Primele zile ale bebelușului meu cu icter agresiv de prematuritate și o infecție gastrointestinală - jurnal de mami de bebe

TEMA: Jurnal de mami de bebe scump | 0 | 22/11/2023

Primele zile ale bebelusului meu cu icter agresiv de prematuritate si o infectie gastrointestinala - jurnal de mami de bebe

Am ajuns in salon. Salonul 17 de la etajul 3. Ce îndepărtate par amintirile acestea. Am fost mutată in salon cu o mămica care născuse înaintea mea cu o zi, tot natural, care avea bebelușul cu ea in salon. Tot băiețel. Va dati seama ce stări și ce supărare ma încerca. Am stat cuminte in pat, așteptăm sa vina cineva sa îmi spună ce se întâmplase cu copilul meu, unde era? Ce făcea?

De ce nu mi-l aduceau? Nimeni. Nu venise nimeni. Simteam nevoia sa merg la toaleta. Vorbind cu colega de salon, mi-am făcut curaj și m-am ridicat sa merg. Simteam cât de moi îmi sunt picioarele, ma dureau toate, nu ma puteam orienta. Am ajuns in baie, 5 pași depărtare cât cinci km. Știam ca după fiecare vizita la toatelă trebuie sa ma spăl, asta îmi spusese după ce nascusem.

Vei citi:
Am nascut prematur, in saptamana 32
M-au dus la copilul meu, la minunea noastră
Copilul era la terapie intensiva neonatală
Bebe avea icter agresiv de prematuritate
Ieșea laptele!
Bebe avea si o infecție la stomac
Copilul lua in continuare tratament cu antibiotic
Tine un Jurnal de sarcina si poti castiga Geanta Bebelusului

Jurnal de mami de bebe

- fragmente din jurnalul de sarcina al mamicii Ioana2205 - material publicat pe sectiunea de bloguri de la Desprecopii

Am nascut prematur, in saptamana 32

Simteam cât de moi îmi sunt picioarele, ma dureau toate, nu ma puteam orienta. Am ajuns in baie, 5 pași depărtare cât cinci km. Știam ca după fiecare vizita la toatelă trebuie sa ma spăl, asta îmi spusese după ce nascusem. Am dat drumul la apa, am luat un șervețel și încercând sa ma spăl, am leșinat iar. Am auzit sunetul coșurilor de gunoi când le-am lovit. Am auzit capul meu lovind gresia și abia după câteva secunde, lungi și grele, începusem sa îmi revin. Colega de camera venise sa ma ajute sa ma ridic, deși era și ea proaspăt născută. Am ajuns cumva înapoi in pat. Greu, dar am ajuns și m-am întins. Am încercat sa dorm dar nu am reușit. Am primit mâncare gătită. Știam ca am nevoie de mâncare buna și de calitate sa pot avea lapte, sa ma refac.

M-au dus la copilul meu, la minunea noastră

Îmi era frica sa ma mișc, curgea încă sângele. Pe la prânz au venit infirmierele la mine, care m-au pus într-un scaun cu rotile și m-au dus la copilul meu, la minunea noastră. Era atât de mic, ghemuit, pe burta, ținând in brațe un sul din scutec. Închis intr-un incubator cu doua gemulețe deschise. Avea Căciulița pe cap. Era un îngeraș. A venit cineva și mi-a spus că inițial a fost pus la un aparat pentru oxigen, dar respira singur și nu are nevoie, momentan e morocănos dar starea lui este una buna. Mi-a explicat că trebuie sa merg la fiecare 3 ore la alăptat, sau măcar sa îl văd pana o sa îmi vina laptele. Nu știu cu cine am vorbit, nu știu cu cine am stat de vorba primele doua zile după naștere. Eram atât de obosita încât nu știam nici ce vorbesc. Mi-au spus sa ma odihnesc și apoi sa merg doar.

Am dar din cap și m-am îndepărtat de incubator. Am ajuns iar in salon și pentru prima data după câteva săptămâni bune, am plâns de fericire ca puiul meu este bine. La 3 ore distanță, apăsam de zor pe butonul prin care chemam infirmierele sau asistentele. Voiam sa merg la copil. Au venit alte doamne, m-au ridicat din pat și m-au pus la loc. Nu au vrut sa ma ducă la copil, eram prea slăbită. Așa ca, am dormit, am mâncat și am dormit iar pana a doua zi când eram hotărâtă ca voi merge la copil iar.

Copilul era la terapie intensiva neonatală, la un etaj distanță

Eu eram constant amețită, încă slăbită. A doua zi dimineața am chemat infirmiera, am urcat la copil urmând sa cobor singura. Mi s-a pus in mâna o căniță de tabla și mi s-a spus ca trebuie sa ma mulg. Știam cam cum vine asta deoarece o colega născuse o fetița cu ceva probleme de sănătate și stătuse la TINN cu ea. Am scos sânul, și am început sa trag. Evident ca nu venea nimic. A venit o asistenta la mine, a văzut ca nu vine nimic și a zis ca nu este problema ca bebe mănâncă oricum câțiva ml doar și o sa vina laptele mai târziu. M-am resemnat. Dar m-a luat și amețeala care prevestea leșinul. Asistentele au chemat infirmierele care m-au dus in salon. Iar nu mai vedeam copilul, iar nu ma mai lăsau sa merg sa îl văd.

Bebe avea icter agresiv de prematuritate

Îl văzusem, a doua zi după naștere făcuse icter. Unul agresiv de prematuritate. Era la lampa, cu pampersul maaaare și fără hăinuțe pe el, doar o banderola pe ochișori. Și așa a stat o săptămână. Am stat in salon pana după amiaza, am mai dormit, am mai mâncat ceva și mi-am luat inima in dinti și am plecat singura spre copilul meu. Am și ajuns, surprinzător pana acolo, mi-am stors sânii de am crezut ca ii las in acea căniță, fără rezultat. Încă nu aveam lapte. Apoi m-am întors in salon mulțumită ca l-am mai văzut o dată.

Pusesem mâna pe picioruțele lui, îl filmasem și fotografiasem sa îl vadă și tati. Am stat la telefon cu toată familia, copilul era bine, credeam ca este o chestie de câteva zile și plecam acasă, așa spuneam tuturor. In acea seara, a venit la mine psiholoaga si mi-a spus că de regulă mămicile stau cu copiii lor pana ar împlini termenul de naștere. Asta însemna ca eu trebuie sa stau pana in 17 Octombrie? Panică iar. Am mai încercat sa merg o data la copil, am ajuns pana la usa la etajul cu TINN, dar era încuiată, cum se altfel era mereu, eu nu știam încă de unde sa iau cheia si am făcut stânga-n prejur si am plecat înapoi in salon. A treia zi de dimineața, la prima ora, am mers la copil, era tot la lampa, tot cu ochișorii acoperiți, tot in incubator. O asistenta drăguța, cu care ulterior m-am apropiat enorm de mult și m-a ajutat nespus de mult, a venit și m-a “muls” ea.

Ieșea laptele!

Deși la prima masa au ieși doar 8 ml, a fost suficient pentru că atât mânca copilul la momentul acela. La următoarea a ieșit mai mult, și tot așa. Mai spre după amiaza, rămăsesem singura in salon, așteptăm sa fiu mutat sau sa mi se aducă o alta colega, mersesem la baie și îmi făceam toaleta ca de obicei când am auzit o lovitura puternica in ușă. E Speriata, am ieșit din baie… era o asistenta de la ginecologie care venise sa îmi recolteze sânge. Mi-a zis că analizele copilului nu sunt bune și ca îmi recoltează și mie sa vadă dacă avem aceeași infecție. Mi-a luat sânge și la plecare mi-a zis: ”copilul nu merge spre bine, are rezistența la antibiotic..” a lăsat loc de interpretări și a ieșit.

Asistenta a plecat, eu am început sa plâng și mi-am sunat soțul. După ce am stabilit cu el ce sa fac, pe cine sa întreb ceva despre copil, am plecat la alăptat. Ajunsă la terapie intensiva, am întrebat o asistenta despre starea copilului, aceasta mi-a spus ca trebuie sa întreb medicul de garda dar ca acesta tocmai coborâse la o naștere, sa mai urmăresc. Am plecat de la copil foarte dezamagita, am ajuns in salon unde am discutat iar cu soțul meu. Acesta între timp dăduse telefoane peste telefoane sa dacă rost de ceva informații de la cunoștințe, relații, sa aflam ce este cu copilul nostru. Făcusem rost de numărul se telefon al doamne doctor șefa de secție, urmând sa o sune soțul meu. A discutat și cu medicul care îmi urmărire sarcina, acesta ma sunase și pe mine sa ma liniștească și sa îmi explice că nimeni in afara de medicul de garda sau medicul curant al copilului nu are voie sa de-a informații despre starea copilului și ca doamna care venise la mine nu aveam altceva de făcut decât sa vorbească prostii, care pe lângă ca nu erau de competenta ei, nu erau nici măcar adevărate.

Bebe avea si o infecție la stomac

Am mers iar la alăptat hotărâtă să abordez pe toată lumea dacă este necesar pana aflu ceva. Nimic. Nimeni nu zicea nimic. Copilul era la fel, nu vedeam nimic schimbat la el. Era la lampă cu băscuța pe ochi. Dimineața următoare, am mers hotărâtă direct la biroul unde se strângeau medicii sa stabilească protocolul pentru fiecare copil. Și am abordat-o pe șefa de secție, neștiind ca pe lângă ea mai sunt medici. Mi-a spus că singura persoana care poate sti exact evoluția copilului sunt eu, datorită faptului ca eu îl văd in fiecare zi cel mai mult. Apoi o alta doamna doctor, a venit la mine și mi-a spus ca are într-adevăr o infecție la stomac, luată de la mine, dobândită in cele cinci zile de stat in spital fără lichid amniotic și ca încearcă diferite scheme de antibiotic pentru a indentifica cel mai benefic tratament. Am mulțumit și m-am îndepărtat de ele usurata. Deci doamna care venise in salon auzise ceva, intr-o oarecare măsura corect dar s-a gândit ca așa este corect sa procedeze si sa ma sperie pe mine si toată familia mea.

In acea seara, o doamna asistenta drăguța care ma ajuta sa scot laptele pentru copil, mi-a spus ca pot merge la ultima masa ca o sa mi-l de-a in brațe. Nu înțelesesem ce anume trebuie sa fac, știam doar de 23:30 sa fiu sus. Și m-am dus. Spălată, pieptanata, cu haine curate pe mine.

A fost prima data când mi-am văzut copilul cu ochișorii deschiși, prima data când l-am pupat si prima data când l-am avut in brațe. I-am mulțumit doamnei si ii mulțumesc si in ziua de astăzi pentru gestul ei. Pentru acel moment de care aveam atâta nevoie. Zilele s-au scurs, am fost mutată in alt salon cu alte doua mame singure, luam atât eu cât si copilul tratamentul cu antibiotic si speram sa mergem acasă cât mai repede.

Copilul lua in continuare tratament cu antibiotic

Intr-una din zilele următoare, o mămica m-a abordat mergând spre alăptat copiii spunându-mi ca in camera lor se eliberează un pat si ca pot sa ma mut eu dacă îmi dau voie doamnele asistente. Am rămas in acea seara la ele in camera, am povestit cele trei ore care ne despărțeau de copii, erau doua mame cu copii născuți tot prematur, tot la terapie intensiva si ei, aveam același program si era perfect dacă se putea sa ma mut cu ele. Am coborât după ultima masa a copiilor, am mers la cabinetul de tratament si am rugat doamnele asistente sa ma mute la cele doua mămici in salon. Mi-a spus sa merg de dimineața sa le amintesc. Zis si făcut. Dimineața după prima masa a copiilor, am mers la asistente iar si le-am rugat sa ma mute la același etaj cu copilul. Au fost de acord, ce ușurare. Următoarele zile au trecut. Mai greu, mai repede, m-am mutat in aceasi zi in salonul fetelor, povesteam pana târziu, comandam mâncare împreuna, mergeam la copii împreuna, era mai ușor de suportat fiecare zi in spital cu altfel de companie.

Am spus tuturor si o spun mereu, am avut mare noroc cu mămica ce m-a abordat pe coridor, am si rămas prietene si ne mai vedem din când in când.

Au trecut 7 zile, apoi 10 zile, apoi 13 zile. Copilul lua in continuare tratament cu antibiotic, eu terminasem deja tratamentul si așteptăm sa il termine si el. In fiecare zi plecau mămici cu copilași acasă, era atât de greu. Ii vedeam cum ii conducea doamnele asistente la tătici in holul spitalului si mi se rupea sufletul ca noi încă mai rămânem. Visam la momentul când ne vor anunța doamnele doctor ca a trecut infecția, că suntem gata de plecat acasă. Dar știam ca mai avem de stat, copilul trebui sa ia in greutate. Trebuia sa ajungă la 2450 gr minim si sa mănânce toate mesele la tetina sau sân. Ne anunța dimineața, Kevin a luat 30 de gr., 20 de gr. 100 de gr etc. Era bine, copilul mergea spre bine.

Autor - Ioana2205, o mamica de la Desprecopii - publicat aici

Tine un Jurnal de sarcina si poti castiga Geanta Bebelusului

Geanta Bebelusului este un proiect de suflet pentru gravidute, sustinut de Desprecopii. Cele 40 de saptamani de sarcina constituie cel mai frumos anotimp al unei femei.

Si pentru ca ele trec asa de repede, dar si asa de intens - te invitam sa pastrezi cate ceva din memoria lor. Fa-ti timp cateva minute pe zi - si scrie despre tot ce simti in cel mai special Jurnal de sarcina de pe net. In schimbul acestor amintiri unice, vei primi un cadou special de la noi: GEANTA BEBELUSULUI citeste aici detaliile.

Despre dezvoltarea bebelusului in burtica, in timpul sarcinii, cititi:

Cat de curand puteti auzi bataile inimii bebelusului? \
In burtica mamei: miscarile si programul de lucru al locatarului drag
In burtica mamei: ce aude bebelusul Sarcina pe saptamani, calatoria fructului catre nastere
Bebelusul din burtica: Primele batai de inima
Retardul de crestere intrauterina
Sapte pacate ale sarcinii
Principalele etape ale dezvoltarii fetale
Sarcina gemelara (cu gemeni), ingrijiri la dublu
Noua luni... in mintea unui barbat
Miscarile fetale, primele semne ale bebelusului in burtica
Dopul gelatinos
Ce culoare vor avea ochii bebelusului?
Odiseea sarcinii in 40 de saptamani sau sarcina pe saptamani
Sarcina (Intrebari & Raspunsuri)
Momente cheie in sarcina
Sarcina prelungita
Cand vine barza?
Calculul datei nasterii
Despre data conceptiei sau cand exact se va naste copilul?
Dezvoltarea intrauterina a bebelusului

Aplicatia Odiseea Sarcinii: Calculator de sarcina si tot ce trebuie sa stii despre sarcina

Pentru in zilele noastre, telefonul smart este cel care ne insosteste la fiecare pas - ne-am hotarat sa creem o aplicatie pentru telefoane smart si tablete ODISEEA SARCINII. Acesta este cadoul de la Desprecopii pentru fiecare graviduta care vrea sa stie in orice moment cum se dezvolta fatul din burtica, cum creste, ce teste de sarcina urmeaza, ce pericole poate aduce sarcina, cum sa nasca si cum sa se pregateasca pentru marele moment: acela in care se va intorce cu bebelusul acasa ... de la maternitate.

► Descarca aplicatia pentru sisteme Android aici: Odiseea Sarcinii.

► Descarca aplicatia pentru IOS aici: Odiseea Sarcinii.

Suport si grupuri de burtici

Sfatul nostru este sa comunicati cu colegele de generatie. La Desprecopii avem sute de generatii de burtici care au legat o prietenie speciala. In sectiunea Odiseea Sarcinii, veti gasi listele de gravidute - care vor naste in aceeasi luna. Nimic nu poate fi mai reconfortant decat sa pastrati legatura cu femei care trec exact prin aceleasi stari si emotii.

→ Cauta si pe Facebook Desprecopii - Desprecopii are un grup pentru fiecare luna - cauta Mamici de luna anul (de exemplu - Mamici de Ianuarie 2024)

Vino pe grupurile noastre secrete Gravide la prima sarcina ❤️ Grup de suport 💗 oficial Desprecopii si JURNAL DE SARCINA