Vei citi:
Toți bebelușii se nasc prea devreme
Răspunsurile părinților și creierul bebelușului
Fețele amuzante și sunetele sunt importante
Creierul bebelușului crește ca evoluția pe steroizi
Conexiuni neuronale le creierului
Gânguritul semnalează învățarea
Se poate să fii prea receptiv
Video-urile educaționale nu au valoare
Creierul lor poate deveni copleșit
Bebelușii nu aud chiar atât de bine
Bebelușii nu au nevoie doar de părinți

Toți bebelușii se nasc prea devreme

Dacă nu ar fi limitările de dimensiune ale pelvisului unei femei, bebelușii ar rămâne în dezvoltare în uter pentru mult mai mult timp, au sugerat biologii.

„Trebuie să ne menținem pelvisurile relativ înguste pentru a rămâne în poziție verticală”, a spus Lise Eliot, neurocercetător și autoarea cărții "How the Brain and Mind Develop in the First Five Years of Life" (Bantam, 2000). Pentru a se potrivi pelvisului mamei sale, creierul nou-născutului are un sfert din dimensiunea unui adult.

În consecință, unii pediatri etichetează primele trei luni de viață ale bebelușului drept „al patrulea trimestru” de sarcină pentru a sublinia cât de lipsiți de abilități sociale sunt bebelușii în această etapă. Primul zâmbet social, de exemplu, nu apare de obicei până când copilul are 6-10 săptămâni, iar prima fază a atașamentului, sugerează oamenii de știință, începe în jurul vârstei de cinci luni.

Unii biologi evoluționişti susțin că nou-născuții sunt inepți din punct de vedere social – și au un plâns enervant – astfel încât părinții nu se vor atașa prea mult emoțional în timp ce copilul are o probabilitate crescută de a muri. Desigur, plânsul îi aduce copilului atenția de care are nevoie pentru a supraviețui.

Răspunsurile părinților și creierul bebelușului

„Atâta timp cât au existat bebeluși, au fost și părinți”, a spus Michael Goldstein, cercetător în dezvoltarea limbajului la Universitatea Cornell, din SUA. Creierul bebelușului a evoluat pentru a folosi răspunsurile parintilor sai pentru a-l ajuta să se dezvolte, a spus Goldstein. Cortexul prefrontal al nou-născutului – așa-numita zonă „executivă” a creierului – nu are prea mult control, așa că eforturile de disciplinare sunt inutile în acest stadiu. În schimb, nou-născuții învață despre foame, singurătate, disconfort și oboseală – și despre cum se simte când aceste dureri sunt ameliorate. Parintii pot ajuta acest proces, răspunzând prompt nevoilor copilului, sugerează experții.

Nu că un copil poate fi împiedicat să plângă... De fapt, toți bebelușii, indiferent cât de receptivi sunt părinții lor, au o perioadă de plâns maxim în jurul vârstei gestaționale de 46 de săptămâni. (Majoritatea bebelușilor se nasc între 38 și 42 de săptămâni.)

Experții, cum ar fi neuro-antropologul și autorul cărții „The Evolution of Childhood” (Belknap, 2010) Melvin Konner, cred că un copil prematur, născut la 34 de săptămâni, va atinge punctul maxim de plâns în jurul vârstei de 12 săptămâni, în timp ce un bebeluș care se naște la termen, născut la 40 de săptămâni, va plânge cel mai mult la aproximativ 6 săptămâni.

Fețele amuzante și sunetele sunt importante

Când bebelușii imită expresiile faciale ale îngrijitorilor lor, declanșează emoția și în ei, explică Alison Gopnik în cartea ei „The Philosophical Baby” (Farrar, Straus și Giroux, 2009). Acest lucru îi ajută pe bebeluși să construiască pe înțelegerea lor de bază înnăscută a comunicării emoționale și se poate explica de ce părinții au tendința de a face fețe exagerate de bucurie și tristețe copiilor lor, făcându-i mai ușor de imitat.

"Limbajul" bebelușului este un alt răspuns aparent instinctual despre care cercetătorii au descoperit că este esențial pentru dezvoltarea sugarului. Muzicalitatea și structura sa exagerată și lentă subliniază componentele critice ale unei limbi, ajutând copilul să înțeleagă cuvintele, a spus Eliot.

Creierul bebelușului crește ca evoluția pe steroizi

La naștere, creierul oamenilor, maimuțelor și neandertalienilor este mult mai asemănător decât va fi la vârsta adultă.

După naștere, creierul uman crește rapid, mai mult decât dublu, pentru a ajunge la 60% din dimensiunea celui adult, în momentul primei aniversări. Până la grădiniță, creierul și-a atins deja dimensiunea maximă, dar s-ar putea să nu se termine procesul de dezvoltare până când copilul nu ajunge la 20 de ani, a spus Eliot. Chiar și atunci, a calificat Eliot, „creierul nu se oprește niciodată din schimbare, în bine și în rău”.

Unii oameni de știință speculează că schimbările din creierul sugarului în curs de dezvoltare oglindesc, la scară rapidă, schimbările care au fost modelate de-a lungul anilor de evoluție.

Conexiuni neuronale le creierului

Creierul bebelușilor are mult, mult mai multe conexiuni neuronale decât creierul adulților. De asemenea, au mai puțini neurotransmițători inhibitori. Drept urmare, au sugerat cercetători precum Gopnik, percepția bebelușului asupra realității este mai difuză (a se citi: mai puțin concentrată) decât a adulților. Ei sunt vag conștienți de aproape totul – o strategie sensibilă, având în vedere că nu știu încă ce este important. Gopnik aseamănă percepția bebelușului cu o lanternă, împrăștiind lumina prin cameră, unde percepția adulților este mai mult ca raza unei lanterne, concentrată în mod conștient pe lucruri specifice, dar ignorând detaliile de fundal.

Pe măsură ce bebelușii se maturizează, creierul lor trece printr-un proces de „tăiere”, în care rețelele lor neuronale sunt modelate strategic și reglate fin de experiența lor. Acest lucru îi ajută să facă ordine în lumile lor, dar, de asemenea, îi îngreunează să inoveze.

Oamenii creativi, au susținut Gopnik și alții, și-au păstrat o anumită capacitate de a gândi ca un copil.

Gânguritul semnalează învățarea

Bebelușii se concentrează, dar pentru moment. Și când o fac, a spus Goldstein pentru LiveScience, de obicei scot un sunet pentru a transmite interes. În special, vor gânguri – silabele absurde pe care bebelușii le scot – este „versiunea acustică a unei sprâncene încruntate”, a spus Goldstein, semnalând adulților că sunt gata să învețe. Părinții ambițioși ar putea dori să stea cu urechea la acest semnal, a spus Eliot. „Singurul lucru despre care știm, care îi face pe bebeluși mai deștepți, este să vorbești cu ei”, a spus ea, subliniind că cel mai bun este dialogul, în cazul în care un părinte răspunde în pauzele vocalizărilor copiilor.

De altfel, cuvântul „bebeluș” poate proveni din acest gângurit, ca în „cel care spune ba-ba-ba”.

Se poate să fii prea receptiv

Unii părinți duc prea departe sfaturile lui Eliot. Când bebelușii au o reacție 100% din timp, părinții se plictisesc la un moment dat și privesc în altă parte. Dar, „procesul lor de învățare este foarte delicat”, a spus Goldstein: Nu va dura mult și când nu vor primi reacția la care se așteaptă.

Când acționează instinctual, părinții răspund la 50% - 60% din vocalizările unui copil. În laborator, Goldstein a descoperit că dezvoltarea limbajului poate fi accelerată atunci când bebelușii primesc un răspuns 80% din timp. Dincolo de asta, însă, învățarea scade.

De asemenea, părinții „ridică nivelul”, a spus Goldstein, răspunzând mai nepăsător la sunetele pe care le-au auzit de multe ori pe care le-a scos copilul (cum ar fi „eh”), dar cu entuziasm un sunet nou care se apropie de un cuvânt (cum ar fi „da”.) În acest fel, bebelușul începe să pună cap la cap statisticile sonore ale limbajului său.

Video-urile educaționale nu au valoare

În timp ce de la naștere bebelușii pot plânge cu intonațiile limbii materne, cercetări recente subliniază că răspunsurile sociale sunt fundamentale pentru capacitatea unui copil de a învăța pe deplin limbajul.

„Bebelușii împart lumea între lucrurile care le răspund și cele care nu”, a spus Goldstein. Și lucruri care nu le oferă un raspuns, nu-i învață nimic. O înregistrare video nu urmează indiciile unui copil, motiv pentru care acestea s-au dovedit a fi ineficiente.

Dacă vrei să-ți ajuți copilul să fie inteligent, joacă-te cu copilul tău.

Creierul lor poate deveni copleșit

Dar nevoia de interacțiune umană nu înseamnă că ar trebui să fie gâdilați fără sens zi și noapte.

Bebelușii au o durată scurtă de atenție și pot fi cu ușurință suprastimulați, a spus Eliot. Deci, uneori, interacțiunea de care au nevoie este pur și simplu un ajutor pentru a se calma. Acest lucru poate fi asigurat prin legănat, stingerea luminilor sau înfășarea membrelor, pe care bebelușii încă nu își dau seama cum să le controleze, a spus Eliot. A fi capabil nu numai să te calmezi, ci și să dormi, în special în timpul nopții, poate îmbunătăți dezvoltarea abilităților, cel puțin pentru bebelușii de 12 luni și peste, sugerează un studiu din 2010 în revista Child Development.

Bebelușii nu aud chiar atât de bine

Bebelușii sunt destul de greu de auz, a spus Eliot, „de aceea plânsul lor nu pare să-i deranjeze la fel de mult pe cât ne deranjează pe noi”.

Și, în general, copiii nu pot distinge vocile de zgomotul de fond la fel de bine ca adulții, a continuat ea. Așadar, căile auditive subdezvoltate pot explica de ce sugarii dorm liniștiți în zone aglomerate sau lângă un aspirator funcțional.

Din același motiv, a avea în mod constant muzica sau televizorul pornite în fundal poate îngreuna bebelușilor să distingă vocile din jurul lor și să înțeleagă limbajul, a spus Eliot. (Bebelusii nu pot invata sa vorbeasca de la televizor sau radio)

Deși bebelușii iubesc adesea muzica, sugerează Eliot, „muzica ar trebui să fie o activitate concentrată, nu zgomot de fundal”.

Bebelușii nu au nevoie doar de părinți

În timp ce oamenii de știință se concentrează de obicei pe relațiile copil-părinte, studiile ample au arătat că într-adevăr, este nevoie de un sat pentru a crește un copil. Conform cercetărilor prezentate în jurnalul Monografii ale Societății pentru Cercetarea în Dezvoltarea Copilului în 1995, copiii par să se descurce cel mai bine atunci când au cel puțin trei adulți care transmit în mod constant mesajul: Hei puștiule, te-am înțeles.

Cercetători precum Sarah Hrdy, autoarea cărții Mothers and Others (Belknap, 2009), teoretizează că a petrece timpului cu îngrijitorii care nu-i sunt părinți – un bunic, un educator, un prieten de familie, o mătușă – îi ajută pe bebeluși să învețe să citească diferite expresii faciale și își extind capacitatea de observa perspectivele celorlalți.

Bebelușii folosesc procesele mentale ale adulților pentru a descifra emoțiile altora până la vârsta de șapte luni.

Cum putem imbunatati puterea creierului la bebelusul nostru?

Mai mult de 400.000 de bebeusi sunt nascuti in fiecare zi pe planeta. Care dintre ei va creste sa devina un viitor Shakespeare, sa gaseasca o cale de vindecare a cancerului sau chiar sa dovedeasca ca Einstein a gresit?

Pentru a creste un bebelus mai destept, expertii spun ca nu numai informatia din carti este importanta si ca dezvoltarea emotioala joaca un rol important in cresterea unor copii inteligenti. Citeste pe LARG: Cum putem imbunatati puterea creierului copilului nostru?

Despre dezvoltarea intelectuala in primul an de viata mai cititi: 

 Limbajul Dunstan sau limbajul bebelusilor - pe intelesul tuturor
 Bebelusii invata sa vorbeasca citind pe buze
 Ce se intampla in mintea unui bebelus?
 Creierul bebelusului si legatura perfecta cu lumea
Creierul bebelusului: 5 lucruri esentiale care ii stimuleaza sau de-favorizeaza dezvoltarea

 8 activitati care stimuleaza dezvoltarea creierul bebelusului

Creierul bebelusilor se dezvolta sub impulsul a mai multi factori, insa un rol determinant il are comunicarea cu adultii si modul in care acestia raspund nevoilor lor. Creierul bebelusului afla ce inseamna foamea, singuratatea, oboseala, disconfortul etc. Dezvoltarea ulterioara a creierului sub impactul acestor impulsuri depinde de modul in care adultul ingrijeste copilul, de promptitudinea cu care raspunde acestor nevoi. Plansul este modul prin care ei comunica in primele luni de viata. Si totusi, oricat de prompt ar raspunde parintii nevoilor lor, fiecare bebelus are o etapa in dezvoltarea sa in care plange mai mult.

Aceasta variaza - la bebelusii nascuti la termen apare in jurul varstei de 6 saptamani, in timp ce la cei prematuri se manifesta pe la 12 saptamani citeste mai departe care sunt 8 activitati care stimuleaza dezvoltarea bebelusului.

Dragostea mamei influenteaza dimensiunile creierului copilului

Cercetari recente au scos insa la iveala un adevar uluitor. Se pare ca felul in care mama se comporta cu copilul ei este decisiv si pentru dezvoltarea fizica a creierului acestuia. Pana de curand nu existau dovezi solide in aceasta privinta, ci doar cateva studii care au aratat importanta comportamentului matern asupra dezvoltarii creierului puiului la rozatoare si la primate. 

Dupa numeroase studii si dupa observarea atenta a comportamentului copiilor si al parintilor, in cadrul unor cercetari de durata, s-a ajuns la concluzia ca un copil care beneficiaza de dragostea si de grija zilnica a mamei are creierul mai mare decat unul care nu a beneficiat de afectiunea materna. Fotgrafiile rezultate in urma RMN-urilor facute in cadrul cercetarilor sunt elocvente.

Citeste si: Etape esentiale de dezvoltare a creierului unui bebelus

Esti o mamica care are nevoie de sfaturi?

autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com 
Milena este si psihoterateut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.
referinte medicale: Journal of Pediatrics,
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2023
Referinte: The Journal of Psychology si urbanchildinstitute.org

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️