Nașterea la Sibiu: am închis ochii și m-am lăsat ghidată de vocea moașei. O naștere de nota 10 la Spitalul Județean Sibiu

Nasterea la Sibiu: am inchis ochii și m-am lasat ghidata de vocea moasei. O nastere de nota 10 la Spitalul Judetean Sibiu

Nașterea la Sibiu: am închis ochii și m-am lăsat ghidată de vocea moașei. O naștere de nota 10 la Spitalul Județean Sibiu

Eram la a treia nastere iar fiecare e diferita. Iar femeia aia pe care nu o mai văzusem în viața mea era lângă mine, imi monitoriza contractiile, pulsul bebelinei, ma invata cum sa stau, cum sa împing, cum sa ma tin de ceva, cum sa respir... imi povestea lucruri care ma binedispuneau... A contat mult si enorm... După aproximativ o oră am ajuns la concluzia că... e timpul.

Am urcat sus... m-a verificat, a zis da, rămânem... cumva, dupa durerile alea as fi zis... era si timpul. Dar... gandindu-ma la cat de bun a fost dumnezeu cu mine si de cat chin m-a scutit... Chiar nu am zis nimic... nu as fi putut nici de rusine. Vorbisem de înainte cu ea... i-am zis: vreti sa ma tăiați? Si ea a zis asa... Acum, la a treia nastere? Chiar nu vreau. Dacă asculți si faci exact cum iti spun cred ca nu va fi nevoie.

Era Dumnezeul meu in acele momente, am împins si in timpul împinsului respectiv scoteam efectiv un sunet de durere maximă... nu țipam, nu era voit... ieșea pur si simplu din gura mea cauzat de efortul ala maxim, iar aer nou, iar împins puternic, dar puternic se tot si am simtit cum iese... am simtit cum o sucește si răsucește si iese toooata afara. A fost cea mai mare ușurare. Durerea din timpul expulziei parca a fost cea mai puternică dintre toate cele 3 nasteri. Era o durere, usturime, arsura. Toate combinate, în același timp... intre prima si a doua contractie... cand capul era iesit si urma restul am resimțit din plin senzația mai sus descrisă. Imediat am întrebat... m-ati tăiat? A zis Nuu... M-am rupt? A zis nu... superficial a crăpat putin pielea. Ce fericire!

Am asteptat si placenta... la următoarea contractie a iesit si ea... A fost o nastere de nota 10! Dar 10! Din toate punctele de vedere.

vei citi:
Si cand pleci la spital?
La a treia nastere totul e diferit
Ma dilat fără contractii??
Am închis ochii și m-am lăsat ghidată de vocea moasei

nastere vaginala

Si cand pleci la spital?

40 de saptamani si 4 zile, luni, 20.09.2021, ora 04:00 - prima contractie adevarata... mega obosită, nu o iau in seama, ma rog repede sa fie ceva trecător sau sa fi visat si ma bag din nou la somn... 04.10, aceeasi poveste... Si tot asa din 10 in 10 minute pana la ora 06.00, cand am decis să merg să îmi trezesc soțul. L-am trezit, de fapt m-a simțit că m-am dus lângă el, m-a intrebat daca am contractii si la aflarea răspunsului a spus îngrijorat: si cand pleci la spital?

Eu eram extrem de calmă, pentru că aveam contractiile la 10 minute... de la ceilalți doi copilași stiam ca trebuie sa fie la 5 minute ca sa mergi la spital si sa fie "ceva".

Ridicându ne din pat, stand la povesti am realizat ca contractiile au cam dispărut, si mai aveam cate una din cand in cand scurtă si prea putin dureroasă. Am mai cerut păreri în stânga și în dreapta... toți imi spuneau sa stau, sa mai stau, sa mai astept pana sa mă duc la spital. Pana si eu si sotul eram in dubii daca sa ma duc sau sa mai astept...

Pana la urma, mai mult la insistențele soțului, a sunat-o pe nasa fetiței celei mari sa vina sa ma ia, si sa ma duca la maternitate. A venit, dar a venit chitita sa ma întrebe...sigur vrei sa mergi de acum , în loc să stai cu contractii asa rare aici in patul tau, vrei sa mergi sa stai pe acolo mult? Ca eu sunt patita... eh... asa fata in fata chiar m a pus pe gânduri și am zis... na... stai sa vorbim...poate nu mai merg... ea drăguță, s a oferit sa ma duca pe la ora 13, 13 jumate eventual... fiind ora 11 cand a venit.

Chiar și pe soț l-a pus pe gânduri și cu gura mai mult goală decât plină a spus... are dreptate, mai stai.

Am început o mare dezbatere cu argumente pro si contra, am povestit mult... vreo ora... o ora si fix 3 contractii si alea usoare... ora la finalul căreia am decis... plecam. Plec... mai bine sa fiu monitorizata.

În sinea mea eram foarte dezamăgită pentru ca la prima nastere am ajuns la spital cu dilatatie 8 după 30 min de dureri, iar la a doua cu 6, tot după 30 min.

La a treia nastere totul e diferit

Acum era diferit... începuseră de la 4, era aproape 12....eram sigura ca nu am dilatatie si neavând contractii mai dese sau mai puternice...Chiar nu aveam speranțe .

Dezlipirea din brațele dragilor mei a fost dureroasă... am plâns toți... Chiar Si băieții 😬 a fost teribil si nu as mai vrea da retraiesc vreodată acel sentiment. După ceva timp, prin orașul extra mega super aglomerat atunci, am ajuns la spital.

M-am dilatat fără contractii??

Dezamăgită toată, bat la usa, răspunde, am contractii la 10 minute adică am avut nu mai am si un aa, deci s-au rărit nu s-au indesit... am ajuns cumva sus pe masa, m-a consultat o rezidenta super drăguță. Si... si ... zic... spuneti... Stiu deja... dilatatie 6, 6, 7 chiar... vai... am crezut ca sar de pe masa de fericire... Deci nu a fost în zadar, nu degeaba am venit nu degeaba am avut acele dureri...

Si zic... ia stati putin... adică, cum? Eu.... eu ma dilatez fără contractii? Si zice...aveti contractii, dar nu le simțiți, sunt foarte usoare, sunteti o norocoasă...daca ar naste toate femeile ca dvs.... ce mai... deja zburam, dipa ecografie si schimbatul la garderoba.. am mers în sala de travaliu.. am intalnit o super super moașa...căreia îi datorez totul.. După impresia foarte plăcută pe care mi a lăsat o moașa, pus rapid oxitocina si iarăși rupt rapid apa ca ajunsesem la dilatatie 8, am ajuns din nou în sala de travaliu... moașa, foarte drăguță...

Si ea cu mine... sa ma învețe cum e mai bine sa respir după părerea dansei si daca vreau sa o ascult... am vorbit repede repede cu copiii, cat am mai putut si apoi au urmat 30 de minute de contractii puternice... Si dese... dar puternice... uneori veneau 2 succesive urmate de câteva minute de liniște... cate minute? Cine stie?

Femeia aia pe care nu o mai văzusem în viața mea era lângă mine, imi monitoriza contractiile, pulsul bebelinei, ma invata cum sa stau, cum sa împing, cum sa ma tin de ceva, cum sa respir... imi povestea lucruri care ma binedispuneau... A contat mult si enorm... După aproximativ o oră am ajuns la concluzia că... e timpul.

Am urcat sus... m-a verificat, a zis da, rămânem... cumva, dupa durerile alea as fi zis... era si timpul. Dar... gandindu-ma la cat de bun a fost dumnezeu cu mine si de cat chin m-a scutit... Chiar nu am zis nimic... nu as fi putut nici de rusine. Vorbisem de înainte cu ea... i-am zis: vreti sa ma tăiați? Si ea a zis asa... Acum, la a treia nastere? Chiar nu vreau. Dacă asculți si faci exact cum iti spun cred ca nu va fi nevoie.

Am scăpat si de clisma, am uitat sa mentionez, alt motiv pentru care am prins aripi. Mi-a zis asa... eu prefer mai bine tare decât moale :)))))))

Am închis ochii și m-am lăsat ghidată de vocea moasei

Uscată eu sus, mi-a spus: Acum sa fi atentă, poate sa iese din doua contractii daca asculți întocmai sau în două ore daca nu te concentrezi... am apucat sa zic, ce doua oreee si... A venit... A venit prima contractie. Am închis ochii și m-am lăsat ghidată doar de VOCEA EI. Mai erau si alte voci în încăpere, m am concentrat sa nu aud pe nimeni, doar pe ea. Am împins exact cat mi-a spus ea... am tras aer nou exact cand mi a spus ea..am tras de pat de simteam ca imi rup încheieturile si efectiv imi ies ochii prin acel împins, dar....... am reușit. O prinsese de capsor... Mi-a si zis.. simți că am prins si ca am capsorul ei in mana? Am zis da....scurt. nu am apucat altceva pentru ca a venit a doua contractie. A doua, puternică... cea mai cea... din nou am ascultat întocmai.

Era Dumnezeul meu in acele momente, am împins si in timpul împinsului respectiv scoteam efectiv un sunet de durere maximă... nu țipam, nu era voit... ieșea pur si simplu din gura mea cauzat de efortul ala maxim, iar aer nou, iar împins puternic, dar puternic se tot si am simtit cum iese... am simtit cum o sucește si răsucește si iese toooata afara. A fost cea mai mare ușurare. Durerea din timpul expulziei parca a fost cea mai puternică dintre toate cele 3 nasteri. Era o durere, usturime, arsura. Toate combinate, în același timp... intre prima si a doua contractie... cand capul era iesit si urma restul am resimțit din plin senzația mai sus descrisă. Imediat am întrebat... m-ati tăiat? A zis Nuu... M-am rupt? A zis nu... superficial a crăpat putin pielea. Ce fericire!

Am asteptat si placenta... la următoarea contractie a iesit si ea... A fost o nastere de nota 10! Dar 10! Din toate punctele de vedere.

► Citeste si Epidurala la nastere. Iata care sunt beneficiile si riscurile unei astfel de anestezii.

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail  si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!

Alte povestiri despre nastere

Nasterea in timp de pandemie - jurnal de nastere

Am nascut la Suceava si sunt norocoasa ca am scapat cu bine - jurnal de sarcina

Nasterea naturala. Ar fi cazul sa impingi - jurnal de nastere

Nu recomand cezariana - spune Anca Serea, la a sasea nastere

Cand nasterea naturala se transforma brusc in cezariana - povesti de nastere

Forumuri recomandate

Nasterea unei stele!
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.

Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

→ Cauta si pe Facebook Desprecopii - Desprecopii are un grup pentru fiecare luna - cauta Mamici de luna anul (de exemplu - Mamici de Mai 2022)

Vino pe grupurile noastre secrete Gravide la prima sarcina ❤️ Grup de suport 💗 oficial Desprecopii si JURNAL DE SARCINA

autor: Alina, o mamica membru DC - Toate drepturile rezervate (c) 2021

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII