Am trăit momente traumatizante dar acele clipe ne-au unit într-un mod profund - nașterea copilului meu Victor la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Cuza Vodă, Iași

TEMA: Am nascut prin nastere naturala:... | 0 | 6/12/2023

Am trait momente traumatizante dar acele clipe ne-au unit - nasterea la Spitalul Clinic de Obstetrica si Ginecologie Cuza Voda, Iasi

Acum cât încă e proaspăt în minte experiența legată de naștere iar totul s-a mai limpezit, conștientizez ce s-a întâmplat la acel moment, doresc să exprim ce am simțit în acea zi. Scriu aceste rânduri atât pentru mine, cât și pentru inspirație, cui îi va fi necesar, poate va oferi un gram de încredere pentru a trăi o experiență mai frumoasă decât a mea.

A fost totul perfect așa cum mi-am imaginat? Evident că NU, dar asta nu înseamnă că este un lucru negativ. Mă simt foarte norocoasă și mândră că am reușit ceea ce mi-am propus: o naștere naturală.

Ca încurajare pentru viitoarele mămici, travaliul cu dureri și neplăceri, nașterea durează doar câteva ore, dar nimic nu te pregătește de ceea ce urmează, sentimentul copleșitor de responsabilitate pentru micul omuleț care de abia a sosit pe lume. Totul depinde de norocul fiecăreia. Așa că va urez curaj și nu va blocați gândurile la acest moment trecător. Trecător dar magic… magic și de neuitat!

Vei citi:
Pregătirea nașterii a fost una insuficientă
Durerile se intensifică și ar da semne primele contracții
Eliminarea dopului gelatinos
Ecografie și traseu la spital
15 ore de contracții
Internarea și procedurile imediat următoare
Nașterea
Sfaturi pentru viitoarele mamici
Alte experiente personale de nastere din Iasi, povestite de mamici

nastere vaginala

Pregătirea nașterii a fost una insuficientă

Pregătirea nașterii lui Victor a fost una insuficientă pot spune acum după naștere, când am aflat atât de multe informații pe care înainte nu le stăpâneam foarte bine. Documentarea a fost în mare parte de pe internet, cărți, video-uri de pe youtube, dar nu am găsit ceva foarte palpabil, o experiență povestită pas cu pas, așa cum vreau să fac eu acum în acest articol.😊

Așadar, la 39 de săptămâni și o zi, în data de 5 iulie ora 4:00 a.m. au început contracțiile.

Am început să le monitorizez (era o durere slăbuță, ca la menstruație). Le-am cronometrat timp de 3 ore cu ajutorul unei aplicații. Frecvența lor a fost neclară deoarece erau din 5 în 5 minute, chiar și din 15 în 15 minute, ceea ce ducea la faptul că adevăratul travaliu încă nu începuse.

Durerile se intensifică și ar da semne primele contracții

Nu voiam să-l alarmez pe soțul meu și mă tot gândeam dacă ar fi bine să-l trezesc sau nu. Când am văzut că nu pot să adorm, că durerile se intensifică și că ar da semne primele contracții, mi-am trezit soțul, pe la 7 a.m., spunându-i că bebe vrea să vină.

După 4 ore de la primele contracții – eliminarea dopului gelatinos

Dimineața, ora 8 a.m., am mers la baie și am eliminat dopul gelatinos, asemănător cu o scurgere de sânge, urmată de un mucus galben.

Din acest motiv, i-am scris doctorului meu ce îmi urmarea sarcina, întrebând-o dacă întradevăr este dopul gelatinos. Am primit răspuns pozitiv și m-a chemat la spital pentru un control.

Ecografie și traseu la spital

Am mers la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Cuza Vodă din Iasi, locul in care am si nascut, în jurul orei 9:30 a.m. unde acolo m-a controlat pe masă, a verificat cât este dilatația (ea fiind de 1 cm, însă nașterea nu era declanșată), apoi am făcut și o ecografie pentru a vedea dacă bebelușul este bine. În urma ecografiei, bebelușul era bine, având o greutate de 3300/3400 grame.

După ecografie, am realizat un traseu, unde îți pune 2 electrozi pe burtă ce verifică contracțiile și bătăile inimii bebelușului. Contracțiile erau prezente, graficul arată 80 din 100, ceea ce înseamna că în orice moment contracțiile puteau să fie mai dese, cu o frecvența mai mare.

Am rugat-o pe doamna doctor în cazul în care contracțiile vor fi mai puternice, să pot reveni la spital, să lase răspuns unui doctor legat de situația mea.
Medicii care urmăresc sarcina dacă nu sunt de gardă în momentul când vine bebe, nu le este permis să vină de acasă. Doar la nașterile programate, adică cele prin cezariană sau când ești chemată la spital pentru a-ți induce nașterea, ei vor fi prezenți.

9:30 a.m – 12:00 p.m - 15 ore de contracții

De dimineață până seară la ora 12:00 p.m., am stat acasă și am monitorizat contracțiile.

În acel moment am acceptat totul și am lăsat corpul să parcurgă în liniște toate etapele.

Am fost foarte activă, făcusem treaba prin casă, și mă opream doar în momentul când începea contracția. Le puteam stăpâni cu ajutorul respirației coordonate.

Internarea și procedurile imediat următoare

Contracțiile au început să fie puțin mai pronunțate pe la ora 23:00, și asta m-a făcut să merg la spital. Am făcut un dus și m-am pregătit să plec.

Am ajuns la spital, după ora 12:00 p.m., unde domnul de la triaj m-a condus la o asistentă, care mi-a făcut internarea.

Imediat m-a preluat un domn doctor rezident ce m-a controlat pe masă, mi-a făcut o ecografie și a verificat dilatația fiind de 4 cm în momentul respectiv. Pe lângă consultație am făcut și un test covid.

Doamna asistentă de la internări m-a condus la garderoba, apoi în sala de nașteri.

Atmostera era una liniștită deoarece numai eu eram atunci pe etajul respectiv.

M-am instalat acolo, după care doctorul rezident a venit în salon împreună cu moașa, prezentându-mi-o și spunând-mi că ei doi o să mă asiste la naștere.

Am rămas în salon cu moașa. În acest timp contracțiile deveneau din ce în ce mai puternice și încercam să le controlez. Doream să nu mi se administreze oxitocina, și să fie totul cât posibil de natural.

Fiind într-o stare de transă, pot spune că moașa era puțin obosită, supărată, sau poate a avut o zi grea și nu prea am fost ghidată și încurajată.

După puțin timp mi-a spus că o să-mi facă clismă. Această practică medicală se folosește pentru a elimina materiile fecale.

Apoi mi-a pus o branulă pentru a-mi lua sânge, și a monitorizat și bătăile inimii bebelușului cu un dispozitiv electronic.

La ora 2:30 a.m., a venit un alt domn doctor și m-a întrebat ce medic mi-a urmărit sarcina, după care m-a consultat. Aveam dilatație 6 cm și în acel moment mi-a rupt artificial apa.

În jurul orei 3:00 a.m. am avut o scurgere masivă bruscă. M-au consultat în acel moment având o dilatație 8-9 cm. Moașa a luat decizia să-mi administreze oxitocina fără să mă întrebe. După puțin timp mi-a spus că o să simt în curând o apăsare puternică în zona anusului, ca și cum îmi vine să fac treaba mare. Atunci când se întâmplă asta să nu împing și să suport.

Nașterea

Durerile erau puternice și le simțeam în zona anusului. Am urcat pe masă, m-au controlat (eram dilatată 9.5 sau 10 cm) și la ora 4:20 a.m. l-am născut pe Victor, o minune mică.

Nu intru în mari detalii pentru că, poate, nu este cea mai frumoasă poveste pe care aţi auzit unele dintre voi, dar pentru mine a fost o experienţă magică. Cred că fiecare lucru s-a întâmplat cu un scop şi că a fost perfectă aşa cum a fost.

Când eram pe masa de nașteri, exact după ce l-am născut pe bebe, a venit o asistentă și a spus că trebuie să-i semnez o foaie. Nu mai știu despre ce era vorba, deși ea mi-a spus, am semnat pur și simplu, însă urat din partea lor că exact atunci când ești pe masă vin și te pun să semnezi hartii.

Mai aveam de eliminat placenta. Doctorul m-a ajutat la această etapă, apoi mi-au administrat o injecție intramusculara, ce spun ei că mă ajută să nu pierd mult sânge la următoarea procedura.

Nu știu de ce, dar odată cu nașterea am crezut că s-a terminat cu toate procedurile medicale (epiziotomia, ruptură și toate celelate proceduri nu au fost prea plăcute).

În fine, nu știam ce mă așteaptă, a fost un episod urat și greu de explicat acum. Pot să zic că a durut și recuperarea a fost lungă, o luna și jumătate, spre final un sentiment neplăcut de presiune și durere surdă.

Moașa m-a dat jos de pe masa de nașteri și m-a ajutat să mă așez pe pat, punându-mi gheață între picioare și pe burtă.

Am mai rămas în sala de nașteri în jur de 2 ore, după care m-au dus în salon într-un cărucior, asta fiind pe la 8:30 sau 9:00 a.m, 6 iulie. Cu totul, a durat 28 de ore.

Ajungând în salon, așteptam să mi-l aducă pe Victor. Între timp venise o asistentă care ne-a pus câteva întrebări legate de locul de muncă al meu și al soțului, dacă sunt de acord să i se facă vaccinul și screening-ul și alte informații despre bebe: la câte săptămâni am simțit prima mișcare, șamd.

În jurul orei 11:00 sau 12:00, ni s-au adus bebelușii în salon, unde trecuse vreo 7 ore de la naștere. Ne-a vizitat un neonatolog care ne-a explicat cum ar trebui să atașăm corect bebelușii la san și a verificat sanii la toate fetele să vadă dacă avem lapte. Ne-a adus și supliment de lapte pe care trebuia să i-l dăm din 3 în 3 ore.

Experiența cu unele asistente de la pansamente nu a fost una foarte bună, m-au grăbit când am urcat pe masă, spunându-mi : ‘’haide mai repede că mai avem mămici de controlat’’.

Din cauza situației cu covid, există un program de aducere a pachetelor, însă se dorește să se discute mai întâi cu o asistență pentru a merge jos să fie preluat acel pachet. Asistentele nu trec prin salon des astfel încât să poți ruga pe cineva să meargă după pachet. Nici la triaj nu se acceptă acel pachet. Trebuie neapărat să fie chemată o asistență, ceea ce este aproape imposibil, lăsând copilul în salon singur și mergând pe holuri pentru a cauta o asistentă.

Nașterea lui Victor marchează un punct foarte important în viața mea și știu că venirea lui are să-mi ofere încă multe lecții și transformări.

A fost totul perfect așa cum mi-am imaginat?

Evident că NU, dar asta nu înseamnă că este un lucru negativ. Mă simt foarte norocoasă și mândră că am reușit ceea ce mi-am propus: o naștere naturală.

Ca încurajare pentru viitoarele mămici, travaliul cu dureri și neplăceri, nașterea durează doar câteva ore, dar nimic nu te pregătește de ceea ce urmează, sentimentul copleșitor de responsabilitate pentru micul omuleț care de abia a sosit pe lume. Totul depinde de norocul fiecăreia. Așa că va urez curaj și nu va blocați gândurile la acest moment trecător. Trecător dar magic… magic și de neuitat!

Sfaturi pentru viitoarele mamici:

1) Multa, multa informare. Informati-va din mai multe surse, selectati adevarul din tot amalgamul de informatii, nu va ignorati intuitia de mama – cea care va poate ghida cel mai bine. Recomand video-urile Dittei Depner de pe canalul ei de pe Youtube, ce explica foarte bine despre nașterea naturala. Eu le-am urmarit aproape pe toate si m-au ajutat foarte mult psihic sa trec peste etapele cu contractii.
2) Pe cat posibil poate va povestesc cei apropiati experientele lor, să va explice anumite aspecte pentru „începători”. Consider ca este bine pentru pregatirea psihica a voastra.
3) Plan de nastere, daca vi se da voie cu el in spital.
4) Daca se doreste nastere naturala, sa discutati cu medicul care va urmareste sarcina ce situatii se pot intalni atunci: daca poate sa vina de el nefiind de garda, sa predea situatia unui alt coleg.
5) Sa va informati ce medici sunt de garda. In cazul meu, am gasit lista actualizata pe site-ul spitalului.
6) Consilier in alaptare inainte de nastere
7) Participare fizic la cat mai multe sedinte despre alaptare, nastere. Recomand grupul de pe facebook: ParentIS - Sprijin pentru Alaptare - Iasi
8) Recomand sursa: Desprecopii.com, unde am descoperit de curand si eu aceasta platforma adresata parintilor.

Sper ca tot ce am relatat aici sa va fie de folos.

Autor - Iuliana, o mamica de la Desprecopii - primita la adresa redactiei

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!