Recuperarea după cezariana a fost mai grea decât mi-am imaginat. Despre DURERE si VINĂ - confesiunile unei mămici

TEMA: Recuperarea dupa cezariana | 1 | 14/2/2025

Recuperarea dupa cezariana a fost mai grea decat mi-am imaginat. Despre durere si vina - confesiunile unei mamici

Operația de cezariană a fost ușoară. Contrar a ceea ce auzisem, trecusem prin acele momente foarte senin. Insă ceea ce avea să urmeze a fost ceva pentru care nu mă pregătise nimeni...

• Recuperarea după cezariana a fost mai grea decât mi-am imaginat - despre durere si vină. Confesiunile unei mămici.

veti citi
Nimeni nu m-a pregatit mental pentru recuperarea dupa cezariană
Cezariana a fost alegerea mea
Mi-au fost furate cele mai frumoase momente
Următoarele zile petrecute în spital au fost complet neclare
Au fost zile grele.
Primele două săptămâni de recuperare prin cezariana sunt cele mai grele
Recuperarea dupa nasterea prin cezariana, un ghid pentru primele 6 saptamani

Nimeni nu m-a pregatit mental pentru recuperarea dupa cezariană

Operatia de cezariana a fost usoara. Contrar a ceea ce auzisem - trecusem prin acele momente foarte senin. Dar, sa nu uitam rolul anesteziei... OK, mi-am zis - deci nu e asa de greu cum se spune. Insa ceea ce avea sa urmeze a fost ceva pentru care nu ma pregatise nimeni...

Pentru ca au fost momente grele atat fizic cat si pe plan mental. Momente grele in fiecare zi. De ce mă durea atât de mult? De ce aveam sentimentul ca nu pot fi ca alte mamici? Ma intrebam mereu daca sunt mai slabă decât toate femeile pentru care recuperarea dupa cezariana este atat de simpla... Cum au reușit atat de multe femei să treacă prin asta? De ce este atât de greu pentru mine?

Cezariana a fost alegerea mea

Inainte de a naste am fost indecisa intre o nastere naturala si una prin cezariana. Am luat hotararea in cabinetul medicului. Doctorul meu ma asculta, stoic ca întotdeauna. În ochii lui, eram o pacientă însărcinată care ii spunea ca nu suporta durerea... pe care nu o impresionau sfaturile medicului despre eventuale repercursiuni... Pe de alta parte erau si argumente pentru cezariana - bebe era destul de mare iar medicul mi-a spus despre asa numita „distocie de umăr” și „pelvis îngust” ...Asa ca horarat sa aleg cezariana...

Cand a venit ziua, in 30 de minute de la sosirea la spital, am fost programată pentru operația de cezariana.

Trebuie sa recunosc ca de la sala de operație clinică, incoloră, până la medicamentele care m-au făcut să nu mai stiu unde ma aflu până la o transfuzie de sânge neașteptată, am urât cu adevărat totul despre această experiență. In urma cezarienei m-am simtit atat de vinovată chiar și recunoscând asta pentru că procesul a dus la nașterea fiului meu frumos și sănătos și știu cât de norocoasă sunt să spun asta. Dar, din cauza cezarienei nu am reusit sa il tin in brate imediat pe baiatul meu ...

Mi-au fost furate cele mai frumoase momente...

De aceea, imediat ce m-am trezit - am simtit ca mi-a fost furat un moment esential. Nu a existat nici contactul piele pe piele si nici acel moment copleșitor și magic de bucurie când l-au scos din trupul meu.

Soțul meu insa a experimentat toate aceste sentimente. El a fost primul pe care l-au chemat să-l întâlnească pe bebe. A fost primul care l-a ținut în brațe. A fost primul care l-a sărutat. Desigur, a existat o parte din mine care a fost încântată că a avut ocazia să savureze acele momente de premiere. Dar, a existat și o parte realistă din mine care a fost invidioasă în timp ce stăteam goală, legată de o masă, în ceea ce se simțea ca o capitulare in timpul celui mai prețios moment din viața mea.

• Citeste Cezariana si legatura cu copilul

Următoarele zile petrecute în spital au fost complet neclare

Următoarele zile petrecute în spital au fost complet neclare. Știam că am vizitatori; Știam că bebe al meu era îngrijit; Știam că am o listă de sarcini de îndeplinit: programează prima vizita la pediatru, stiam că trebuia să urmăresc orice gaz intestinal, stiam că trebuia să alăptez, dar nu aveam lapte, stiam că mă simt mai rău decât ar fi trebuit... si tot mai clar simteam ca ceva nu este în regulă.

Ceea ce nu știam era că eram complet nepregătită pentru recuperarea prin cezariana. Discutasem cu cateva femei pe forumul Desprecopii care trecusera prin operatia cezariana dar nu am discutat despre recuperarea dupa acest evenoment... Și, asta e corect. De ce ar povesti în mod voluntar femeile cât de grele au fost acele primele săptămâni?

Si totusi, chiar daca eram la mana hormonilor .... de ce mă durea atât de mult? Ma intrebam daca sunt mai slabă decât toate aceste femei... Cum au reușit să treacă prin asta? De ce este atât de greu pentru mine?

Au fost zile grele...

Durerea si frustrarea m-au coplesit in primele zile. Nu puteam sa alaptez, nu puteam sa ma misc, ma simteam furioasa si fara energie...

Îmi amintesc că am plâns în timp ce mama mă ținea la duș și mă spăla.

Îmi amintesc că uram sa vad ca am atat de multa nevoie de sotul meu .... iar eu trabuia sa ma ocup doar de corpul meu.

Îmi amintesc că erau multe momente in care mă întrebam dacă bebe are nevoie de mine mai mult...

Îmi amintesc că m-am uitat la stomacul meu de nerecunoscut și la cicatricea mea crezând că sunt cea mai urâtă persoană.

Îmi amintesc că m-am convins că durerea cronică în gât, incapacitatea de a mă mișca, constipația, gazele prinse in intestine și insomnia vor dura tot restul vieții.

Îmi amintesc că am bănuit ca nu sunt facuta sa fiu mamă.

Primele două săptămâni de recuperare prin cezariana sunt cele mai grele.

Ceea ce am ajuns să înțeleg ulterior este că primele două săptămâni de recuperare prin cezariana sunt cele mai grele. Este nevoie de șase săptămâni pentru a te simți din nou ca o persoană care funcționează, dar odată ce ai trecut de primele două săptămâni, poți face lucruri precum să-ți ții copilul în brațe, deoarece abdomenul îți va permite în sfârșit, să te ridici repede din pat pentru a răspunde bebelușului tău care plânge pentru că în sfârșit poți să-ți ridici picioarele pentru a le muta în lateral și să-ți schimbi scutecul bebelușului pentru că în sfârșit poți sta atât de mult.

Mi-aș fi dorit să fi știut asta mai devreme. Să am mai multa rabdare... Da, mi-aș fi dorit să fi știut că, oricât de îngrozitor ar părea, corpul meu se va vindeca...

Mi-aș fi dorit să fi știut că mă voi atasa de copilul meu în atâtea alte moduri decat alăptarea. Mi-aș fi dorit să fi știut că eu și băiețelul meu ne vom îndrăgosti atât de nebunește în curând... insa atunci in acea perioada - nu simteam decat ca NU pot.

Ca proaspătă mamă, am invatat insa sa fiu puternică - cea mai puternica care am fost vreodată, dar și cea mai fragilă. Fragilitatea mea și starea mea de spirit precară intimpul recuperarii dupa cezariana au inseamnat ca eu sa procesez tot prin ce a trecut corpul meu - să cresc un bebe in burtică, să intru în travaliu, să fac o intervenție chirurgicală de urgență - cu intensitatea suplimentară a îngrijirii unui nou-născut.

Aceasta intamplare, nasterea unei stele - ceea ce baiatului meu - va ramane in sufletul meu pentru tot restul vieții, pentru că m-a schimbat pentru totdeauna.