Deși au trecut ani de când am născut, abia acum îmi iau inima în dinți să povestesc cum a fost a doua mea sarcină.

Nașterea relatată mai jos este o naștere vaginală

Pe 10 ianuarie 2016 ne-am hotărât să mai facem un bebe – cel mare avea atunci 2 ani și 5 luni. Pe 25 ianuarie am observat că nu mai apar „musafirii”, iar pe 27 cele două liniuțe roșii de pe test au confirmat bucuria. Toate păreau bune și frumoase. Primele luni au trecut cu grețuri, dar eram obișnuită de la prima sarcină.

La 16 săptămâni, la ecografia făcută de dr. Albu, ni s-a spus că bebe este bine, însă ventriculii cerebrali sunt puțin mai mari, dar totuși la limita normalului. Trebuia doar monitorizare. Apoi am aflat că era tot băiat – îmi doream și o fetiță, dar nu a contat.

La 23 de săptămâni, la morfologia fetală, medicul ne-a spus că ventriculii s-au mai mărit și m-a chemat din nou la 28 de săptămâni. Medicul meu curant m-a liniștit: copilul e mic, în dezvoltare, nu e o problemă.

Însă cu o săptămână înainte de următoarea ecografie, mi s-a făcut rău.

Eram epuizată: serviciul era extrem de aglomerat, îl duceam pe cel mare la grădiniță și, grăbindu-mă, îl mai ridicam în brațe, deși avea 20 kg. Acasă mă așteptau spălatul, gătitul și o burtă enormă pentru vârsta sarcinii. Aveam și contracții, luam No-Spa, dar credeam că e normal, la fel fusese și la prima sarcină.

Mi-am ascultat instinctul și am sunat-o pe medică: i-am spus că burta e prea mare și că nu mă simt bine. A devansat ecografia, iar la control am primit o veste cruntă: ventriculii dilatați, lichid amniotic în exces, diagnostic – colpocefalie incipientă.

Dr. Albu n-a dat explicații. Am întrebat ce înseamnă, iar el a zis doar: „E ceva patologic, dar nu e nimic sigur. Reveniți săptămâna viitoare.” Din acel moment am știut că nu e bine.

Acasă am început să caut răspunsuri.

Am sunat medici, am scotocit internetul, fără rezultat. În cele din urmă, un prieten radiolog ne-a trimis informații din surse medicale în engleză: colpocefalia este o anomalie a creierului apărută între lunile 2–6 de sarcină, cu cauze necunoscute. Copiii afectați pot avea retard, epilepsie și tulburări locomotorii. Boala este incurabilă.

Nu pot descrie ce am simțit traducând acele rânduri pentru soțul meu.

A doua zi, printr-o cunoștință, am ajuns la un alt medic. După ce s-a uitat pe ecografie și a dat din umeri, mi-a spus senin că singura soluție sigură ar fi întreruperea sarcinii. Eram deja în săptămâna 29, cu un copil de 1.700 g în burtă! Mi-a spus că „nu e prea legal”, dar că poate justifica prin excesul de lichid amniotic și prin riscul pentru viața mea.

Puteți afirma cu certitudine, 99,99%, că acest copil nu va fi normal?

M-am uitat la el și l-am întrebat: „Puteți afirma cu certitudine, 99,99%, că acest copil nu va fi normal?” A tăcut. M-am uitat la soțul meu și i-am spus: „Nu e vorba de nici o decizie. 90% dintre copiii născuți la această vârstă supraviețuiesc. Cum să-l omorâm noi?”

A doua zi am ajuns la un spital privat, la dr. Herghelegiu – un om extraordinar, care ne-a primit imediat, fără programare. A stat peste o oră cu ecograful și ne-a spus: „Din punctul meu de vedere, copilul va fi bine.”

Am intrat apoi în concediu, am trimis copilul cel mare la bunici și am stat la pat. În 10 zile, circumferința abdominală mi-a scăzut cu 10 cm. La 32 de săptămâni, ventriculii deja regresasera, iar la 36 erau în limite normale.

Am dus sarcina până la 40 de săptămâni.

Nașterea a fost declanșată, grea, dar naturală – am refuzat cezariana. Rezultatul? Un băiețel sănătos tun, care la trei luni avea deja 7 kg și mânca doar lapte de la mami.

Astăzi, privesc în urmă și încă tremur. Am trecut prin iad, dar Dumnezeu mi-a dăruit un copil minunat. Și acum, când îl văd râzând, știu că fiecare clipă de teamă, fiecare lacrimă și fiecare nopate albă au meritat.

S-au trezit băieții… vă doresc sănătate și putere tuturor mamelor care trec prin încercări! 💙

Opinia medicului ginecolog care a citit cazul pe Desprecopii.com

„Povestea acestei mame arată cât de fragile pot fi uneori diagnosticele prenatale. Ecografia este un instrument valoros, dar are limite și poate ridica suspiciuni care nu se confirmă. De aceea, recomand mereu ca în cazurile delicate să se caute o a doua opinie și, dacă e posibil, investigații suplimentare precum RMN-ul fetal. Din păcate, modul în care unii medici comunică poate speria inutil. Nu trebuie uitat că în centrul acestor decizii se află o mamă și un copil nenăscut. Empatia, explicațiile clare și răbdarea fac parte din actul medical la fel de mult ca aparatura. În cazul de față, instinctul mamei și perseverența ei au făcut diferența.” – medic ginecolog

Alte nasteri - experiente povestite de mamici 

Momente de panica la naștere cu un luptator de 1.9 kg nascut în miez de noapte! Am asteptat cezariana pana in ultima secunda - jurnal de nastere 

Am nascut cu trei saptamani mai devreme dar ea era pregatita sa-mi salveze viata. Povestea nasterii care m-a lăsat fără suflare – la propriu.

Nasterea naturala indusa cu dispozitivul Propess in saptamana 41 la Spitalul Filantropia Bucuresti - o experienta minunata

Forumuri recomandate

Nasterea unei stele!
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.

Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

→ Cauta si pe Facebook Desprecopii - Desprecopii are un grup pentru fiecare luna - cauta Mamici de luna anul (de exemplu - Mamici de Noiembrie 2025)

Vino pe grupurile noastre secrete Gravide la prima sarcina ❤️ Grup de suport 💗 oficial Desprecopii si JURNAL DE SARCINA

autor: Eunice7, o mamica membru DC, publicata pe forumul Desprecopii - Toate drepturile rezervate (c) 2025  

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️