- vei citi:
Grupele sanguine - să le înțelegem mai bine
Sistemul de grup sanguin ABO
Factorul Rh al sângelui (Rhesus)
Sistemul imunitar și grupa sanguină
Bariera placentară
Amestecarea sângelui
Testul Coombs indirect (Test antiglobulinic indirect)
Icterul
Anemia
Encefalopatia bilirubinică sau icterul nuclear
Efecte pe termen lung
Avortul
Prevenirea bolii hemolitice
Monitorizare atentă
Transfuzia de schimb

Este foarte posibil ca copilul să aibă grupa sanguină a tatălui

Pentru a înțelege această varietate de reacții, este important să afli mai multe despre tipurile de sânge și cum sunt moștenite. Este important să ne amintim, însă, că cromozomii de la mamă și tată sunt prezenți la crearea copilului, astfel încât este foarte posibil ca copilul să aibă grupa sanguină a tatălui dar să nu fie întotdeauna compatibilă cu a mamei. De asemenea, este important să înțelegem cum funcționează sistemul imunitar, deoarece acesta are o influență importantă asupra simptomelor care apar atunci când mama și bebelușul au grupe sanguine diferite.

Dar, de asemenea, este important să știm că este perfect posibil să evităm toate aceste pericole. Mulți medici încurajează acum testele de sânge atât pentru mamă cât și pentru tată, pentru a ajuta la calcularea riscurilor. În unele țări, aceste teste sunt chiar obligatorii.

Grupele sanguine - să le înțelegem mai bine

Oricine a făcut un test de sânge va vedea că rezultatele testului vor fi o combinație de una sau două litere și fie un semn pozitiv sau negativ. Fiecare dintre acestea reprezintă de fapt prezența sau absența unor proteine ​​distincte, cunoscute sub numele de antigene, localizate la suprafața globulelor roșii ale fiecărei persoane. Aceste proteine ​​de suprafață sunt printre lucrurile care ajută organismul să-și distingă celulele „proprii” de cele ale unui alt organism, posibil dăunător. Ține cont de acest lucru, deoarece vom reveni când vom discuta despre sistemul imunitar.

Literele indică tipul ABO al persoanei, în timp ce simbolul pozitiv sau negativ indică tipul Rh-ului. Un bebeluș moștenește jumătate din gene care determină tipul de sânge de la mama, iar cealaltă jumătate de la tata. Unele dintre aceste gene sunt dominante, ceea ce înseamnă că vor fi prezente la bebeluș, iar altele sunt recesive, ceea ce înseamnă că, dacă sunt asociate cu o genă recesivă, nu vor apărea deloc și un bebeluș va trebui să moștenească ambele gene recesive pentru avea acel tip de sânge specific. Ca regulă generală, prezența oricărui antigen este o genă dominantă.

► Citeste detalii aici Esti insarcinata? Afla ce grupa de sange ai. Iata cum poate afecta grupa sanguina sarcina dar si copilul.

Sistemul de grup sanguin ABO

Cele 3 gene alele în sistemul ABO (A, B şi O) determină patru fenotipuri: A, B, AB şi O. Acestea determină practic prezența sau absența a două antigene specifice: antigenul A și antigenul B. O persoană care are grupa sanguină A are doar antigenul A, iar o persoană cu grupa sanguină B are doar antigenul B. O persoană cu grupa sanguină AB are ambii antigeni, în timp ce o persoană are grupa sanguină O nu are nici unul.

Sistemul de grup sanguin ABO este o problemă frecventă atunci când primești sânge pentru o transfuzie. De regulă generală, transfuzia de sânge se face doar între persoane de același tip ABO. În cazuri de urgență, cu toate acestea, poate fi posibilă transfuzia încrucișată, atât timp cât se respectă un set specific de reguli. Cu toate acestea, tipul ABO este rareori o mare problemă pentru mamele însărcinate și bebelușii lor, cu excepția cazului în care mama are un sistem imunitar hiperactiv sau copilul este născut prematur.

- de citit pe larg: Factorul Rh in sarcina

Factorul Rh al sângelui (Rhesus)

Factorul Rh al sângelui (Rhesus) indică practic prezența unui singur antigen pe suprafața globulelor roșii. Prezența acestei proteine determină Rh-ul pozitiv, iar absența sa, Rh-ul negativ. Antigenul Rh este o genă dominantă și este prezent la 8 din 10 persoane. Chiar dacă factorul Rh este determinat doar de un singur antigen, acesta cauzează adesea mai multe probleme în timpul sarcinii sau după naștere, decât la tipul ABO.

Majoritatea femeilor care sunt Rh pozitive nu ar trebui să aibă probleme cu copilul, chiar dacă bebe este Rh negativ. Cu toate acestea, femeile care sunt Rh negative, pot avea dificultăți în sarcinile cu copii Rh pozitivi. Dacă tatăl este Rh pozitiv, există șanse ca copilul nenăscut să fie și el Rh pozitiv. În acest caz, poate fi necesară testarea grupei sanguine a copilului sau, poate, începerea tratamentului preventiv, mai ales dacă cuplul dorește să aibă mai mult de un copil. Mama poate duce prima sarcină fără probleme, dar a doua sarcină cu un copil Rh pozitiv poate fi problematică.

Sistemul imunitar și grupa sanguină

Cum spuneam deja, antigenele sunt substanțe pe care organismul nu le recunoaște ca fiind proprii, ceea ce determină un răspuns imun din partea lui, care vizează neutralizarea și eliminarea lor. Lucrul care face ca antigenele să fie o preocupare este sistemul imunitar. Acum, sistemul imunitar funcționează pentru a proteja organismul de invadatorii străini, adesea de bacterii, virusuri, protozoare sau ciuperci care pot dăuna celulelor corpului. Un mecanism prin care sistemul imunitar funcționează este prin detectarea de antigene pe aceste celule invadatoare. Dacă o celulă imună se întâlnește cu o celulă care are un antigen necunoscut, va produce substanțe minuscule numite anticorpi.

Anticorpii se încadrează în antigene specifice precum o cheie în propriul lacăt. Odată ce se atașează de antigen, o vor distruge sau vor marca celula ca țintă pentru celulele imune mai dure. Totuși, producția de anticorpi poate dura. Drept urmare, dacă un microorganism complet nou afectează organismul, poate dura ceva timp până când corpul va putea lupta. Odată expus la antigen, totuși, organismul va putea produce anticorpi împotriva lui mult mai rapid.

Bariera placentară

Contrar credinței populare, cu toate acestea, sângele mamei și al bebelușului nu se amestecă în pântec. Acesta este separat doar de bariera placentară, care este totuși subțire. Această barieră nu permite celulelor sanguine materne și fetale să treacă de o parte și de alta. Dar, deoarece bebelușul este dependent de mamă, aceasta permite traversarea substanțelor mai mici precum oxigenul și nutrienții din alimente. Un alt set de "lucruri minuscule" care au voie să treacă de bariera placentară sunt, întâmplător, anticorpii. Dar ei sunt necesari, deoarece acești anticorpi îl pot proteja pe cel mic împotriva infecției la începutul vieții. La urma urmei, sistemul imunitar al nou-născutului nu va fi dezvoltat pe deplin până la vârsta de aproximativ patru luni. Prin urmare, acești anticorpi sunt mai mult decât necesari. Asta, cu excepția cazului în care identifică greșit celulele bebelușului ca invadatori și le vizează spre distrugere.

Amestecarea sângelui

Deci, dacă bariera placentară ține separat sângele mamei de cel al bebelușului, de ce antigenele sunt o problemă? În timpul nașterii, pe măsură ce placenta se detașează de uter, o parte din sângele placentar al bebelușului ajunge în cele din urmă să se amestece cu cel al mamei, indiferent dacă este o naștere vaginală sau o cezariană. Se întâmplă chiar și la mamele care au un avort spontan. Dacă este necesară o procedură de diagnostic care implică puncție placentară, cum ar fi cu o amniocenteză, mama ar putea fi, de asemenea, expusă sângelui copilului.

De obicei, acest lucru este în regulă. Dar dacă mama are o grupă sanguină diferită, mai ales dacă este Rh negativă, iar celulele bebelușului au un antigen străin, de exemplu dacă cel mic este Rh pozitiv, acest lucru ar putea complica problema. Corpul mamei ar putea produce anticorpi împotriva sângelui bebelușului și, deoarece mama nu este expusă la antigene până la prima naștere, doar atunci când este însărcinată pentru a doua oară ar putea să apară probleme.

Testul Coombs indirect (Test antiglobulinic indirect)

Mamele care sunt suspectate de a avea anticorpi împotriva grupei sanguine a bebelușului, probabil din cauza unui avort anterior, pot fi testate prin ceea ce se numește test indirect Coombs. Pentru acest test, trebuie prelevată o probă de sânge de la mamă. Sângele este apoi prelucrat astfel încât să rămână doar un lichid limpede, cunoscut sub numele de ser. Aceasta este apoi expus celulelor roșii din sângele bebelușului.

Aceasta implică de obicei testarea unei probe Rh pozitive împotriva serului unei mame Rh negative. Dacă apare aglutinarea, testul este pozitiv, asta înseamnă că mama are anticorpi împotriva grupei sanguine a bebelușului. Deoarece acești anticorpi minusculi, spre deosebire de celulele roșii din sânge care poartă antigen, pot trece prin bariera placentară, pot provoca același fel de reacție în sângele bebelușului. Și, după cum te aștepți probabil, acest lucru poate duce la o mulțime de probleme care implică descompunerea globulelor roșii ale micuțului.

Icterul

Boala hemolitică a nou-născutului este termenul medical pentru momentul în care celulele sanguine ale bebelușului sunt distruse de anticorpii din sângele mamei. Atunci când globulele roșii se descompun, unul dintre produsele secundare este bilirubina. Bilirubina este un pigment galben care, în cantități mari, poate irita țesutul corpului. Culoarea bilirubinei este motivul pentru care unul dintre semnele principale ale bolii hemolitice este icterul.

În unele cazuri, acest icter nu este atât de grav. Dacă există prea multă bilirubină în sânge, cel mic ar putea avea nevoie de fototerapie, un tratament în care este plasat sub o lumină specială. Această lumină ajută la descompunerea și eliberarea bilirubinei de pe piele, astfel încât să nu provoace daune. Bebelușii prematuri și cei cu incompatibilitate de Rh pot avea cazuri mai grave ale bolii hemolitice. Bebelușii născuți la termen și cei cu incompatibilitate ABO au mai multe șanse de a avea cazuri mai ușoare. Totuși, acest lucru poate depinde de situație.

- de citit pe larg: Icterul la nou-nascuti

Anemia

Dacă se descompun prea multe globule roșii (eritrocite – celule sangvine care transportă oxigenul adecvat către organe), cel mic poate suferi de anemie - atunci când nivelurile de celule roșii ale sângelui sunt mici. Celulele roșii din sânge sunt vitale pentru funcționarea normală a corpului. Celulele roșii conțin hemoglobină – o proteină bogată în fier care dă sângelui culoarea roșie. Hemoglobina permite celulelor roșii să transporte oxigenul de la plămâni către toate zonele corpului și să transporte dioxidul de carbon din alte zone ale corpului către plămâni pentru a fi expirat (exalat) din organism.

Oxigenul este esențial pentru viața celulară. Când celulele stau prea mult timp fără oxigen, mor. În cazuri grave, când descompunerea globulelor roșii este prea rapidă, organele vitale pot fi grav deteriorate.

- de citit pe larg: Anemia la bebelusi: simptome si tratament

Encefalopatia bilirubinică sau icterul nuclear

Unul din riscurile nivelurilor prea ridicate de bilirubină în sânge este o complicație numită kernicterus sau encefalopatie bilirubinică (sau icter nuclear). Aceasta este practic o afecțiune în care creierul este deteriorat din cauza bilirubinei - bilirubina poate fi neurotoxică sau toxică pentru celulele nervoase și ale creierului, în cantități mari. Când icterul la nou-născut este netratat prea mult timp, apare această complicație.

Un copil ce are encefalopatie bilirubinică va fi inițial letargic, sau va dormi mult și nu se va hrăni bine. Dacă starea progresează, va fi foarte iritabil, va avea rigiditate musculară (afectarea tonusului muscular) sau dificultăți de menținere a poziției. În unele cazuri, copilul poate avea, de asemenea, febră, mai ales dacă centrul de termoreglare a creierului este afectat. În etapele ulterioare, poate dezvolta convulsii.

Efecte pe termen lung

Când este detectată și tratată precoce, boala hemolitică se va rezolva rapid și nu vor apărea complicații grave. Cu excepția cazului în care, desigur, copilul are un caz deosebit de grav, în care va fi necesar un tratament agresiv. Bebelușii care au dezvoltat o anemie severă din cauza bolii hemolitice pot întâmpina probleme cu splina și ficatul. De asemenea, pot întâmpina probleme cardiovasculare sau neurologice.

Bebelușii cu encefalopatie bilirubinică pot avea probleme cu mișcarea. Unii ar putea prezenta tulburări musculare sau spasme, în funcție de ce parte a creierului a fost afectată. De asemenea, pot dezvolta probleme cu auzul. Este posibil ca alți bebeluși să nu poată mișca corect ochii. În plus, pot întâmpina probleme de învățare sau dezvoltare mai târziu. Dacă copilul a avut oricare dintre aceste complicații, prin urmare, este important să monitorizezi dezvoltarea sa de-a lungul anilor, astfel încât orice probleme să poată fi abordate din timp.

Avortul

Incompatibilitatea grupei sanguine poate însemna că mama este în pericol de avort. Fătul începe să dezvolte un sistem circulator și produce globule roșii. Odată ce aceste globule roșii „străine” sunt detectate de anticorpii materni, aceștia le pot ataca. Acest lucru poate duce la un avort sau, dacă sarcina este avansată, la moarte neonatală. Din această cauză, mamele care au frecvent avorturi pot să facă un test de sânge, mai ales dacă nu au avut acces la îngrijiri medicale. O mamă cu grupa sanguină O sau cu Rh negativ riscă să aibă avorturi frecvente, mai ales dacă partenerul ei are grupa sanguină cu antigen pozitiv.

În cazuri mai blânde, sarcina poate fi dusă la termen și bebelușul se poate naște viu. Cu toate acestea, există riscul apariției bolii hemolitice, în perioada de după naștere.

- de cititi pe larg: Cele mai frecvente 5 cauze ale avortului spontan

Prevenirea bolii hemolitice

Una dintre cele mai bune metode de prevenire a bolii hemolitice a nou-născutului începe cu părinții, care trebuie să facă un test de sânge pentru aflarea grupei sanguine. Poate fi util să cunoaști și grupele sanguine ale bunicilor. După ce medicul știe aceste grupe, este destul de ușor să calculeze șansele copilului de a avea anumite grupe sanguine.

Dacă posibila incompatibilitate este detectată din timp, medicul poate da mamei imunoglobulină intravenoasă sau IVIG. Aceasta suprimă producția de anticorpi de către mămică împotriva globulelor roșii ale bebelușului. Cu acest tratament, este posibil să existe sarcini fără complicații, chiar și cu incompatibilitate de sânge. Desigur, acest tratament este cel mai bine făcut înainte ca mama să nască primul copil.

Monitorizare atentă

Dacă totuși este prea târziu pentru ca mama să primească tratament cu imunoglobulină și este foarte probabil ca sistemul ei imunitar să vizeze globulele roșii ale fătului, este important ca fătul să fie monitorizat pentru posibile complicații. În unele cazuri mai blânde, simptomele nu se vor prezenta în timpul sarcinii. Acest lucru se datorează faptului că placenta este încă capabilă să ia bilirubina și să o readucă la circulația maternă, unde ficatul mamei o metabolizează în ceva mai puțin dăunător. Cu toate acestea, dacă distrugerea este atât de rapidă încât are drept consecință anemia, fătul poate prezenta mărirea ficatului și a splinei. În unele cazuri, aceasta va duce la inflamarea țesuturilor fătului, o afecțiune periculoasă numită hydrops fetalis.

Dar, cu toate că cel mic nu prezintă simptome în timpul sarcinii, nu înseamnă că acestea nu vor apărea în timpul nașterii. La nou-născut, s-ar putea ca ficatul încă imatur să nu poată prelucra sarcina bilirubinei la fel de bine ca mama. În acest caz, boala hemolitică se poate dezvolta după naștere.

Transfuzia de schimb

În cele mai severe cazuri de boală hemolitică, copilul va necesita un tratament mai agresiv numit transfuzie de schimb. Transfuziile de schimb înlocuiesc sângele bebelușului cu globule roșii cu Rh negativ.

Ca în orice procedură de această scară, există riscuri. Cel mic poate prezenta coagularea sângelui sau dezechilibre în compoziția acestuia. Din fericire, datorită terapiei preventive IVIG și a controalelor prenatale mai accesibile, această procedură este acum foarte rar realizată.

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️