Ce facem dacă avem un copil dificil? - sfatul psihologului

TEMA: Copilul dificil | 0 | 24/2/2022

Ce facem daca avem un copil dificil? - sfatul psihologului

Un copil dificil poate deveni un copil perfect normal daca stim sa ii oferim balanta corecta de atasament si independenta.

→ Iata ce trebuie sa stim daca avem un copil dificil si de ce trebuie sa invatam il iubim asa cum este el ...

in acest articol veti citi mai multe despre:
Exista copii dificili?
Un copil dificil poate deveni un copil perfect normal
Singura experienta a mamelor este de la proprii parinti
Asteptarile viitorilor parinti sunt prea mari
Ce facem daca avem un copilas dificil?
Practicile gresite doptate la copilul gresit, pot fi devastatoare
Despre educarea copilului dificil
Invata sa iti iubesti copilul dificil
Copilul dificil si extra receptivitatea sa senzoriala si emotionala

Exista copii dificili?

DA, parerea psihologilor este ferma: exista copii dificili. Si de ce anume sunt unii copii dificili? Ei bine, motivele sunt variante - de la ADHD, la o personalitate creativa, la un copil cu o fire foarte sensibila, la un caracter defensiv, o dizabilitate de invatare, probleme temperamentale ...Si acest lucru l-am explicat pe larg in acest material: Copilul dificil: temperament versus abordari speciale de parenting

De fapt, reusind sa gasim ce anume poate face un copil sa fie dificil - este un pas pozitiv pentru parinti dar si pentru copil. Insa, in final - motivele pentru care un copil este dificil sunt mai putin importante ca felul anume de abordare a educatiei sale personalizate.

Un copil dificil poate deveni un copil perfect normal

Dincolo insa de faptul evident ca unii paritin au mai multe sanse sa aiba un copil „dificil” din cauza propriilor comportamente si atitudini, ceea ce s-a spus pana acum (in articolele precedente AICI) ar trebui sa sublinieze faptul ca acest lucru se poate schimba.

Si chiar si atunci cand nu este posibil (pentru ca stim cu totii ca exista copii dificili care sunt, pur si simplu, dificili, indiferent de ipotezele si credintele parintilor), trebuie sa ne asiguram ca le oferim in continuare acestor copii un mediu care conduce la atasament sigur, pentru ca acest lucru ii va ajuta enorm.

Singura experienta a mamelor este de la proprii parinti

In conformitate cu un articol de pe site-ul evolutionaryparenting.com cu privire la abuz si educatia parentala (parenting), mamele despre care se stia ca isi abuzeaza copiii au reactii mai nervoase la strigatele unui copil, decat cele care nu si-au abuzat (cu tipete si bataie) copiii. Avand in vedere ca aceasta reactie aversiva poate fi gasita prenatal, ea poate fi utilizata pentru a identifica persoanele care prezinta un risc mai mare de abuz si pentru a permite o educatie mai temeinica inainte de nasterea propriului copil. Astazi, multe femei simt anxietate in ceea ce priveste cresterea copilului, deoarece au extrem de putina experienta cu ceea ce implica un copil.

Singura lor experienta este de la proprii parinti, acesta fiind, probabil, motivul pentru care vedem transmiterea atasamentului de-a lungul generatiilor. O modalitate de a rezolva acest lucru si de a ajuta femeile (si barbatii) sa se simta mai increzatoare/increzatori in propriile abilitati parentale este prin cresterea expunerii oamenilor la copii mici inainte de a avea propriul bebelus, deoarece fara aceasta expunere, multi parinti au experienta insuficienta pentru depasirea oricaror efecte daunatoare ale propriei educatii si, de asemenea, pot sa ajunga sa aiba asteptari nerealiste cu privire la copiii lor, fapt ce doar inrautateste lucrurile.

Asteptarile viitorilor parinti sunt irealiste

Totusi, nu sunt sigura cat de practic este acest lucru, asa ca trebuie sa schimbam asteptarile cuplurilor tinere cu privire la ce inseamna sa ai un copil. Prea multi oameni intra in rolul de parinti asteptand ca viata lor sa ramana aproape la fel, insa cu un omulet care va dormi atunci cand vor dori ei si care va manca numai atunci cand vrei tu. Da, ai putea primi un micut somnoros, dar, in general, parintii ar trebui sa-si poata relua multe aspecte ale vietii lor, insa pur si simplu nu este cazul. Daca acestea sunt asteptarile tale, orice altceva in afara de aceasta va parea „dificil”, si multi oameni vor raspunde atunci cu tehnici parentale si mai stricte pentru a incerca sa-l faca pe acel copil sa se potriveasca acestor idei parentale nebunesti.

Imi imaginez ca acest lucru ar putea explica diferenta dintre sugari atasati sigur si sugari atasati nesigur. Sugarii dificili, atasati sigur, sunt, probabil, bebelusii care sunt cu adevarat „dificili” prin natura lor (sau din cauza unor motive ce sunt deja descoperite), insa parintii lor au intrat in toata aceasta experienta parentala cu asteptari corespunzatoare. Avand asteptari adecvate, acestia sunt capabili sa-i creasca pe copii cu dragoste si compasiune, stiind ca tinand copiii mai mult in brate, fara a-i lasa sa planga, este exact ceea ce au nevoie acesti copii pentru a se simti in siguranta. si vedem in cercetare ca acesti copii „dificili” pot cu siguranta prospera atunci cand sunt cuplati cu parinti care le asigura acest mediu.

Ce facem daca avem un copilas dificil?

De asemenea, familiile pot fi ajutate prin invitarea lor la anumite cursuri de atasament parental. Am ajuns la aceasta concluzie pe baza succesului terapiei cognitiv-comportamentale care se ocupa de anxietate si depresie, (doua probleme - 2 dintre cei mai mari predictori ai comportamentului parental mai sarac).

In terapia cognitiv-comportamentala nu exista nici un examen Freudian care sa arate motivul pentru care ne comportam asa cum o facem, accentul se pune asupra combaterii simptomelor, stiind ca uneori trebuie sa „te prefaci pentru a reusi.” Este cineva deprimat? Le spui sa iasa afara. Cineva ingrijorat? Infrunta teama cu capul sus (prin expunere).

Acum, acest lucru este, evident, o perspectiva simplificata a terapiei, insa esenta ramane si functioneaza destul de bine pentru aceste tipuri de tulburari. Cum? Ei bine, nu este in totalitate clar, stim ca hormonii joaca un rol, iar in cazul atasamentului si a copilului dificil, apropierea dintre mama si copil ar trebui sa promoveze eliberarea de oxitocina si alti hormoni care induc starea de spirit pozitiva, in timp ce suprima hormonii care induc starea de spirit mai negativa. Acest lucru poate ajuta atasamentul si potentialele situatii dificile, deoarece reduce anxietatea si depresia cu care se confrunta anumite mame. Pe scurt, trebuie sa incercam sa aducem mai multi parinti la bord cu dezvoltarea de relatii sigure cu copiii lor. Din aceasta nu va beneficia numai copilul (asa cum am vazut), dar speram ca poate ajuta si mama in gestionarea problemelor care pot conduce la dezvoltarea acestor stari psihologice; pana la urma, oxitocina este un hormon foarte puternic.

Practicile gresite doptate la copilul dificil, pot fi devastatoare

In cele din urma, cred cu adevarat ca trebuie sa fim foarte atenti la atitudinea pe care societatea noastra o are cu privire la multe practici parentale, in special, in ceea ce priveste plansul si reducerea atingerii copilului. Ni se spune constant ca nu exista nici o dauna pentru sugari daca se adopta aceste tehnici mai dure, si in timp ce voi admite ca daunele pot sa nu fie puternice universal (copiii sunt adaptabili; desi eu cred ca se produce un rau de fiecare data din cauza mesajului trimis), daca sunt adoptate la copilul gresit, pot fi devastatoare.

Esti dispus sa risti dezvoltarea morala a copilului tau sau sa-ti faci copilul sa suporte un mai mare raspuns la stres in anumite situatii? Nu cred ca sunt multi parinti dispusi la asta. Numai atunci cand vom depasi ideea ca fiecare copil dificil este de neschimbat si ideea importantei de a fi parinti iubitori si grijulii atunci cand schimbarea nu are loc, vom putea convinge parintii ca aceste metode nu merita riscul.

Copilul dificil si extra receptivitatea sa senzoriala si emotionala

Copii dificili, care au mame sensibile si receptive sunt mai echilibrati decat cei cu mame care folosesc tehnici de afirmare a puterii (ca de exemplu bataia). De fapt, copiii dificili care au fost crescuti prin parenting pozitiv au devenit adultl mult mai morali si mai echilibrati. Citeste detalii aici: Copilul dificil si extra receptivitatea sa senzoriala si emotionala

Invata sa iti iubesti copilul dificil

Iata ce ne spune o mamica pe forumul Desprecopii:

Am fost indragostita de copilul meu inca inainte de a-l cunoaste. Iar atunci cand l-am tinut in brate pentru pentru prima data, tot corpul meu s-a inundat de o dragoste extrema. A fost un copil super normal atat timp cat eram langa el - dar de fiecare data cand trebuia sa fac ceva - plangea ca din gura de sarpe.

Initial m-am gandit ca e un semn de dragoste pentru mine - apoi cu timpul copilul a invatat sa vorbeasca si sa isi exprime sentimentele si parerile. Insa, lucrurile au evolut nu in directia pe care as fi dorit-o eu. Cand am hotarat sa il dam la gradinita, nu am reusit sa il conving ca e un loc frumos... si chiar mi-a pus intrebari dure - de genul: mami de ce vrei sa stai departe de mine? Am crezut ca pana la urma va merge cu placere la gradinita insa pur si simplu NU a acceptat. Voma, plans pana lesina, sincope... Apoi a inceput scoala si am avut aceleasi probleme. Ura scoala. In clasa a patra a inceput sa imi spuna ca refuza sa isi mai faca temele. A devenit obraznic cu profesorii, cu alti colegi, ii hartuia... si am inceput in curand sa aflu ca a deveni o problema pentru scoala lui. Imi iubeam baiatul cu disperare insa mi-era foarte greu sa ii accept problemele de comportament.

Stiu insa ca nu e usor sa iubesti si sa accepti un copil care este diferit si iti face probleme, care are probleme de a se integra in societate. Desigur, ne gandim ca dragostea noastra de parinti este suficienta - insa intre timp am inteles ca pentru a-mi ajuta copilul trebuie sa am si un sentiment de acceptare a ceea ce este. Asa cum am mai citit si pe Desprecopii - iubeste copilul pe care il ai si nu pe cel care ai fi vrut sa il ai ....