Vacanța de iarnă la bunici = CATASTROFĂ!

Vacanta de iarna la bunici = CATASTROFĂ!

Vacanța de iarnă la bunici = CATASTROFĂ!

Ceea ce trebuia să fie defapt o perioadă liniștită, lipsită de agitație, s-a transformat rapid în haos, urelete și țipete.

 

Vei citi:
Când ajungem?
Bagajele
Martinel, adică 4 ore de drum, 200 de kilometri
Plimbă ursu
Înapoi la drum
Din nou în sanul familiei
Arheolog de serviciu
Demolăm buda

Când ajungem?

Drumul cu mașina de acasă și până la bunici nu durează mai mult de două ore, însă și așa e timp suficient pentru a întreba de 3563 de ori ,,Când ajungem?,, ,,Da cât mai avem?,,

Bagajele

Pentru ca povestea să fie din start presărată de acțiune și aventură, o să-ți spun doar că atunci când am ajuns la bunici am descoperit că l-am uitat acasă pe Martinel, ursulețul de pluș preferat, fără de care nu dormim nici dacă pică bomba.

Martinel, adică 4 ore de drum, 200 de kilometri

Și uite așa am lăsat pasagerii, bagajele, mi-am luat rămas bun și am făcut cale întoarsă spre casă de unde să recuperez ursulețul minune.

Plimbă ursu

Asta am făcut eu. Prima dată am fost șoferul familiei, dupa care șoferul ursului. Nu știu în schimb prin ce minune da lighioana de pluș nu s-a dat găsită. Am răscolit toată casa, am căutat peste tot, sub pat, printre jucării, inclusiv în frigider la raftul cu iaurturi, ursu parcă intrase în pământ deși eu țin minte că deobicei intra în hibernare. În fine. În timp ce devastam de zor apartamentul în căutarea blănosului îmi sună telefonul. E mama. Îmi spun în gând. Să vezi că l-or fi găsit printre bagaje, e la bunici și eu ca fraierul am bătut drumul degeaba... Răspund timid:

,,-Da mami!
-Nu-l mai căuta că l-am găsit, era învelit într-o păturică...
-Bine, hai că mă întorc...
-Sper că n-ai întors toată casa cu fundu în sus...
-Nu, nu...nu (pe dracu),,

Înapoi la drum

Fără urs care era ,,învelit într-o păturică,,...fi-ar ghearele tocite, urc nervos în mașină și dau să pornesc, când îmi vine ideea măreață de a băga pe Waze traseul spre casa bunicilor să văd dacă nu mi se sugerează o rută mai rapidă...dar unde-i telefonul? Care Waze? Pe ce să bag? Aici mă gândesc că nu poate să fie de vină decât blestemul ursului care mă pedepsește pentru că l-am vorbit pe la spate. Așa că, iată-mă din nou în apartament , din nou căutând doar că de data asta nu jucăria de pluș, ci mobilul. În final îl găsesc, pun mâna pe el, cobor, urc în mașină și pornesc.

Din nou în sanul familiei

Obosit și rupt de foame, cu stomacul lipit de spate, ajung la casa bunicilor unde încă de la intrare sunt luat în primire de posesoarea ursulețului care cu ochi în lacrimi îmi zice: ursulețul! Ursulețul tati! Zic: -Păi mami la telefon mi-a spus că l-ați găsit în bagaje...și micuța pe un ton sfârșit: L-am găsit, da l-am scăpat în wc...Zic, nu-i nimic, hai că-l scoate tati și dau să pornesc spre toaletă când aia mică strigă în urma mea...în wc-ul din curte, tati!

Arheolog de serviciu

Nu vreau să vă spun prin câte am trecut, la propriu, în misiunea de recuperare a ursulețului din latrină. Am excavat cu o galeată prinsă cu sârmă de coada unei mături, am încercat să-l pescuim cu un cârlig, toate astea evident sub atenta supraveghere a mamei care ținea lanterna, dar și a indicațiilor prețioase date de cea mică:
-Acolo tati! Adânc! L-ai prins?

Demolăm buda

După două ore bune de săpat efectiv în rahat, bunicul a decretat: Pentru nepoțică facem orice! Demolăm buda! Degeaba am încercat să-i explic că ne prinde noaptea că n-am avut cu cine. Și uite așa cine s-a pus pe tăiat cu fierăstrăul la miezul nopții pereții din lemn, cine? Pentru ca peisajul să fie demn de o poveste de spus nepoților a început o ploaie teribilă care nu s-a mai oprit până spre dimineață. Îmi simțeam și ADN-ul ud, nu doar hainele, părul, însă toate cu un scop, extragerea ursului, bucuria micuței. Am și reușit să facem asta, spre satisfacția tuturor, a fetiței în primul rând, dar și a bunicii care văzând cum curg șiroaiele de rahat de pe mine a zis: S-a stricat centrala, dragu mamii, da nu-i bai că ți-am încălzit niște apă pe sobă și ți-am pus in lighean, te descurci tu.

► autor: Mihai Nicoara, redactor tatic de la Desprecopii  - Mihai este tatal unei fetite minunate de 4 anisori, iar in curand si tata de baietel. El scrie si despre meseria de tatic aici: Mihai - ganduri de tatic

Pe Mihai il gasiti aici.

Potrivit unui studiu 1 din 2 copii este bătut - și totuși cine-i bate?

Potrivit unui studiu realizat de catre Organizatia Salvati Copiii Romania, 1 din 2 copii este batut

Si totusi cine-i bate? Pentru ca daca discuti cu diversi parinti, in stanga, in dreapta, nimeni nu o sa recunoasca nimic. Din contra or sa condamne orice corectie fizica.  Eu spre exemplu sunt tatic, am un copil in varsta de 4 ani, cunosc parinti atat la gradinita unde-mi duc fetita cat si in cercul de prieteni, insa... Mai departe>>

 

Pagina tatilor - actuali si viitori

Ganduri si ... sa spunem ... sfaturi, pentru taticii de azi. Vorbim cu seriozitate despre cea mai frumoasa meserie din viata unui barbat: aceea de tata.

Si nu numai cea mai frumoasa - dar si cea mai plina de suprize, emotie, sensibilitate si impliniri. Deci, aici e locul taticilor care vor sa conteze in viata copilului lor.

 

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII