin din familii destrămate sunt marcaţi pe viaţă.
Desigur, orice divorţ e dureros pentru un copil (cu excepţia cazurilor în care părintele de care este despărţit îl trata rău sau îl bătea des). Adulţii se simt vinovaţi că şi-au rănit copiii, divorţând de mama/tatăl lor. Dar asta nu înseamnă că trebuie să le permiteţi copiilor orice sau să-i sufocaţi cu dovezile de dragoste. Pe termen lung, aţi luat hotărârea cea mai bună pentru dumneavoastră şi pentru copilul dumneavoastră.  Deşi e nevoie de timp, majoritatea copiilor îşi recapătă echilibrul emoţional.

Mitul nr 3. Mamele vitrege nu pot fi decât rele.
Acestea sunt basme. Mamele vitrege sunt nişte femei care intră într-o căsnicie sperând, ca orice altă femeie că vor trăi fericite până la adânci bătrâneţe. Orice femeie bine intenţionată va găsi o cale spre inima unui copil. Basmele lăsaţi-le între coperţile cărţilor.

Mitul 4. Copiii se obişnuiesc repede cu noua situaţie
Greşit. E nevoie de timp, de răbdare, de bunăvoinţă, de tact, de răbdare, de drăgălăşenie, de strâns din dinţi, de răbdare.  Am spus răbdare atât de des pentru că de obicei e nevoie de cam patru ani pentru ca viaţa copilului să reintre într-o matcă liniştită. Dacă aveţi ghinion, la capătul celor patru ani, copilul e deja adolescent, dar de aceste probleme ne ocupăm în altă secţiune a site-ului Desprecopii.com.

Mitul nr. 5 E mai uşor pentru copil dacă părintele celălalt se retrage din viaţa lui.
Orice aţi face, copiii ştiu că (mai) au un părinte. A-i izola de el, a le interzice vizitele, nu uşurează ci complică situaţia. Chiar dacă vi se pare că prezenţa fostului/fostei nu e benefică, lăsaţi-i copilului posibilitatea de a-şi vedea părintele. Desigur nu discutăm despre cazurile în care părintele îşi neglija sau abuza copilul.

Ce spun membrii comunitatii Desprecopii.com?

Ce e de făcut?

 “Eu as porni de la ideea (impartasita si de tata) ca amandoi, in principiu doriti binele copiilor si, cata vreme intre voi exista o relatie solida si principii asemanatoare, sunteti inhamati la aceeasi mare responsabilitate de a-i creste si educa impreuna(si pe-al tau si pe-ai lui). As cauta sa nu fac diferente intre copii, as discuta cu copiii lui daca pot intelege cat de cat situatia) in sensul ca situatia aceasta exista si in alte familii si, cu intelegere din partea ambelor parti, puteti stabili niste reguli de viata de comun acceptate. Incearca sa le castigi increderea si sa le spui ca si tu si tatal lor ati hotarat sa-i cresteti pe toti impreuna si asta inseamna ca toata lumea ar trebui sa se straduiasca sa nu iasa din niste limite. Copiii(indiferent ai cui sunt - sunt copii- uneori cu atitudini de razvratire, alteori surprinzator de intelegatori). Cred ca important e cum li se expune situatia si ce se asteapta de la ei.” (Crisseis)

 “Eu cred ca sunt parinti "vitregi" care accepta situatia ca si cum ar adopta acel copil si-l considera al lor. Din acest punct de vedere e posibil ca acel copil sa fie foarte iubit.” (mama Giuliei)

 “Daca greseste nu ma bag intre ei, acum nu mai sunt mama si tata, sunt doar mama” (Ricea)

  “Vitreg suna atat de rece si taios, chiar daca tehnic e doar un termen. Hai sa nu-i spunem vitreg, sa-i spunem "parinte de-al doilea". La americani suna chiar bine step parent. Ce se intampla dupa un divort? Probabil ca dupa o vreme multi ne refacem viata langa o alta persoana. Si acea persoana devine inevitabil un parinte vitreg pentru copilul tau, iar tu la randul tau, daca si celalalt are copil, devii parinte vitreg pentru copilul lui / ei. Desigur, ca odata ce intri intr-o astfel de relatie, discuti inainte toate aspectele, sau cel putin atat cat iti vine in minte. Tatonezi, explorezi, testezi, il pui in anumite ipostaze, sau chiar creezi tu situatii de unde sa poti trage concluzii, in primul rand referitor la cum iti doresti sa se deruleze relatia dintre copilul tau si noul parinte. Ce anume iti trebuie sa posezi, ca si caracter, ca si personalitate, pentru a face fata situatiilor care se ivesc? Eu as zice ca daca vrei sa faci fata provocarii de a fi un bun parinde de-al doilea, in primul rand trebuie sa ai inima deschisa, sa fii pozitiv (nu sa cauti numai cele rele), sa ai simtul dreptatii si al echitatii, sa nu fii egoist.” (Elle)

 “In principiu copiii sint atit de minunati incit n-ai cum sa nu-i iubesti pina la urma,cel putin asa imi place sa cred. Totusi si al tau iti forteaza limitele citeodata,ai reactii disproportionate uneori de oboseala si cu toate astea ne iubim mult copiii. Nu stiu daca trebuie sa-l pui la teste complicate, ci sa decurga lucrurile natural.N-ai cum sa disimulezi la infinit.Sigur ca atitudinea fata de copil e eliminatorie insa nu cred ca trebuie sa fii vreun geniu ca sa te iubeasca un copil. Depinde de virsta, pot fi uneori "gica contra",din principiu...nu vor sa-si imparta cu nimeni mama.Totusi daca e o antipatie vizibila ,ar trebui sa fie un serios semnal de alarma. Eu cred ca intotdeauna mi s-ar parea un ton ridicat nepotrivit, as cam interpreta diverse comportamente,etc. DA, treaba-i dificila! Si totusi sint oameni care in mod deliberat infiaza un copil!Deci se poate!” (Dulcetica)

 “Cu toate ca imi iubesc enorm micutul, in cresterea lui incerc intai si intai sa gandesc, deci daca e cazul stiu sa-l si pedepsesc , deci atitudinea trebuie sa fie aceeasi si pentru ceilalti doi. Eu cred ca ideea ca poti iubi copilul altuia ca pe al tau e putin nerealista daca el are o mama . Daca il infiez e cu totul altceva-e al meu si-mi asum toate responsabilitatile - dar in momentul in care eu sunt mama vitrega treaba e mult mai complicata - ei au o mama , buna sau mai rea e mama lor si nu pun problema sa o inlocuiesc. In mare am incercat mereu sa ma comport in mod egal cu toti 3 - in cat mai multe privinte, sa nu-i fortez cu nimic in comportamentul fata de mine si fratele lor, si pana acum a functionat. Dar asta nu inseamna ca tolerez orice de dragul de a ma pune bine cu ei-oricum eu sunt "zbirul" in casa, dar cred ca ne intelegem bine si , cel putin pana acuma pe cel mic il adora si-i fac toate nebuniile, si fara sa le-o fi cerut vreodata.” (Simona)

Se întâmplă şi la alte case:

  “Am incercat sa tin loc si de mama si de tata cumva, penru ca la inceput, dupa despartire, taica-su venea la el din 2 in 2 si avea o atitudine total in detrimentul copilului, iar eu m-am simtit datoare sa-l protejez si mai mult. In contextul acela a aparut el in viata mea, si poate ca un default (in mintea mea), m-am asteptat la foarte multe de la el intr-un timp foarte scurt, pe de o parte. Nu pot sa zic ca m-a dezamagit, se intelege bine cu fi-miu (care are 4 ani) si chiar pot sa zic ca tine la el destul de mult. Pe de alta parte, de fiecare data cand imi spunea unde gresesc in relatia mea cu fi-miu sau ce ar trebui sa schimb in educatia lui, saream ca arsa si nu acceptam nici o parere de la el. Atunci il vedeam ca pe un strain, ca pe un intrus care incearca sa ma indeparteze de copilul meu. Desi tehnic, avea dreptate de multe ori, la o analiza ulterioara. Dar doar tehnic, pentru ca eu, ca mama mamoasa, am tendinta de a renunta la tehnic in favoarea feelingului. Iar uneori ma gandesc ca poate cer prea mult... (Elle)

Ce să nu faceţi niciodată: Nu vă excludeţi partenerul din relaţia cu copilul

 “Cunosc o situatie in care mama ii spunea sotului ca este copilul ei, sa nu se bage. Acum cand copilul este adolescent trece prin probleme grele cu el si nu mai face fata mai ales cand copilul ii arunca sotului in fata: “tu nu esti tata, sa taci.” Chiar daca tatal vitreg l-a crescut de la 2 ani, placa asta o auzea de la mama (mamoasa ca o lupoaica) iar tanarului i s-a intiparit in minte. Orice ati face nu spuneti aceste cuvinte in fata copilului pt ca veti regreta mai tarziu.”

 “Un parinte fie el si vitreg trebuie sa aiba aceleasi drepturi si obligatii. E normal ca la inceput situatia sa fie un pic sensibila dar apoi eu nu vad viitorul decat daca e o familie cu tot ce decurge din asta. Daca cel vitreg nu se integreaza in peisaj atunci familia e impartita. Parinte vitreg nu inseamna inlaturarea celui biologic. (Espiritu)

Poveşti mai puţin fericite:

 “Relatia mea cu tatal vitreg a fost un esec total, desi am incercat sa fie bine, atat cat puteam eu la vasta de 11 ani. Intre timp a mai aparut si o fetita, sora mea vitrega. Desi parintii faceau diferente mari intre mine si ea, pe ea n-am considerat-o niciodata vinovata. Cert este ca mama mea a pus mai presus de mine relatia ei cu noul tata si n-am sa o pot ierta vreodata pentru asta.” (Mariana Flo)

Poveşti de succes:

 “Trebuie sa spun ca relatia copilului meu cu tatal lui e foarte apropiata ,il iubeste mult dar in acelasi timp tine si la tatal-vitreg. S-a creat un echilibru pe care incercam sa-l mentinem noi adultii. De multe ori am trecut ( pe rand fiecare ) peste divergente doar ca sa-i fie bine copilului. Deci,din punctul meu de vedere raspunsul este : DA poti fi tata/mama vitreg/a bun/a atata vreme cat obiectivul tau este fericirea copilului (indiferent ce presupune asta ). Baiatul meu cel mare are o relatie foarte apropiata cu tatal lui dar in acelasi timp se intelege bine si cu actualul meu sot. Am ajuns la situatia asta pt ca nu ne-am folosit de copil ca sa ne razbunam unul pe altul; nu i-am vorbit niciodata tatal de rau si nici el pe mine ( sau pe actualul sot ). Rezultatul e ca avem un copil echilibrat si vesel si care reuseste sa ne lumineze viata tuturor. Evident ca in acest caz rolul tatalui vitreg e mai limitat, dar nu cred ca asta ar trebui sa genereze frustrari.” (Danet)

 “Cosmin avea doi ani cand l-a cunoscut pe actualul meu sot. Tatal lui biologic nu si-a dat interesul si nu s-a implicat in cresterea si cunoasterea lui Cosmin astfel ca al meu baiat era foarte dornic de prezente masculine.
Cand avea el 4 ani ne-am casatorit iar acum (face 7 ani pe 30 iulie) nu concepe viata fara el, fara sotul meu. Initial a fost destul de simplu: sotul meu a avut bunul simt sa nu se implice in educatia lui intelegand sentimentul de mama-leoaica insa usor-usor a luat atributii de tata. Face lectiile cu el, sotul meu ii citeste povesti, se tin in brate iar Cosmin desi ii zice pe nume in fata in discutiile cu alti el este "my daddy". Cosmin nu doreste sa plece nicaieri fara el, i-am oferit sa mergem in Romania doar eu si copiii o perioada si a zis ca nu merge fara sotul meu. Eu zic ca se poate insa cu foarte multa diplomatie de ambele parti. (Luna 1)

 “Tatal meu natural a murit cand mama mea era insarcinata cu mine in 5 luni...a facut infarct!!Au trecut doi ani..si s-a recasatorit!!!A avut noroc,pot spune,pt ca a intalnit o persoana sufletista,care a acceptat situatia..pt ca mama pornea la drum cu 2 copii!!Pe atunci fratele meu avea 9 ani iar mama s-a sfatuit cu el in luarea deciziei de a se casatori ....Imi povestea mama ca i-a spus fratelui ca ii poate spune pe nume si ca nimeni nu va inlocui niciodata locul tatalui lui (Fratele avea 7 ani cand a murit,deci il stia destul de bine)...dar a ramas placut surprinsa ca acesta sa ii spuna: Nu pot sa ii spun tata dar vreau sa ii zic tatutu(chiar si acum ii zice asa chiar daca are 30 de ani)! Intre timp au avut si o fetita impreuna, sora mea mai mica, dar nu au fost niciodata in familie reprosuri cu privire la copii, sa se faca diferente sau sa ii reproseze ceva mamei atunci cand mai faceam eu sau fratele vreo prostiuta de copii, in ideea ca suntem copii ei. Ne iubeste la fel iar eu sunt febletea lui..pt ca am fost foarte apropiata de el. Plange si acum dupa mine.. vorbim foarte mult... Ne-au sustinut intotdeauna pe toti la fel...ne-au facut nuntile la amandoi pana acum....a fost pe rand cel mai mandru socru mare si apoi socru mic...!!! Mama nu a ascuns niciodata nimic de el chiar daca faceam greseli si asta cred ca a facut foarte bine!!! Stiu ca sunt un caz fericit si sunt foarte mandra de familia mea atunci cand cineva care nu stie adevarul si il afla, ramane cu gura cascata!! Pt ca acest TATA stie sa ne dea liniste si iubire chiar si acum, doar privindu-l in ochi!!!” (Maria)

autor: Andreea Demirgian si comunitatea Desprecopii.com,  Toate drepturile rezervate, Desprecopii.com 2009

 Comunitate, Forumuri recomandate

Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)
In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate.

Bolile copilului

Toate bolile aici>

Articole despre psihiologia copilului

Mai multe despre psihologia copilului aici >

Sanatatea familiei (lucruri care ne privesc pe toti)

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Ultimile 4 comentarii

  1. maria
    mariatrimis la 1/11/2013

    am cunoscut un barbat la varsta de 19 ani care la vremea respectiva avea 36 ani,era divortat si avea un copil de 12 ani.un baiat.copilul locuia cu el ,nu a vrut sa mearga cu mama lui.am inceput sa iesim impreuna,noi doi,noi trei,cum era bine.dupa 7 ani de relatie ok si cu tatal si cu copilul ne-am casatorit.eu 25 de ani el 43 de ani ,copilul 19 ani.toate bune.dupa casatorie prima greseala a mea:am acceptat ca soacra mea sa locuiasca cu noi.bunica copilului.apoi a aparut pe lume copilul nostru.fericire maxima.apoi au aparut in viata celui mare femeile.cel mare care acum are 26 ani .si atunci au inceput problemele.si-a gasit una perversa rau care a vazut situatia materiala foarte buna in care familia mea este la ora actuala si a inceput sa sape.incet si sigur .am ajuns in asa hal incat i momentul de fata copilu care acum e si el tata la randul lui,sa vorbeasca despre mine in fata tatalui lui cu ura si si-a exprimat dorinta foarte clara ca noi doi sa divortam ca eu acum nu mai sunt buna pentru tatal lui.dupa ce am muncit impreuna atatia ani si am crescut doi copii impreuna,acum cand noi am refuzat sa-i dam anumite sume banesti impresia copilului este ca eu nu sunt de acord cu ceea ce doreste el.acum ma gandesc foarte serios la divort pentru ca simt ca situatia aceasta este deja prea mult pentru mine.desi sotul meu intotdeauna a fost alaturi de mine si m-a sustinut.nu pot sa cred cat te poate schimba o femeie in reltia cu niste parinti care te-au crescut su ti-au oferit totul pe tava.unde mai e dreptatea??????

    Raspunde la acest comentariu
  2. ANA
    ANAtrimis la 15/6/2012

    Va rog ajutor!!!!!!! Viata impreuna cu sotul meu a fost minunata pana a aparut copilul lui.De un an incoace viata mea a devenit un calvar.Are 16 ani si e un demon care ma preseaza in fiecare zi.Iar tatal lui a inceput sa fie total impotriva mea fapt pentru care am ajuns sa ne despartim din cauza copilului lui.Luni de zile a mintit si ma vorbit pe la spate iar tatal lui a inghitit tot sa zic asa.Cand ii spuneam ceva imi raspundea urat si pana la urma mia recunoscut in fata ca a lucrat totul impotriva mea eu cerandui deja sotului sal trimita la mama lui.Spunetimi va rog ce sa fac?Sunt disperata.Copilul asta ma facut sal urasc de moarte. Astept rasp voastre.

    Raspunde la acest comentariu
  3. cipri
    cipritrimis la 20/7/2011

    Tatal ,mama vitrega nu este bine sa se implice in ceva ce nu este al lui numit copil .Toate frustrarile raportate la partener vor cade pe copil ,el va indura nebunia oamenilor maturi ,idioti ,josnici si infecti . Va creste inrait copilul ,cand va fi matur va fi un om rece,dur ,ca o stanca , in ochii lui luma va fi o atrocitate de oameni idioti la fel ca parintii lui. Mai bine infiat decat crescut de un tata vitreg , oricand un copil maltratat ca matur poate savarsi o crima la nervi ,cand este violent este crud ,dur .La nervi nu isi bate nevasta si sparge toate bucataria , la maturitate apar refulari greu de descris axate pe tradarea dragostei lui din trecut .Copilul lipsit de un parinte nu isi va iubi fratii naturali , mai repede va oferi ajutor unor straini.VIOLENTA NASTE CRIMINALI !!!! viitori louitori ai puscariilor ,este rezultanta societatii creata din ratati infecti ,idioti si prosti,din cauza asta pedofilii ajunsi ni puscarii au mult de suferit ,vor fi jupuiti de vii ,vor fi batuti ,maltratati ,scalpati ,violati ,pe strada daca vad ca un sot isi bate sotia eu personal il omor , tata uneori o batea pe mama si cand il vad pe acel strian smecher io trag in freza , autoritatea la mine nu are sens ,idee de Dumnezeu ,morala , om drept , justitie ,politie ,jandarmerie , gurvern , unde erau autoritatil astea idioate cand eu eram mic si imi iubeam un tata care nu stiam ca este al meu , unde erau autoritatile ??? era in p... , astfel matur ma simt jignit sa imi zici de Dumnezeu , morala cand ele se aplica in functie de cum se scoala p.... . Uneori in urma batailor ma ismteam vinovat de ceva ,nici eu nu stiam de ce , si ma refugiam in bibliotca ,acel refugiu era casa mea . Oamenii maturi trebuie sa fie cu luare de seama sa nu creeze monstri in societate ,tot ce vedeti bine sau rau este rezultatul societatii anterioare traite azi , daca azi exista multi parinti vitregi care au comportamente deviante ,posibil pste 20ani sa vedem pe strazi oameni maturi reci si duri , destramarea ideeii de familie integre poate destabiliza un STAT ,un stabiliment sau o natiune .Copilul este o fiinta complexa cu sentimente , ratiune ,logica , daca in fata bisericii ii dai doua palme cand este mic , matur va asocia pe preoti cu acele palme ,copii batuti care se sinucid o fac din cauza refularii propiei iubirii raportate la parinti ,nemaisuportand acea povara iubirea lor se revarsa inspre autodistrugere personala pentru a nu mai rani el insusi pe altii .Intodeauna cand sunteti violenti cu un copil el se va simtii vinovat , cand se va maturiza si va intelege jocul infect va deveni un posibil criminal ,posibil sa isi transeze parintele vitreg sau sa isi omoare propii frati naturali , matur va deveni dusmanul propiei familii ,in afara de ciorba , o paine , un pantof nu vor primi nimic ,exact ce a primit el va returna ,daca refuza partea materiala acel om matur reprezinta un pericol , este un semnal ca a inteles jocul real , el insusi fiind matur poate judeca actiunile savarsite in trecut ,cantitatea de nedreptate va fi atat de mare incat individul la nervi poate sa rupa o usa ,sa sparga un birou ,si daca alt mascul sa ii faca figuri sa ii rupa toate oasele intrand in ROLUL PARINTELUI VITREG SI VICTIMA FIIND COPILUL ,adica suprarile copilariei tinute in mainile maturitatii , acei nervi din trecut in trup de matur naste un monstru dur , care nu are mila ,si daca il omori va rade satisfacut , acea satisfacere interna este MAI BATUT si ce daca ? oricum nu am autoaparare,sunt copil , suna in mintea de 30ani , si cand apar crizele victima incepe sa planga , victima obligatoriu trebuie sa fie barbat , in nici un caz batran , femei sau copil , dar un mascul cu autoaparare o va incasa oricand ,oricand un mascul cu autoaparare va incasa un topor in cap ,sau o batai la masa ajungand cu fata in supa ,acest individ va fi dispus sa isi injure o ruda in public ,sa ia un politist de gat sau sa ii zica preotului sa o s... bine , siti pe cine va da el vina in interiorul lui ? raspuns : pe parintele sau vitreg , si daca isi va impusca fratele in cap ,vinovat este parintele vitreg din copilarie , si daca va jefui o banca ,nu are nimic ! degeaba legea zice , esti condamnat ! el va zice in sinea lui , cand eram copil unde erati jigodiilor ,bagamias pula in mamele voastre de ratati ? el va fi in continuu in rolul de copil mic la varsta de 20 25 30 40 50 60 ani pana la deces.Aceste lucruri poate crea bataile oferite de un parinte vitreg .creeaza mafiotii de maine , criminalii de maine ,infractorii de maine ,vinovat este tata ! Oamenii maturi din proces de acelasi sex cu el si sexul parintelui sau vitreg sunt una cu parintele vitreg , ura copilului impotriva tatalui vitreg se mareste devenind ura impotriva societatii , din societate este extras doar sexul tatalui ,varsta lui , aceeasi sunt una cu dusmanul sau din copilarie , oricand acel om matur va putea ucide un ins de sex masculin 25-45ani .Acel om nu isi va iubi mama la maturitate ,fratii ,rudele , vor fi toti dusmanii lui ,pentru ca nu iau luat partea apararii el fiind lipsit de autoaparare in fata omului matur numit Drac , si unde este dreptatea atunci ? ,cand judecatorul ii zice ,esti condamnat la 20ani de detentie ! maturul il priveste ca pe tatal sau vitreg si in cand ii zice sa imi sugi p.... fiind un corespondent al tatalui vitreg , el detinand puterea si el detinutul fiind copil lipsit de autoaparare si jocul continua dintre autoritate si atrocitate , Tatal care detine intreaga putere si copilul care nu are o putere s ail denunte si sa fie extras din familie ,astfel el va respecta autoritatile de stat , gandind : in copilarie legea ma ajutat ,nu ma lasat in fata monstrului , atunci acel copil va fi unul model si nu un criminal sau viitor criminal in devenire din cauza unor crize de nervi razlete

    Raspunde la acest comentariu
  4. lisaelisa
    lisaelisatrimis la 4/3/2009

    Rufus, toata stima din partea mea.Putini reusesc ceea ce ati reusit voi.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII