Ce să spui când cineva te întreabă de ce nu alăptezi? Iată cum să răspunzi la o intrebare atât de brutală.

TEMA: Probleme in alaptare | 0 | 19/11/2020

Ce spui cand cineva te intreaba de ce nu alaptezi? Iata cum sa raspunzi la o intrebare atat de brutala.

De ce nu iti alaptezi bebelusului? Da, asta este o întrebare profund personală si chiar brutala, dar mulți nu înțeleg asta din păcate.

Când ești o proaspătă mămică, există două lucruri despre care vei fi întrebată în mod constant: bebelușul și sânii tăi - mai exact, dacă îți alăptezi copilul.

Dacă răspunsul este da, vei primi adesea un „Bravo!” și câteva comentarii bune cu privire la cât de dureroase și sfâșiate trebuie să fie sfârcurile tale. Dar dacă răspunsul este nu, conversația se termină deseori ciudat. Interlocutorul poate încerca să respingă răspunsul tău cu un „Da, formula face lucrurile mult mai ușoare”, dar în profunzime ai impresia că ești judecată. Te simți nesigură. Începi să te judeci pe tine și capacitatea ta de părinte. Și totul evoluează de acolo...

- vei citi:
Mă încadrez în categoria mamelor care nu au alăptat
Alăptarea exclusivă este corelată cu rate mai mici de infecții ale urechii, boli respiratorii și SIDS
Alăptarea nu este un lucru ușor
Cum răspunzi la întrebarea „De ce nu alăptezi?” fără a fi defensivă
Nu vorbi despre asta
Arată clar că nu ești interesată să primești niciun sfat
Comunică-ți îngrijorările medicul înainte de a naște
Menține-ți decizia

Mă încadrez în categoria mamelor care nu au alăptat

Da - nu mi-am alaptat bebelusul si va fac aceasta confesiune. Știu despre această experiență pentru că mă încadrez în categoria mamelor care nu au alăptat. La început, încercam să spun ceva de genul: „Încercăm, ne străduim!”

Cu toate acestea, când a devenit clar că alăptarea nu va funcționa atât pentru mine, cât și pentru fiul meu, am răspuns la întrebare defensiv. Fiul meu se născuse cu o lună mai devreme prin cezariană, ceea ce poate afecta capacitatea unui copil de a fi alăptat; ca urmare, el a avut probleme cu atașarea. În timp ce am reușit să pompez câteva luni, dar nu am produs suficient cât să-i ofer doar lapte matern. Așa că a trebuit să trec la formulă.

Alăptarea exclusivă este corelată cu rate mai mici de infecții ale urechii, boli respiratorii și SIDS

Nu am urât să răspund la întrebare, iar și iar, dar am înțeles de ce doreau oamenii să știe acest lucru. Alăptarea exclusivă este corelată cu rate mai mici de infecții ale urechii, boli respiratorii și SIDS, conform Academiei Americane de Pediatrie, care recomandă ca bebelușii să fie alăptați pentru primele șase luni de viață.

În ultimele decenii, experții medicali au încurajat puternic femeile să alăpteze, dar mamele tind să oprească alăptarea după ce sugarii ajung la șase luni, deoarece, așa cum am descoperit direct, alăptarea este foarte grea.

Alăptarea nu este un lucru ușor

„Există cu siguranță beneficii recunoscute, nu există nicio îndoială în acest sens”, a spus dr. Mary Jane Minkin, profesor clinic de obstetrică, ginecologie și științe reproductive la Școala de Medicină Yale.

„Problema este că alăptarea nu este un lucru ușor de făcut”, a spus ea. „Este consumatoare de timp și chiar dacă lucrezi în cel mai ospitalier mediu pentru a permite alăptarea, este greu de făcut atunci când te întorci la serviciu.”

Există, de asemenea, factori biologici în joc, de la dificultăți de hrănire a sugarilor, cum ar fi frenul, mastita, până la aprovizionarea scăzută cu lapte matern. Dr. Minkin estimează că, din experiența sa, 20% dintre pacientele ei au încercat să alăpteze, dar nu au reușit din cel puțin unul dintre aceste motive. Și, în timp ce datele sunt rare, un studiu din 1990 a constatat că 15% dintre mamele care au încercat să alăpteze nu au putut să o facă la trei săptămâni după naștere, cu până la 5% care s-au confruntat cu o cantitate insuficientă de lapte.

Există, de asemenea, motive emoționale sau psihologice pe scară largă. Pentru Kelly Mullen-McWilliams, o scriitoare cu sediul în Honolulu și mamă a unui copil de 2 ani, o istorie de întâlniri sexuale traumatice, combinată cu predispoziția ei spre depresie și anxietate, a determinat-o să ia decizia de a nu alăpta. „Visceral vorbind, ideea de a alăpta nu m-a făcut niciodată să mă simt în siguranță”. Ea a adăugat: „După ce mi-am împărțit trupul cu fiica mea timp de nouă luni, a trebuit să-l revendic pentru a mă simți din nou în siguranță”.

Cum răspunzi la întrebarea „De ce nu alăptezi?” fără a fi defensivă

Dacă nu alăptezi din orice motiv și vrei să răspunzi la întrebarea „De ce nu alăptezi?” fără a fi defensivă, iată câteva lucruri care te-ar putea ajuta.

Nu vorbi despre asta

Cu posibila excepție a medicului pediatru, nimeni nu are dreptul să știe cum hrănevti copilul, punct! Și dacă ai decis că alăptarea nu este pentru tine, este ok și nu datorezi nimănui nicio perspectivă asupra motivelor care stau la baza deciziei tale. Așadar, dacă cineva te întreabă de ce nu ai vrut să alăptezi fii scurtă la răspuns, „Eh, nu e pentru mine” și schimbă subiectul.

Pentru multe mame care au vrut să alăpteze, dar au constatat că nu le-a ieșit, fiind întrebate dacă alăptează sau nu, poate fi re-traumatizant, chiar dacă persoana care pune întrebarea are doar cele mai bune intenții. „Când oamenii spun „Ce s-a întâmplat, de ce?”, poți spune:„ Nu vreau să vorbesc despre asta, dar mulțumesc pentru grijă”, ne-a sfătuit Birdie Gunyon Meyer, fost consultant în lactație și consilier la Postpartum Support International care tratează femeile care se luptă cu depresia postpartum sau anxietatea postpartum.

Dna Meyer a adăugat că este „dincolo de obișnuit” pentru femeile cu depresie postpartum să raporteze probleme cu alăptarea. Ea le învață pe femeile care s-au luptat cu alăptarea să spună: „Am vrut să alăptez, dar nu a funcționat pentru noi”.

Arată clar că nu ești interesată să primești niciun sfat

Când spui cuiva că alăptarea nu a funcționat pentru tine, uneori reacția sa inițială este să treacă în modul de recomandare: ai încercat această poziție sau pompa, etc? Acest lucru se poate întâmpla chiar și cu mult timp după ce copilul are deja vârsta post-alăptare.

Pentru a minimiza timpul, evitând „sfaturi utile” nesolicitate, Sarah Eichler, consultant în lactație, sugerează să fii concisă, dar politicoasă. „Spune:„ Oh, grozav, asta a funcționat pentru tine. Mulțumesc foarte mult pentru sfat” sau „Mulțumim pentru sugestie!”, a spus ea.

Comunică-ți îngrijorările medicul înainte de a naște

Dacă decizi înainte de a naște că nu vrei să alăptezi, ar trebui să faci acest lucru clar ginecologului cu mult înainte de a naște, astfel încât medicul să poată comunica dorințele spitalului, spune Dr. Alyssa Dweck, ginecolog.

„Femeile ar trebui să facă un fel de plan de naștere pentru a-și face dorințele cunoscute și clare, preferabil pe hârtie”, a spus ea. „De obicei, pacientele mele își fac un plan de naștere la aproximativ 28 de săptămâni. Acesta ar trebui să includă dacă intenționezi sau nu să alăptezi, așa că atunci când vei naște, aceste informații vor fi exprimate în mod clar pe formularul prenatal, o înregistrare medicală a istoricului prenatal pe care medicul ar trebui să îl ofere spitalului.

Însoțitorul de spital te poate întreba dacă ești sigură de decizia ta, dar „conversația ar trebui să se oprească aici”, a spus ea.

Menține-ți decizia

La un moment dat, m-am săturat atât de mult să explic de ce nu alăptam, încât doream să arăt lumii un montaj de trei minute cu cele mai epuizante momente emoționale în care încercam și nu reușeam să-l fac pe puiul meu să se atașeze.

M-am jucat pe scurt cu ideea de a scrie o postare serioasă, implicată excesiv pe Facebook, explicându-mi decizia de a nu mai încerca să alăptez sau să fac un autocolant „#DontAskAboutMyBreasts” pe care să-l port pe sacou când eram afară cu bebelușul meu. Dar, în cele din urmă, mi-am dat seama că sunt atât de ocupată încercând să găsesc un răspuns concis și creativ la întrebarea pe care am uitat-o total că nu era treaba nimănui. La urma urmei, nimeni nu m-a întrebat despre sfârcurile mele înainte să devin părinte. De ce ar trebui să se schimbe asta brusc acum?

Dr. Smita Malhotra, medic pediatru care s-a străduit și ea să-și alăpteze copiii, a spus că nu datorezi nimănui explicații sau vreo perspectivă asupra propriei călătorii dificile de alăptare.

„La început, am venit cu explicații îndelungate, cum ar fi „nu produc suficient lapte, chiar dacă am încercat toate aceste lucruri” sau „am dificultăți cu ductele blocate, chiar dacă am încercat toate aceste poziții diferite”, a spus ea. „Dar ceea ce am găsit cu aceste răspunsuri este că deja mă rușinam înainte ca oricine altcineva să aibă șansa de a face acest lucru.”

Doamna Malhotra s-a hotărât în cele din urmă să le spună oamenilor: „Copilul meu este hrănit. Iar alăptarea nu este pentru mine în acest moment.” Acest răspuns, a spus ea, „m-a ajutat să-mi stăpânesc decizia în loc să o arunc acolo cu explicații pentru ca altcineva să le judece”.

Încă mă doare să mă gândesc cum, când eram cel mai vulnerabilă din punct de vedere fizic și emoțional, oamenii - cu bună știință sau nu - m-au făcut să mă simt vinovată pentru ceva pe care în cele din urmă nu am putut controla. Puțini oameni au spus singurul lucru pe care voiam să-l aud: dacă eram teribil de nefericită, iar alăptarea nu funcționa pentru mine, este absolut ok să mă opresc.

Fiul meu are acum 18 luni. Este puțin mic și, având în vedere că folosește în prezent același cuvânt pentru a descrie un câine, o pisică și o maimuță, probabil că (cel puțin până acum) nu este un candidat bun pentru admiterea la nicio instituție din Ivy League. Nu este clar dacă mai mult din laptele meu matern ar fi schimbat asta, dar știu că este extrem de sănătos și fericit.

În cele din urmă, regretul meu din primele câteva luni prețioase după nașterea lui nu este că nu am reușit să-l alăptez, ci că am petrecut atât de mult timp explicând de ce nu l-am alăptat.

Cheia succesului in ceea ce priveste alaptatul corect tine de modul in care bebelusul reuseste sa se prinda de san. Vezi aici Atasarea corecta la san a bebelusului (video)

Frenul sublingual sau ankyloglossia, pe larg

Frenul sublingual (ankyloglossia) este o afectiune prezenta la nastere care limiteaza gama de miscari ale limbii copilului.

Frenul sublingual inseamna de fapt o mica bucata de tesut (frenulum) care leaga limba de baza gurii, in acest caz fiind prea groasa sau asigurand o legatura prea stransa, afectand mobilitatea limbii si interferand cu alaptarea. Un bebelus cu fren sublingual va avea dificultati, de asemenea, in a-si scoate limba, manca, inghiti si chiar vorbi.

Citeste mai departe AICI